Aspecte legate de comunicarea actelor de procedura si de consecinta neatacarii lor in termen si neindeplinirea procedurii prealabile.
O.G. nr. 92/2003, republicata
Problema vicierii procedurii de comunicare a actelor administrativ fiscale trebuie analizata in vederea repunerii in termenul de contestare si cata vreme instanta este investita cu anularea actului contestator si deciziilor de calcul al accesoriilor, fara parcurgerea procedurii prealabile impuse de O.G. nr. 92/2003, republicata, deci in lipsa unei decizii de solutionare a contestatiei, nu se poate face o analiza pe fondul actelor pretins a fi necomunicate in termen si in conditile procedurale prescrise de lege.
Prin sentinta nr. 1141 din 25 octombrie 2010, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, a admis actiunea formulata de reclamantul K.S. in contradictoriu cu parata M.F.P. - A.N.A.F. - A.N.V. D.R.A.O.V. Brasov si a anulat ca nelegale actul constatator privind taxele vamale si alte drepturi cuvenite bugetului, nr. 415 din 26 iunie 2003, procesul verbal nr. 147 din 26 iunie 2003, Decizia 415 din 31 decembrie 2008 si Decizia nr. 4876 din 13 noiembrie 2008 emise de parata.
Instanta de fond a retinut ca prin adresa nr. 15877 din 2 octombrie 2009 parata a dispus infiintarea popririi asupra sumelor de bani detinute de reclamant in conturile deschise la tertul poprit S.C. B.T. S.A. - Sucursala Targu Mures, in vederea incasarii creantei fiscale in suma de 8.690 lei, in cuprinsul actului de infiintare a popririi fiind indicate titlurile executorii prin care a fost determinata creanta si anume actele care formeaza obiectul prezentei cauze.
Intrucat reclamantul a invocat faptul ca nu a avut cunostinta de actele fiscale emise de parata, acestea nefiindu-i comunicate si afland despre existenta lor doar cu ocazia popririi, de la tertul poprit, instanta de fond a analizat modul in care s-a facut comunicarea potrivit actelor depuse la dosar de parata.
Din probele dosarului instanta a constatat ca parata nu a reusit sa lamureasca de ce s-a realizat comunicarea actelor administrative fiscale in cauza prin forma subsidiara de aducere la cunostinta si nici nu a probat faptul ca s-a incercat instiintarea reclamantului prin forma principala, evident mai eficienta de comunicare, prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin alte mijloace.
Tinand cont de faptul ca parata nu a justificat comunicarea actelor administrativ fiscale in modalitatea instituita de prevederile art. 44 alin. 2 lit."d" din O.G. nr. 92/2003, instanta a retinut ca procedura de comunicare este viciata, prin urmare organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilita in sarcina contribuabilului, cu atat mai mult cu cat in anuntul colectiv nr. 19161 din 17 decembrie 2008 apare K.S. in loc de K.S., cum este numele corect al reclamantului.
In consecinta, instanta a anulat ca nelegale actele contestate.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de parata A.N.V. Bucuresti, prin D.R.A.O.V. Brasov, solicitand modificarea in sensul respingerii actiunii reclamantului.
In motivarea recursului s-a precizat ca instanta a interpretat eronat prevederile legislatiei fiscale, deoarece actul constatator nr. 415/2003 s-a comunicat la adresa indicata de contestator in momentul introducerii autoturismului marca Opel in tara si prevazuta in actul de identitate - Targu Mures, B-dul 1 Decembrie 1918, fiind returnat plicul cu corespondenta, cu mentiunea "destinatar necunoscut", context in care s-a procedat conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003 republicata.
Recurenta a mai invederat ca prevederile legale privind comunicarea actelor fiscale se pot invoca pe calea contestatiei la executare, or, o asemenea contestatie nu a fost inaintata in termenul de decadere. S-a invocat si institutia procedurii prealabile fara respectarea careia nu poate fi investita instanta de contencios administrativ.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si tinand cont de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constat ca recursul este fondat.
Obiectul cererii de chemare in judecata inregistrata ca actiune in contencios administrativ il reprezinta anularea mai multor titluri executorii:
- actul constatator 415 din 26 iunie 2003
- proces verbal nr. 147 din 26 iunie 2003
- Decizia 415 din 31 decembrie 2007
- Decizia 4876 din 13 noiembrie 2008
Aceste acte privesc taxele vamale si calculul accesoriilor pentru neplata la termen a obligatiilor catre stat, acte administrativ fiscale care puteau fi contestate in termenele si conditiile prevazute Codul de procedura fiscala.
Instanta nu a fost investita cu solutionarea unei contestatii la executare pentru a putea analiza modul in care s-a realizat procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale si a constata vicierea procedurii, pentru a ajunge la concluzia ca actele nu pot produce efectul instiintarii debitorului. De altfel, din moment ce s-a emis adresa de poprire, exista pe rolul instantei un dosar executional in care pot fi analizate aspectele invocate de reclamant.
Chiar si in situatia in care s-ar fi constatat viciata procedura de comunicare, reclamantul era obligat sa urmeze procedura de contestare prevazuta de O.G. nr. 92/2003 republicata care presupune formularea unei contestatii adresata organului fiscal - emitent al actului, organ obligat sa emita o decizie de solutionare a contestatiei, decizie care poate fi cenzurata de instanta de contencios administrativ.
Problema vicierii procedurii de comunicare a actelor administrativ fiscale se impune a fi analizata in vederea repunerii in termenul de contestare si evident in cadrul contestatiei la executare.
Cata vreme instanta este investita direct cu anularea actului constatator si a deciziilor de calcul al accesoriilor, fara ca reclamantul sa fi parcurs procedura prealabila impusa de O.G. nr. 92/2003 republicata, deci in lipsa existentei unei decizii de solutionare a contestatiei, nu se poate face o analiza pe fondul actelor necontestate procedural. De altfel, instanta de fond s-a rezumat la a constata folosirea abuziva a modului de comunicare prin publicitate a actelor administrative si a considerat ca actele sunt inopozabile reclamantului, anulandu-le fara nicio motivare privind aspectele de fond si forma ale acestora.
Actul constatator nr. 415/2003 in temeiul caruia s-au calculat ulterior accesoriile, este emis pe numele K.S., numele corect al reclamantului, nu care se regaseste si pe anuntul colectiv, aspecte care oricum nu influenteaza solutia, cata vreme actiunea reclamantului este inadmisibila din cauza neparcurgerii procedurii prealabile a contestatiei in sistemul cailor administrative de atac.
Pentru considerentele aratate, vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a admis recursul paratei si a modificat hotararea in sensul ca a respins ca inadmisibila contestatia adresata prin actiune directa instantei de contencios administrativ.