Judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cauzei deduse judecatii. Respectarea principiului disponibilitatii in procesul civil.
C. proc. civ., art. 129 alin. 6, art. 137
Pentru a se pronunta asupra exceptiilor, inclusiv exceptia tardivitatii instanta trebuie sa le puna mai intai in discutia partilor, altfel incalca dreptul la aparare si la un proces echitabil.
Nepronuntarea asupra unei actiuni asa cum a fost precizata de reclamant echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecatii.
Prin sentinta nr. 687 din 16 iunie 2010, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis exceptia prematuritatii si a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. M.S. S.R.L., in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures, ca prematura.
In considerentele hotararii instanta de fond a retinut, in esenta ca, potrivit art. 205 alin. 1 Codul de procedura fiscala impotriva titlului de creanta, si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii, care este o cale administrativa de atac, se desprinde concluzia ca anterior sesizarii instantei trebuia solutionata contestatia administrativa si instanta nu poate analiza direct decizia de impunere, care constituie titlu de creanta.
Aceasta contestatie se solutioneaza de organul administrativ competent, potrivit aceluiasi Cod de procedura fiscala, iar in conformitate cu art. 218 alin. 2 din acesta, deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
Pentru aceste considerente, s-a constatat ca reclamanta s-a adresat prematur instantei de judecata, astfel ca, in temeiul textelor de lege citate a fost admisa exceptia prematuritatii si s-a respins actiunea impotriva decizie de impunere nr. 292/2009 emisa de D.G.F.P. ca fiind prematur introdusa.
In ceea ce priveste precizarea de actiune, dupa solutionarea contestatiei administrative prin Decizia nr. 197/25.09.2009, s-a constatat ca a fost depusa la instanta la data de 19.04.2010, desi potrivit art. 11 alin. 1 lit a din Legea nr. 554/2004 termenul in care se putea exercita este de 6 luni de la comunicarea deciziei. Astfel, instanta a constatat cu privire la aceasta precizare ca nu a fost formulata in termenul prescris de lege.
Impotriva acestei sentintei a formulat recurs reclamanta S.C. M.S. S.A. In considerente se arata ca, admiterea exceptiei prematuritatii pe motiv ca s-a adresat instantei de judecata mai inainte de a-i fi solutionata contestatia, echivaleaza cu o incalcare a dreptului de acces la o instanta. Pe de alta parte, termenul in care trebuia sa fie solutionata contestatia formulata impotriva deciziei de impunere a fost depasit, motiv pentru care, in opinia recurentei, sunt incidente dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004. Se mai arata ca, termenul de 6 luni prevazut de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea 554/2004 este un termen de prescriptie susceptibil de intrerupere conform art. 16 din Decretul 167/1958. In speta este operabila intreruperea prescriptiei deoarece atat cauza dedusa judecatii cat si Decizia 197/25.09.2009 privesc aceeasi decizie de impunere nr. 292/24.04.2009. Pe fondul cauzei, recurenta solicita anularea Decizia 197/25.09.2009 si a deciziei de impunere nr. 292/24.04.2009 apreciindu-le nelegale si netemeinice.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate precum si in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., Curtea a apreciat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Initial, prin actiune, recurenta a inteles sa formuleze contestatie impotriva deciziei de impunere nr. 292/2009 emisa de D.G.F.P. Mures, intrucat, in cadrul recursului gratios, parata nu a solutionat contestatia sa. Ulterior, la data de 19.04.2010, aceasta si-a precizat actiunea aratand ca intelege sa solicite si anularea deciziei 197/25.09.2009 emisa de parata ca urmare a solutionarii contestatiei dupa declansarea procesului, atasand decizia in cauza. La termenul de judecata din aceeasi data, instanta de fond a luat act de aceasta precizare dispunand comunicarea ei catre parata, aceasta din urma formuland intampinare la precizarea de actiune. Cu toate acestea, la solutionarea cauzei, instanta de fond s-a pronuntat pe actiunea initiala si nu pe actiunea asa cum a fost ea precizata, desi in considerente, fata de aceasta precizare, a retinut ca ea este tardiva, nefiind formulata in termenul de 6 luni de la comunicare. Pe langa aceasta, se constata ca instanta de fond nu a pus exceptia tardivitatii in discutia partilor incalcand astfel dreptul de aparare al recurentei si la un proces echitabil, nedandu-i acesteia posibilitatea de a face dovada datei la care decizia 197/25.09.2009 i-a fost comunicata.
Asadar, Curtea a considerat ca prima instanta, nepronuntandu-se asupra actiunii asa cum a fost ea precizata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 5 C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentinta atacata si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleasi instante. Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond a avut in vedere, pe langa cele expuse mai sus, si motivele invocate de recurenta in prezenta cale de atac, cu respectarea drepturilor procesuale a partilor si a principiului contradictorialitatii.