Imobil preluat de stat. Cerere de restituire intemeiata pe dispozitiile dreptului comun. Incidenta Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Respectarea principiului securitatii raporturilor juridice.
Legea nr. 10/2001
Decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
In contextul in care prin doua hotarari judecatoresti irevocabile s-a constatat ca demersul juridic initiat de reclamanta in scopul redobandirii in natura a imobilului care a constituit proprietatea sa, anterior preluarii acestuia de catre Statul Roman, nu poate primi o rezolvare favorabila, intrucat a fost instrainat in mod legal, iar titlul subdobanditorului nu a fost desfiintat, intr-un litigiu ulterior nu mai pot fi supuse examinarii solicitari care au in vedere aceeasi finalitate - respectiv redobandirea dreptului de proprietate si inscrierea acestuia in cartea funciara pe numele reclamantei, chiar daca, in aparenta, obiectul acestei din urma judecati ar fi diferit de al celorlalte doua.
Intrucat problema restituirii in natura a imobilului in litigiu a fost in mod irevocabil rezolvata in litigiile anterioare, invocarea in speta de catre instanta a Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este pe deplin justificata in raport de cerinta respectarii principiului securitatii raporturilor juridice, consecvent invocata in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cerinta care in speta este indeplinita.
Pe de alta parte, dezlegarea data de instanta suprema problemelor de drept examinate in solutionarea unui recurs in interesul legii este obligatorie pentru instante, conform prevederilor art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila. Prin sentinta civila nr. 1338/15 februarie 2010, Judecatoria Targu Mures a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, reprezentat de M.F.P., prin D.G.F.P. Mures si a respins actiunea formulata de reclamanta A.I. in contradictoriu cu acest parat ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a respins exceptia lipsei de interes, exceptie invocata de paratul B.J. si a respins ca neintemeiata actiunea formulata de aceeasi reclamanta in contradictoriu cu paratii Municipiul Targu Mures si B.J.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a retinut ca reclamanta este fosta proprietara a imobilului din litigiu, preluat de Statul Roman in baza sentintei civile nr. 3883/1961 a Tribunalului Popular Raional Targu Mures si vandut ulterior fostilor chiriasi B.M. si I., in temeiul Legii nr. 112/1995, iar apoi transmis cu titlu de mostenire paratului B.J.
S-a mai retinut ca reclamanta a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001, insa contractul de vanzare-cumparare mentionat nefiind desfiintat, a obtinut dreptul la masuri reparatorii prin echivalent si, intrucat contestatia formulata in instanta i-a fost respinsa prin hotarare irevocabila, s-a apreciat ca este neintemeiata actiunea prin care solicita constatarea nevalabilitatii titlului de preluare a imobilului de catre stat si revenirea la situatia anterioara de carte funciara.
De asemenea, judecatoria a retinut ca paratul Statul Roman, reprezentat de M.F.P., nu are calitate procesuala pasiva in cauza, deoarece textele de lege pe care si-a intemeiat actiunea reclamanta nu ii confera acestuia dreptul de a reprezenta statul in instanta, ca subiect de drepturi si obligatii.
Prin decizia civila nr. 210/16 septembrie 2010, Tribunalul Mures a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, retinand ca, intrucat aceasta a uzat anterior de prevederile Legii nr. 10/2001, nu mai poate redobandi in natura imobilul pe calea actiunii in revendicare de drept comun, acest aspect fiind lamurit prin decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii.
Reclamanta s-a prevalat in continuare de calea de atac a recursului, solicitand, in temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, casarea ambelor hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in vederea examinarii pe fond a pretentiilor formulate.
Prin intermediul memoriului cuprinzand dezvoltarea motivului de recurs invocat, reclamanta a sustinut ca primele doua instante au refuzat in mod nejustificat sa se pronunte asupra cererilor cu a caror solutionare au fost investite, respectiv nulitatea titlului de preluare a imobilului de catre Statul Roman si a incheierilor de carte funciara ulterioare, prin care acesta a fost transmis succesiv in proprietatea altor persoane, respingand neintemeiat proba cu expertiza topografica, prin care a solicitat identificarea terenului ramas liber in urma vanzarii, aflat si in prezent in proprietatea statului.
S-a mai aratat ca instantele erau datoare ca, prin prisma dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, invocate in sustinerea actiunii, sa constate ca titlul statului - respectiv sentinta civila nr. 3883/1961, este lovit de nulitate absoluta, in raport de prevederile Constitutiei si a tratatelor la care Romania a aderat inainte de anul 1990 si ca, prin urmare, si incheierile ulterioare de carte funciara sunt nelegale, fiind date cu incalcarea prevederilor Decretului - Lege nr. 115/1938.
De asemenea, s-a sustinut ca respingerea actiunii prin invocarea deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este eronata, deoarece, chiar daca imobilul revendicat - cel vandut in temeiul Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi restituit in natura, instantele trebuiau sa constate ca titlul statului nu a fost valabil, numai in acest fel reclamanta putand promova ulterior o alta actiune, prin care sa solicite restabilirea situatiei anterioare prin echivalent, conform practicii in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Prin intampinarile formulate in cauza, paratii Municipiul Targu Mures si B.J. au sustinut legalitatea deciziei atacate, aratand ca primele doua instante au retinut in mod corect ca actiunea in revendicare a reclamantei nu mai poate primi o rezolvare favorabila pe calea dreptului comun, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, cu atat mai mult cu cat aceasta a si uzat de prevederile respectivei legi, recunoscandu-i-se dreptul la masuri reparatorii prin echivalent.
La randul sau, paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, a apreciat ca solutia criticata prin recursul declarat este legala, neavand calitate procesuala pasiva in cauza, prin prisma dispozitiilor art. 3 alin. 1 pct. 48 din H.G. nr. 386/2007.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat, astfel ca a respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin Dispozitia nr. 1366/16 decembrie 2003, emisa de Primarul municipiului Targu Mures in aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, s-a respins cererea reclamantei pentru restituirea in natura a imobilului din litigiu, retinandu-se ca acesta a fost instrainat in temeiul Legii nr. 112/1995, astfel ca s-a propus acordarea de despagubiri banesti, comunicandu-se respectiva oferta Prefecturii judetului Mures, in conformitate cu dispozitiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, in forma aflata in vigoare la acea data.
Contestatia formulata de reclamanta impotriva dispozitiei mentionate a fost respinsa prin Sentinta civila nr. 353/24 martie 2004 a Tribunalului Mures, solutia a devenit irevocabila prin Decizia civila nr. 7580/4 octombrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa ce s-a respins apelul prin Decizia civila nr. 611/6 iulie 2004 a Curtii de Apel Targu Mures.
Ulterior, prin Dispozitia nr. 7345/25 septembrie 2007, emisa de Primarul municipiului Targu Mures ca urmare a modificarilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 - sub aspectul naturii si modalitatii de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, s-a procedat la modificarea in parte a Dispozitiei nr. 1366/2003, in sensul propunerii de acordare de titluri de despagubire, conform procedurii prevazute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Si aceasta din urma dispozitie a fost supusa controlului judecatoresc, contestatia reclamantei a fost respinsa prin Sentinta civila nr. 138/30 ianuarie 2008 a Tribunalului Mures, definitiva prin Decizia civila nr. 60/25 iunie 2008 a Curtii de Apel Targu Mures si irevocabila prin Decizia civila nr. 8589/23 octombrie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (filele 10-16, dos. nr. 10478./320/2007 al Judecatoria Targu Mures).
Astfel cum a rezult din considerentele Sentintei civile nr. 138/2008, prin contestatia care a format obiectul acestei ultime judecati, reclamanta a solicitat restituirea in natura a terenului in suprafata de 452 mp. - ramas in proprietatea Statului Roman dupa instrainarea catre fostii chiriasi, in temeiul Legii nr. 112/1995, a constructiilor si terenului aferent in intindere de 119 mp., parte din imobil pentru care s-a solicitat acordarea de despagubiri banesti la valoarea de piata de la data solutionarii contestatiei.
Examinand solicitarile reclamantei, instanta care a pronuntat hotararea judecatoreasca mentionata a retinut ca, in ceea ce priveste cererea de restituire in natura a imobilului - chiar daca aceasta a vizat doar o parte din teren, opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat, deoarece in litigiul anterior - finalizat prin sentinta civila nr. 353/2004, a fost supusa controlului judecatoresc tocmai modalitatea de reparatie propusa de autoritatea administrativa emitenta a dispozitiei atacate, in sensul ca restituirea in natura nu este posibila, situatie in care acelasi aspect nu mai poate fi repus in discutie.
De asemenea, instanta a analizat si felul masurilor reparatorii propuse prin Dispozitia nr. 7345/2007, apreciind ca aceasta respecta prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Raportat la cele anterior relevate, Curtea a constat ca prin doua hotarari judecatoresti irevocabile s-a constatat ca demersul juridic initiat de reclamanta in scopul redobandirii in natura a imobilului care a constituit proprietatea sa, anterior preluarii acestuia de catre Statul Roman, nu a putut primi o rezolvare favorabila, intrucat a fost instrainat in mod legal, iar titlul subdobanditorului nu a fost desfiintat.
Prin urmare, in prezentul litigiu nu au putut fi supuse examinarii solicitari care au in vedere aceeasi finalitate - respectiv redobandirea dreptului de proprietate si inscrierea acestuia in cartea funciara pe numele reclamantei, chiar daca, in aparenta, obiectul acestei din urma judecati a fost diferit de al celorlalte doua.
In acest context, Curtea a apreciat ca in mod gresit s-a sustinut de catre reclamanta - recurenta ca, primele doua instante au refuzat sa-i examineze pe fond pretentiile formulate in prezenta cauza, cata vreme s-a facut trimitere la solutiile pronuntate in litigiile anterioare.
De asemenea, nu a fost primita nici critica vizand respingerea cererii de efectuare a unei expertize topografice - in scopul identificarii terenului neinstrainat cumparatorilor locuintei, deoarece si problema restituirii in natura a acestuia a fost in mod irevocabil rezolvata in litigiile anterioare, situatie in care, invocarea de catre instanta de apel a Deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost pe deplin justificata in raport de cerinta respectarii principiului securitatii raporturilor juridice, consecvent invocata in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, dezlegarea data de instanta suprema problemelor de drept examinate in solutionarea unui recurs in interesul legii este obligatorie pentru instante, conform prevederilor art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila.
Or, prin Decizia nr. 33/2008 s-a stabilit ca, in cadrul actiunilor in revendicare intemeiate pe dispozitiile dreptului comun si avand ca obiect imobile care cad sub incidenta Legii nr. 10/2001, instantele de judecata vor putea sa dea prioritate Conventiei Europene a Drepturilor Omului doar in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, ipoteza care s-a identificat pe deplin in prezenta cauza.
De asemenea, nu a putut fi ignorat nici faptul ca titlul de preluare a imobilului din litigiu de catre Statul Roman este reprezentat tot de o hotarare judecatoreasca irevocabila - Sentinta civila nr. 3883/1961 a fostului Tribunal Popular al Raionului Targu Mures, nedesfiintata prin vreuna din caile de atac prevazute de lege, situatie in care cererea privind constatarea nulitatii absolute a respectivului titlu nu poate fi apreciata decat ca neintemeiata, solutie de natura a afecta in acelasi mod capetele de cerere subsecvente, avand ca obiect constatarea nulitatii incheierilor de carte funciara care au urmat si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei.
In fine, instanta de recurs a constat ca nici invocarea neaplicarii in cauza a prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 nu poate fi apreciata ca un motiv de nelegalitate a solutiei criticate prin recursul supus examinarii, deoarece potrivit textului de lege mentionat, bunurile preluate de stat fara un titlu valabil pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie, in acest caz instantele judecatoresti fiind competente sa stabileasca valabilitatea titlului statului.
Or, astfel cum a rezult din precedente, imobilul din litigiu se incadreaza in prevederile unei legi speciale de reparatie - Legea nr. 10/2001, iar reclamanta a uzat de procedura instituita prin aceasta, inclusiv de caile de atac in justitie, stabilindu-i-se in mod irevocabil dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, situatie in care se pretinde fara temei ca i s-ar fi incalcat dreptul de acces la instanta ori dreptul de proprietate, deopotriva ocrotite si garantate de Constitutie si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In fine, nici invocarea imprejurarii ca reclamanta nu a incasat inca despagubirile prin echivalent nu este de natura a conduce la o alta concluzie, acest aspect putand forma, eventual, obiectul unei alte judecati.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constat ca in cauza nu se regasesc motive de nelegalitate, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, s-a respins ca nefondat recursul dedus judecatii, observand totodata, ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.