Prin dispozitiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, a fost reglementat cu caracter de masura speciala, dreptul chiriasilor ale caror contracte de vanzare - cumparare incheiate cu respectarea sau eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995; cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate, la restituirea despagubirilor de la Ministerul Finantelor Publice, motiv pentru care in astfel de situatii, este atrasa incidenta normei speciale, fiind exclusa astfel de la aplicare - potrivit regulii generale acceptate specialia generalibus derogant - norma generala, in speta, dreptul comun, reprezentat de Codul civil, privind raspunderea exclusiva a vanzatorului pentru evictiune, respectiv normele de drept care reglementeaza repunerea partilor in situatia anterioara. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECtIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.33295/3/2010 - DECIZIA CIVILA NR.705/A/22.09.2011)
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti la data de 10.04.2008 sub nr.3412/302/2008 reclamanta S.N.M. a chemat in judecata pe paratii M.F.P., M.B. prin P.G. si S.C. A.V.L. "B." SA, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratului M.F.P. la restituirea sumei de 2.177,64 lei, suma ce reprezinta pretul platit de defunctii sai parinti conform contractului de vanzare - cumparare nr.1622/1997, pret actualizat in functie de indicele de inflatie la data efectuarii platii; obligarea paratei SC AVL B. SA la plata valorii actualizate a comisionului de 1% din plata apartamentului, retinut de acesta; obligarea paratului M.B. prin P.G. la plata contravalorii sporului de valoare adus imobilului situat in Bucuresti, sector 4, str. P.U. nr.5, et.1, ap.3; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat in esenta ca parintii sai au incheiat contractul de vanzare - cumparare nr.1622/1997 privind imobilul situat in Bucuresti, sector 4, str. P.U. nr.5, et.1, ap.3, pretul imobilului fiind achitat integral. Au mai aratat reclamanta ca prin sentinta civila nr.641/2001 Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila si de Contencios Administrativ a fost admisa actiunea in revendicare formulata de M.I.E. impotriva autorilor sai. A mentionat reclamanta ca in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare are dreptul la restituirea de la paratul M.F.P. a pretului platit in baza contractului de vanzare cumparare, parata SC AVL B. SA avand obligatia de a achita comisionul aferent perfectarii vanzarii, paratul M.B. prin P.G. avand obligatia de a achita suma reprezentand sporul de valoare adus imobilului.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.998-999 C.Civ, art.51 si 48 din Legea nr.10/2001.
In sustinerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Paratul M.E.F. a depus la dosarul cauzei intampinare, in cuprinsul careia prin care a invocat exceptia prescriptiei si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca in cauza trebuie instituita raspunderea vanzatorului pentru evictiune, conforma art.1337 C.civ., deoarece nu a fost parte in contractul de vanzare-cumparare. S-a precizat ca potrivit art.48 alin.1 si 3 din Legea nr.10/2001, obligatia de despagubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinatia de locuinta prin imbunatatiri necesare si utile revine statului sau unitatii detinatoare, astfel incat nu poate fi atrasa raspunderea M.E.F.
Totodata, paratul a solicitat chemarea in garantie a SC AVL B. SA, comisionul de 1% aferent perfectarii contractului de vanzare cumparare nr.1622/1997 fiind incasat de aceasta.
In drept, au fost invocate prevederile art.1337 C.civ., Legea nr.10/2001, art.274 si 60-63 Cod procedura civila.
Parata chemata in garantie SC AVL B. SA a depus la dosarul cauzei intampinare in cuprinsul careia a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca a vandut apartamentul in discutie in calitate de mandatar al PMB si nu in calitate de proprietar.
In drept, parata a invocat dispozitiile art.115 si urmatoarele, art.242 pct.2 Cod procedura civila.
In sedinta publica din data de 17.06.2009 paratul M.B. prin P.G. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca in cauza are calitate doar paratul M.F.P.
In sedinta publica din data de 24.02.2009 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, in cuprinsul careia a aratat in esenta ca solicita in raport de dispozitiile Legii nr.1/2009 obligarea paratului M.F.P. la plata valorii de piata a apartamentului nr.3 situat in Bucuresti, str. P.U. nr.5, et.1, sector 4.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr.1/2009, art.132 Cod procedura civila.
In sedinta publica din data de 24.03.2009 paratul M.B. prin P.G. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive pe capatul de cerere privind restituirea contravalorii imbunatatirilor.
Prin sentinta civila nr.5974/29.07.2009, Judecatoria sector 5 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale a instantei sesizate, a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia Civila.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 09.07.2010.
Prin sentinta civila nr.391/25.02.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis in parte actiunea formulata si precizata de catre reclamanta S.N.M., a obligat paratul M.F.P. la plata catre reclamanta a sumei de 23.372,84 lei RON, reprezentand pretul achitat pentru imobilul situat in Bucuresti, sector 4, str.P.U. nr.5, et.1, ap.3, reactualizat cu indicele de inflatie, a obligat paratul M.B. prin P.G. la plata catre reclamanta a sumei de 13.880 lei, reprezentand contravaloare imbunatatiri aduse imobilului, a respins cererea de chemare in garantie ca nefondata si a obligat paratii M.F.P., M.B. prin P.G., la plata catre reclamanti a sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat ca prin contractul de vanzare - cumparare nr.1622/1997, autorii reclamantei au dobandit imobilul situat in Bucuresti, sector 4, str. P.U. nr.5, et.1, ap.3, pretul imobilului in suma 21.776.482 lei ROL, fiind achitat integral.
Prin sentinta civila nr.641/2001 Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila si de Contencios Administrativ a fost admisa actiunea in revendicare formulata de M.I.E., impotriva autorilor reclamantilor, acestia fiind obligate a preda imobilul in proprietatea lui M.I.E.
Aceasta hotarare a fost schimbata in parte prin decizia nr.118/13.03.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosar nr.800/2002, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.1622/1997, decizia nr.118/13.03.2003 ramanand irevocabila prin decizia nr.1177/24.05.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila.
In speta, contractul incheiat in baza Legii nr.112/1995 nu a fost incheiat cu respectarea acestei legii, in considerentele deciziei civile nr. 118/13.03.2003,stabilindu-se ca, autorii reclamantei, cumparatorii acestui imobil, au fost de rea credinta la cumparare prin lipsa lor de diligenta in aflarea situatiei juridice a imobilului, retinandu-se ca imobilul nu putea face obiectul Legii nr.112/1995 intrucat era trecut in proprietatea statului fara titlu, situatie ce a atras constatarea nulitatii absolute a acestui contract, astfel ca nu sunt incidente disp.art.50/1(1) din Legea nr.10/2001, reclamantii nefiind indreptatiti la obtinerea pretului de piata al imobilului.
Cu privire la restituirea la valoarea indexata cu indicele de inflatie a pretului achitat, tribunalul a constatat incidenta dispozitiilor art. 501 (1) din Legea nr.10/2001, astfel cum erau in vigoare la data precizarii cererii de chemare in judecata, 24.02.2010.
In speta, contractul de vanzare - cumparare incheiat de autorul reclamantei a fost constatat nul absolut prin decizia civila nr. 118/13.03.2003, autorii reclamantei fiind considerati de rea credinta la cumparare cata vreme nu au verificat situatia juridica a imobilului, situatie ce nu era clarificata la data incheierii contractului de vanzare - cumparare si deci au fost incalcate dispozitiile Legii nr.112/1995.
In consecinta, s-a apreciat ca in acord cu disp.art.50. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta are dreptul doar la restituirea pretului achitat, indexat cu indicele de inflatie, care potrivit concluziilor raportului de expertiza intocmit in cauza de catre expert I.A. este de 23.372, 84 lei RON, restituirea pretului reactualizat facandu-se de catre M.E.F. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, astfel ca cererea acesteia de acordare a contravalorii de piata a imobilului, a fost apreciata nefondata.
In ce priveste capatul de cerere privind plata contravalorii lucrarilor de imbunatatire aduse imobilului, s-a retinut ca potrivit dispozitiilor art.48 (1) din Legea nr.10/2001 astfel cum erau reglementate la data promovarii actiunii, chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile.
In cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare.
Cum in speta s-a stabilit irevocabil ca imobilul a fost preluat in patrimoniul statului fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare.
Fata de cele retinute, tribunalul a obligat paratul M.B., ca unitate detinatoare la plata acestor despagubiri, al caror cuantum a fost stabilit prin raportul de expertiza intocmit de expert A.B., la suma de 13.880 lei.
Referitor la cererea de chemare in garantie, s-a retinut ca obligatia de restituire a pretului actualizat revine M.E.F. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, in acord cu disp.art.50 (2) din Legea nr.10/2001, astfel ca acest petit a fost apreciat ca nefondat.
De asemenea s-a constatat ca SC AVL B. a incasat comisionul in cadrului unui contract de prestari servicii incheiat cu P.M.B., pentru operatiunile de vanzare, (un mandat cu plata) ori cata vreme acest contract nu a fost desfiintat, iar parata a efectuat serviciul pentru care a fost mandatata, restituirea comisionului este nejustificata, cererea in acest sens fiind nefondata.
Retinandu-se ca paratii au cazut in pretentii, acestora apartinandu-le culpa procesuala, in temeiul art.274 Cod procedura civila, au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1500 lei, reprezentand onorariu expert - in limita cererilor admise.
Impotriva sentintei primei instante au formulat apel reclamanta S.N.M. si paratul M.B. prin P.G.
Apelanta - reclamanta S.N.M., critica sentinta apelata pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
Referitor la respingerea capatului de cerere privitor la obligarea paratului M.F.P. la plata pretului de piata pentru imobilul ce a apartinut autorilor sai, considera ca instanta de fond in mod eronat a apreciat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 50 ind. 1 din Legea nr.10/2001 asa cum a fost republicata, ca efect al modificarilor aduse prin Legea nr. 1/2009.
Considera ca aceste dispozitii se aplica si prezentei cauze, intrucat parintii sai pe de-o parte au fost evinsi pierzand dreptul de proprietate asupra apartamentului in cauza in favoarea reclamantului din actiunea in revendicare, iar pe de alta parte li s-a desfiintat acest contract de vanzare-cumparare, desi fusese incheiat cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995.
Aceasta solutie se impune in cauza, intrucat atat desfiintarea contractelor de vanzare-cumparare cat si admiterea actiunii in revendicare produc acelasi efect si anume pierderea proprietatii si redobandirea imobilului de catre adevaratul proprietar.
Apreciaza apelanta - reclamata ca sustinerile instantei referitoare la reaua credinta nu pot fi primite, intrucat nu au relevanta in cauza, contractul de vanzare-cumparare fiind incheiat de parintii sai cu respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de dreptul comun, precum si de Legea nr.112/1995. Faptul ca acestia nu au depus diligente (gen probationem diabolica) nu dovedeste reaua-credinta a parintilor sai. In 1997 nu exista sistem de carte funciara in Bucuresti si chiar daca ar fi existat apartamentele din fondul locativ nu sunt inscrise in cartea funciara.
Mai mult decat atat, fostul proprietar nu i-a adus la cunostinta faptul ca ar fi depus vreo cerere de restituire in natura a imobilului, iar singurul in masura sa comunice acest aspect ar fi fost vanzatorul sau mandatarul acestuia. Mai mult decat atat, acesta avea obligatia legala sa verifice daca ar fi existat o astfel de cerere si sa nu permita vanzarea in aceasta ipoteza.
In aceste conditii, sustine reclamanta ca in calitate de succesoare in drepturi a defunctilor sai parinti este indreptatita la restituirea valorii de piata al imobilului situat in Bucuresti, str. Principatele Unite nr.5, corp B, et.1 , ap.3, sect.4, compus din 3 camere si dependinte, in suprafata utila de 113,77 mp , precum si 78,26 mp teren situat sub constructie.
Un alt motiv de apel priveste acordarea partiala a cheltuielilor de judecata. Astfel solicita sa se observe ca desi a solicitat pe langa plata onorariului de expert si plata onorariului de avocat, instanta in mod surprinzator a acordat doar plata onorariului de expert, in limita cererilor admise, nepronuntandu-se si asupra cererii referitoare la plata onorariului de avocat.
Potrivit dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., instanta trebuia sa oblige paratii si la plata onorariului de avocat, avand in vedere ca admis actiunea chiar si partial.
Fata de aceste aspecte solicita instantei de apel admiterea apelului precum si desfiintarea partiala a sentintei atacate, cu consecinta admiterii primului capat de cerere si a obligarii paratului M.F.P. la plata contravalorii pretului de piata pentru apartamentului nr.3 situat in Bucuresti, P.U. nr.5, corp B, et.1, sect.4 in cuantum de 145.753 Euro (echivalentul a 608.154 Lei), precum si a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat.
Apelantul - parat M.B. prin P.G. critica sentinta invocand o gresita aplicare in cauza a prevederilor art.39 pct.1 lit.a din H.G. nr. 20/1996 republicata, art.51 alin. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005 si Ordonanta de Urgenta nr.184/12.12.2002, pct. 14 si 17 din Legea nr. 1/2009 ce modifica dispozitiile Legii nr. 10/2001, aratand ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Considera apelantul - parat ca, sumele la care a fost obligat prin sentinta apelata, nu pot fi restituite decat de catre cei care le-au incasat, respectiv M.F.P. (persoana juridica in patrimoniul careia l-a produs efectiv aceasta imbogatire), actiunea in restituirea pretului nefiind altceva decat o aplicare a principiului evitarii imbogatirii fara justa cauza aplicabil in dreptul civil roman.
Oricum atat timp cat aceasta suma obtinuta din vanzarea apartamentului in temeiul Legii nr.112/1995 nu a fost insusita de institutia parata aceasta nu poate fi obliga la restituirea ei, tot astfel cum nu poate fi obligata fata de disp. art. 48 din Legea nr. 10/2001 modificat prin pct. 14 din Legea nr. 10/2001 la plata imbunatatirilor efectuate, acestea cazand in sarcina persoanei indreptatite.
Pe de alta parte, apelantul - parat considera ca raspunderea pentru contravaloarea imbunatatirii duse imobilului nu este intrunita. Actiunea de fata este una in pretentii, respectiv obtinerea unei sume de bani care potrivit textelor de lege mai sus mentionate nu au intrat in bugetul PMB, ci in contul M.F.
Altfel, s-ar favoriza imbogatirea fara justa cauza a reclamantului intrucat acesta a dobandit si beneficiat de imobil in conditiile Legii nr.112/1995, lege prin care vanzarea imobilelor se efectua la preturi preferentiale, chiar derizorii si in nici un caz la valoarea de circulatie al imobilului la acel moment.
Considera ca M.B. prin P.G. nu se afla in culpa procesuala, iar in subsidiar solicita sa se aiba in vedere art.274 alin.3 in sensul de a se diminua cuantumul cheltuielilor de judecata.
Solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desfiintarea sentintei apelate, iar pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiata.
Apelantul - parat M.F.P. critica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
In mod gresit instanta de fond nu s-a pronuntat pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P.
Arata ca desi in practica instantelor si chiar a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (decizia civila nr. 4929 din 29 oct. 2001 a CSJ), s-a conturat si opinia conform careia obligatia de plata ar fi intemeiata pe raspunderea vanzatorului pentru evictiune, in conditiile anularii contractului de vanzare-cumparare si constatarii relei-credinte a cumparatorilor in momentul incheierii contractului nu este justa o astfel de interpretare a dispozitiilor art. 1337 si urm. C. civ., intrucat obligatia de restituire a pretului actualizat nu poate fi intemeiata decat pe principiile efectelor nulitatii actelor juridice, anume al retroactivitatii, astfel incat partile raportului juridic trebuie sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat, principiu avand la baza si regula imbogatirii fara justa cauza, fapt ce conduce la concluzia ca restituirea trebuie sa aiba in vedere pretul actualizat, avand in vedere in acest sens si dispozitiile art. 970 C.civ.
Fiind lamurit acest aspect de drept substantial, pe plan procesual calitatea procesuala pasiva nu poate avea, intr-o astfel de actiune, decat unitatea administrativ-teritoriala vanzatoare (in speta P.M.B. si prin mandatar S.C. AVL B. SA), nicidecum M.F.P., acesta nefiind parte contractanta in raportul juridic dedus judecatii, astfel ca nu ii revine obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in baza actului constatat nul.
Se arata ca in cauza, ne aflam in fata unui raport juridic de drept privat avand la baza un contract, ori statul nu poate interveni intr-un astfel de raport, in sensul de a stabili, sub aspect juridic, o alta persoana (institutie) raspunzatoare; ca prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr.10/2001 nu sunt norme cu caracter procesual, prin care sa se acorde calitate procesuala pasiva M.F.P.; ca prin modificarea alin. 3 din art. 50 din Legea nr. 10/2001 s-a urmarit determinarea sursei din care vor fi restituite sumele de natura celor solicitate de reclamanta, fara insa ca prin aceasta sa se creeze un raport obligational direct intre persoanele indreptatite sa primeasca restituirea pretului actualizat corespunzator contractului anulat prin sentinta judecatoreasca si M.F.P. care numai administreaza fondul cu aceasta destinatie.
Arata apelantul ca pentru a retine opinia contrara, in sensul ca ex lege s-a stabilit calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, ar insemna ca prin lege s-ar realiza o novatiune de debitor, conform art. 1128 pct. 2 C. civ. or, novatiunea nu opereaza fara consimtamantul expres al creditorului (art. 1132 C.civ) si, in plus, novatiunea nu se prezuma, vointa - animus donandi - de a o face trebuind sa rezulte evident din act (art. 1130C.civ). Legiuitorul a procedat, in alte situatii, cand a urmarit, in interes general, schimbarea unui debitor prin novatiune, la respectarea normelor dreptului comun, prevazand expres, in actul normativ respectiv, novatiunea.
Prin urmare, P.M.B. are calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecatii, aceasta avand calitatea de vanzatoare la incheierea contractului de vanzare-cumparare nr. 1622/1997 cu parintii reclamantei.
In conformitate cu dispozitiile art. 1337 din Codul civil, solicita sa se instituie raspunderea vanzatorului pentru evictiune totala sau partiala prin fapta unui tert, aratand ca aceasta dispozitie de drept comun, nu poate fi inlaturata prin nici o dispozitie speciala contrara, fiind asadar pe deplin aplicabila intre partile din prezentul litigiu.
Se mai sustine ca dispozitiile art. 50 alin.3 din Legea nr.10/2001, nu sunt de natura sa determine introducerea in prezenta cauza a M.F.P. si sa-i acorde calitate procesuala pasiva, cat timp obligatia de garantie pentru evictiune are un continut mult mai larg.
Mai arata apelantul ca deposedarea cumparatorului de apartamentul ce face obiectul prezentului litigiu, intruneste conditiile unei tulburari de drept prin fapta unui tert. Aceasta tulburare de drept este de natura sa angajeze raspunderea pentru evictiune totala a celui care ar fi avut calitatea de vanzator, respectiv P.M.B., fata de pretentiile privind plata.
Nicidecum, nu poate fi antrenata raspunderea M.F.P., avand in vedere ca in prezenta actiune nu exista culpa acestei institutii.
De asemenea, solicita sa se aiba in vedere si dispozitiile art. 1344 din Codul Civil, potrivit carora: " Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul (P.M.B.) este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii."
Mai mult de atat, in speta reclamanta a aratat ca mandatarul P.M.B., S.C. AVL B. SA, a incheiat contract de vanzare cumparare demonstrand ca aceste institutii sunt in culpa.
Un alt motiv de apel vizeaza respingerea cererii de chemare in garantie.
Arata ca potrivit prevederilor art.41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 instanta trebuia sa dispuna ca procentul de 1%, sa fie aplicat la valoarea reactualizata a imobilului si nu la cea achitata in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare si sa oblige partea care a incasat comisionul, sa il restituie din pretul actualizat.
Fata de argumentele prezentate solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei, in parte, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P. si respingerea actiunea, in principal, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva in cauza, iar in subsidiar, ca neintemeiata.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu prevederile art. 295 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste apelul declarat de apelantul parat M.F.P.
In ceea ce priveste motivul de apel vizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a apelantului, in actiunea promovata de catre reclamanta.
Apelantul invoca in acest sens pe de o parte faptul ca nu a fost parte a contractului de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii 112/1995 si prin urmare nu poate raspunde pentru evictiune in conditiile stabilite de Codul civil, contractul producand efecte relative, iar pe de alta parte, faptul ca in cauza Legea nr. 10/2001, nu cuprinde norme cu caracter procesual, prin care apelantului parat sa i se acorde calitate procesuala pasiva, nefiind indeplinita nici cerinta ca novatiunea prin schimbare de debitor sa fie realizata cu consimtamantul creditorului.
Sub acest aspect, Curtea a retinut ca una dintre conditiile cerute pentru ca o persoana sa fie parte in proces, este calitatea procesuala (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a actiona si in acelasi timp, a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala activa) si, pe de alta parte, existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitatea procesuala pasiva).
Raportat la criticile concrete formulate, Curtea a apreciat ca, potrivit regulilor generale din materia contractului de vanzare-cumparare, obligatia de raspundere pentru evictiune revine vanzatorului (art. 1336-1337 Cod civ.), care in speta este M.B.
Cu toate acestea, in speta, Curtea apreciaza ca trebuie avuta in vedere situatia speciala pe care o au contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, ele neconstituind pentru unitatea detinatoare, o expresie a libertatii contractuale, ci executarea unei obligatii legale exprese, cea corelativa dreptului chiriasului de a cumpara, drept prevazut de art. 9 alin. 1 din acest act normativ. Faptul ca unitatile detinatoare actionau ca mandatari fara reprezentare ai vanzatorului, rezulta si din imprejurarea ca sumele incasate din aceste vanzari nu intrau in patrimoniul lor, ci intr-un fond extrabugetar la dispozitia M.F., constituit prin dispozitiile art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
Aceasta a fost ratiunea pentru care, prin art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit ca restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare si care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, se face de catre M.F.P. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
Prin dispozitiile art. 50 din Legea nr.10/2001, a fost reglementat cu caracter de norma speciala, dreptul chiriasilor ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea sau eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate, la restituirea despagubirilor de la M.F.P., motiv pentru care in astfel de situatii, este atrasa incidenta normei speciale, fiind exclusa astfel de la aplicare - potrivit regulii general acceptate specialia generalibus derogant - norma generala, in speta, dreptul comun, reprezentat de Codul civil, privind raspunderea exclusiva a vanzatorului pentru evictiune, respectiv normele de drept care reglementeaza repunerea partilor in situatia anterioara.
Prin urmare, din interpretarea sistematica a dispozitiilor Codului civil in materie de garantie pentru evictiune si a art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, se retine ca cel chemat sa raspunda in calitate de parat, pentru despagubirile reprezentand pretul de cumparare actualizat, este paratul M.F.P.
Asa fiind, in mod corect prima instanta a apreciat ca in speta sunt incidente prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 1/2009 - in vigoare la data introducerii actiunii, norme care au si caracter procesual.
De altfel, in conditiile in care fondul extrabugetar mentionat este constituit din pretul contractual, fara nicio legatura cu valoarea reala actuala a imobilului ("pretul de piata") rezulta ca singura ratiune a modificarilor legislative aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 1/2009, a fost aceea de a facilita accesul la despagubiri echitabile, fostilor proprietari care au achizitionat imobilele ce faceau obiectul acestei legi, prin contracte de vanzare-cumparare, desfiintate ulterior, ca urmare a recunoasterii in justitie a dreptului de proprietate al fostilor proprietari deposedati abuziv in perioada regimului politic comunist.
Fata de cele expuse anterior privind normele legale incidente in speta, apar ca vadit neintemeiate si sustinerile apelantului privind incidenta in cauza a regulilor din materia evictiunii si raspunderea vanzatorului, conform dreptului comun - Codul civil, respectiv cele vizand neindeplinirea in cauza a conditiilor prevazute de Codul civil, in materia novatiei prin schimbare de debitor.
Pe de alta parte, critica apelantului referitoare la antrenarea raspunderii vanzatorului pentru evictiune, conform art. 1337 si urm. C. civ., urmeaza a fi inlaturata, intrucat premisa acestui tip de raspundere (care este una contractuala), presupune valabilitatea contractului de vanzare cumparare si pierderea posesiei de catre cumparator, urmare a drepturilor preferabile invocate de un tert asupra obiectului vanzarii, cerinta care nu este indeplinita in cauza, in raport de constatarile intrate in putere de lucru judecat din litigiul care a avut ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare incheiat de autorii reclamantei.
Intrucat in speta contractul de vanzare-cumparare nu mai este in vigoare, fiind desfiintat prin constatarea nulitatii absolute a acestuia, se pune problema repunerii in situatia anterioara, potrivit principiului restitutio in integrum ce guverneaza efectele nulitatii, devenind incidenta astfel obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in temeiul contractului nul, ce reprezinta unul dintre principiile efectelor nulitatii actului juridic civil, fundamentat pe faptul juridic licit al imbogatirii fara justa cauza.
Avand in vedere ca banii proveniti din vanzarea apartamentului, potrivit art. 39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.112/1995 au fost virati intr-un fond al paratului M.F.P., art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, tocmai facand o aplicare fidela a acestui principiu, prevede ca plata pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate se face de catre M.F.P. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, astfel ca se justifica in cauza calitatea procesuala pasiva a acestuia.
Repunerea in situatia anterioara presupune in mod firesc restituirea sumelor de bani de catre persoana in al carei patrimoniu au intrat, consecinta a modului in care au fost reglementate prin lege raporturile juridice nascute ca urmare a incheierii contractului de vanzare cumparare, neexistand niciun argument logic care sa constituie un impediment in a considera ca repunerea in situatia anterioara nu poate viza si alte persoane decat partile contractului.
Data fiind existenta acestei dispozitii legale exprese care stabileste debitorul obligatiei de restituire a pretului imobilului, este lipsit de relevanta faptul ca M.F.P. nu ar avea nicio culpa.
Ca atare, criticile acestui apelant parat referitoare la lipsa calitatii sale procesuale pasive in cauza, sunt nefondate.
Referitor la critica vizand solutia adoptata de prima instanta de in ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de acest apelant impotriva SC AVL B. si care avea ca obiect obligarea chematului in garantie la restituirea comisionului de 1% incasat la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 1622/1997.
Sub acest aspect, Curtea retine ca potrivit art. 41 alin. 1 din HG nr. 20/1996: "unitatile specializate, care evalueaza si vand apartamentele care fac obiectul Legii nr. 112/1995, au obligatia sa incaseze contravaloarea acestora de la cumparator, sa retina comisionul de 1%, potrivit art. 13 lit. a) din legea sus-mentionata, iar suma ramasa sa o vireze, in termen de 3 zile lucratoare, in contul 50.21, deschis la trezoreria statului din localitatea unde isi are sediul vanzatorul, sau in contul 64.74, deschis la unitatile B.C.R. - S.A., dupa caz.
Procentul de 1% reprezinta asadar remuneratia cuvenita societatii pentru lucrarile efectuate in legatura cu incheierea contractului de vanzare cumparare, respectiv pretul mandatului cu titlu oneros, acordat societatii in temeiul legii.
In cauza, acest mandat nu a fost revocat iar obligatiile asumate de SC AVL B. SA in temeiul acestui mandat au fost indeplinite, prin incheierea contractului de vanzare-cumparare.
In aceste conditii, prin raportare si la prevederile art. 1547 din Codul civil, cererea de chemare in garantie formulata de apelantul parat a fost corect solutionata.
In ceea ce priveste apelul formulat de apelantul parat M.B.
Curtea a retinut ca ulterior inregistrarii actiunii formulate de reclamanta pe rolul Judecatoriei sector 5 Bucuresti, dar anterior inregistrarii acesteia pe rolul instantei competente material sa solutioneze pricina in prima instanta, conform art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedura civila - Tribunalul Bucuresti Sectia a V- a Civila, a fost adoptata Legea nr. 1/2009, care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 63 din 3 februarie 2009, intrand astfel in vigoare, la data de 6 februarie 2009.
Pe de alta parte, Curtea constata faptul ca temeiul juridic al cererii de chemare in judecata prezente, astfel cum a fost ea precizata prin cererea precizatoare din data de 24.02.2009 (fila 138 dosar fond), il reprezinta si Legea 1/2009, indicata in mod expres de catre reclamanta. Cu alte cuvinte, cererea de precizare a cadrului procesual, a fost determinata tocmai de aparitia acestei legi noi.
Potrivit art. 48, alineatul 2, din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost acest text de lege modificat prin Legea nr. 1/2009: "indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obligatia despagubirii prevazuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite."
Curtea retine asadar ca acest act normativ a intrat in vigoare pe parcursul solutionarii cauzei si este de imediata aplicare, intrucat reglementeaza un raport juridic in curs de desfasurare.
Cu toate acestea, reclamanta nu a inteles sa isi precizeze in virtutea noii legi, cadrul procesual si in ceea ce priveste sporul de valoare adus imobilului, prin imbunatatirile necesare si utile. Acest fapt echivaleaza cu asumarea riscului ca in privinta despagubirilor reprezentand contravaloarea acestor imbunatatiri, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive sa fie admisa.
Intr-adevar, deoarece temeiul juridic al prezentei cereri de chemare in judecata este reprezentat si de Legea 1/2009, temei indicat in virtutea principiului disponibilitatii, de catre reclamanta, Curtea este obligata sa aplice prevederile acestei legi, la speta dedusa judecatii.
In aceste conditii, cata vreme, prin lege speciala, anterior investirii instantei competente sa solutioneze pricina, prin aceasta norma cu caracter special, s-a statuat in sensul ca in litigiile care au drept obiect restituirea contravalorii imbunatatirilor aduse imobilelor cumparate in temeiul Legii nr. 112/1996, are calitate procesuala pasiva, persoana indreptatita la restituire - fostul proprietar deposedat de stat, care redobandind imobilul, beneficiaza de aceste imbunatatiri, concluzia care se impune este aceea ca, in mod eronat prima instanta a retinut calitatea procesuala pasiva a paratului M.B., in ceea ce priveste acest petit.
In consecinta, nu se poate retine nici culpa procesuala a acestui parat, astfel ca acesta in mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata, in fond.
In aceste limite, apelul declarat de acest parat, va fi admis, urmand a se dispune, in conformitate cu prevederile art. 296 din Codul de procedura civila, schimbarea in parte a sentintei civile apelate, in sensul respingerii cererii formulate de reclamanta in contradictoriu cu paratul M.B. avand ca obiect imbunatatiri, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, precum si a cererii formulate impotriva acestui parat, avand ca obiect cheltuieli de judecata, ca nefondata.
In ceea ce priveste apelul formulat de apelanta reclamanta.
Verificand considerentele deciziei civile nr. 1177/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III a Civila, Curtea constata ca, prin aceasta hotarare judecatoreasca a fost respins recursul declarat de autorii reclamantei impotriva deciziei civile nr. 118/2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV- a Civila, prin care schimbandu-se in parte sentinta civila nr. 641/26.09.2001 a Tribunalului Bucuresti Sectia a V - a Civila, prin care a fost actiunea in revendicare formulata de formulata de fostul proprietar al imobilului, deposedat de stat M.E.I. in contradictoriu cu autorii reclamantei B.L.Y. si B.N., SC AVL B. SA si P.M.B.si s-a dispus constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 1622/24.03.1997, incheiat intre autorii reclamantei si SC AVL B. SA .
Prin aceasta decizie, irevocabila, s-a retinut ca: "autorii reclamantei au cumparat imobilul in conditiile in care fostul proprietar (reclamant in acea cauza), inregistrase anterior incheierii contractului, cerere de restituire in natura a imobilului, respectiv la data de 24.05.1996 si la data de 21.04.1996, iar faptul ca pana in anul 2000, cand reclamantul a promovat actiunea in revendicare si constatarea nulitatii, nu a facut alte demersuri pentru a dovedi intentia de a revendica bunul nu indreptatea pe parati (autorii reclamantei) sa incheie contractul de vanzare cumparare".
S-a retinut ca: "dispozitiile substantiale ale Legii nr. 112/1995, art. 1, art. 9 si respectiv art. 15-18, impuneau analiza cu precadere a cererilor formulate de fostii proprietari, inclusiv a incadrarii imobilului in categoria celor care formau obiectul de reglementare al acestei legi", iar potrivit art. 13 din Normele de aplicare a acesteia adoptate prin HG nr. 20/1996 si modificarile prin HG nr.632/1996 si HG nr. 1011/1996, solutionarea cererilor formulate de chiriasi se putea realiza doar dupa clarificarea situatiei juridice a unor asemenea locuinte, or, cererea reclamantului a fost solutionata cu mult timp dupa incheierea contractelor de vanzare cumparare si anume la data de 04.12.1999".
S-a constatat totodata ca: "toate aceste elemente erau de natura a crea viitorilor cumparatori ai imobilului cel putin un dubiu, daca nu convingerea asupra faptului ca titlul de proprietate al statului era contestat; ca nu era necesara o notificare suplimentara din partea fostului proprietar, prin care sa atentioneze chiriasii care locuiau in imobil asupra intentiei de a obtine retrocedarea imobilului atat timp cat acesta isi exprimase vointa de a reintra in posesie, prin demersul adresat organelor competente; ca in disputa dintre fostul proprietar al imobilului preluat fara titlu valabil si cumparatorul actual al bunului, are prioritate titlul de proprietate al acestuia din urma numai in conditiile in care a fost instrainat cu buna credinta, adica in conditiile unei reprezentari mai presus de orice dubiu asupra calitatii de titular al dreptului de proprietate in favoarea autorului sau, respectiv statul, ceea ce insemna o verificare efectiva a documentelor in baza carora statul detinea imobilul care urma sa fie achizitionat; ca in acest caz, paratii-autorii reclamantei ar fi putut cunoaste cu usurinta ca fostul proprietar contesta titlul statului".
Curtea retine in acelasi timp ca potrivit reglementarii actuale, autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale - respectiv, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti.
Puterea lucrului judecat, reglementata prin art. 1201 Cod civil, are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca nu trebuie sa fie contrazisa de o alta, aceasta in scopul de a se realiza o administrare uniforma a justitiei.
Aceasta a doua forma de reglementare a autoritatii de lucru judecat vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Potrivit prezumtiei lucrului judecat (art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) Cod civil), o hotarare irevocabila exprima realitatea raporturilor juridice dintre parti (res judicata pro veritate habetur), neputandu-se primi vreo dovada contrara, fata de caracterul absolut al prezumtiei (art.1202 alin.(2) Cod civil).
Raportand aceste consideratii teoretice la pricina de fata, Curtea a constatat ca, prin decizia civila nr. 1177/24.05.2006, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III- a Civila, s-a procedat la analiza conduitei autorilor reclamantei din cauza de fata, la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 1622/1997, in temeiul Legii nr. 112/1995, statuandu-se in sensul nerespectarii prevederilor inscrise in art. 1, art. 9 art. 15-18 din Legea nr. 112/1995 si ca acestia nu se pot prevala de buna credinta, cata vreme Legea nr. 112/1995 si Normele de aplicare a acesteia impuneau in sarcina lor, o verificare efectiva a documentelor in baza carora statul detinea imobilul care urma a fi achizitionat, or, acestia, in acest caz, ar fi putut cunoaste cu usurinta, ca fostul proprietar contesta titlul statului.
Or, cata vreme in litigiul anterior, in care autorii reclamantei au avut calitatea de parte, hotararea fiindu-i, prin urmare, pe deplin opozabila acesteia, data fiind calitatea sa de succesoare a celor doi cumparatori, a fost analizat acest aspect litigios, principiul autoritatii de lucru judecat presupune, in ideea asigurarii stabilitatii raporturilor juridice, ca aceasta chestiune odata transata de o instanta, sa nu mai poata fi adusa inaintea judecatii, iar pe de alta parte ca, ceea ce s-a stabilit prima instanta sa nu mai poata fie contrazis prin hotararea unei instante ulterioare.
Curtea are in vedere in acest sens si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aceasta materie, care in cauza A. impotriva Romaniei, prin hotararea din 23 septembrie 2008, Curtea a statuat, ca: "(_) instantele ar fi trebuit sa tina cont de constatarile facute anterior de instante asupra situatiei bunului", o conduita contrara fiind apreciata ca o incalcare a prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Fata de cele retinute anterior, Curtea constata ca sustinerea apelantei reclamante, vizand gresita apreciere in sensul ca a fost de rea credinta la incheierea contractului de vanzare cumparare respectiv ca au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995, la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, este nefondata, puterea de lucru judecat de care se bucura hotararea anterior evocata, fiind obligatorie in prezenta cauza, nemaiputandu-se repune in discutie aceeasi chestiune.
In acelasi sens, buna credinta a autorilor reclamantei intemeiata pe o pretinsa imposibilitate de a verifica cartea funciara sau lipsa instiintarii acestora de catre vanzator sau mandatarul acestuia in sensul existentei cererii de restituire formulata de catre fostul proprietar, putea fi invocata in litigiul mentionat mai sus, ea neputand fi reanalizata, fata de puterea de lucru judecat a deciziei civile sus citate, care a retinut, contrar sustinerilor reclamantei, rasturnarea prezumtiei de buna credinta de care autorii reclamantei s-au prevalat, dedusa din omisiunea acestora de a efectua diligente la momentul cumpararii bunului pentru a afla situatia juridica a acestuia, in conditiile in care s-a apreciat ca o atare diligenta nu numai ca se impunea a fi efectuata dar si ca era posibila (instanta anterioara raportandu-se la cererile depuse de fostul proprietar).
In aceste conditii, nu se poate retine o gresita apreciere a situatiei de fapt de catre prima instanta.
In ceea ce priveste critica referitoare la incidenta in cauza a prevederilor art. 50 1 din Legea nr. 10/2001.
Critica este nefondata.
Astfel, potrivit art. 501din Legea 10/2001, proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Ca atare, potrivit acestor prevederi legale au dreptul la restituirea pretului de piata proprietarii ale caror contracte de vanzare - cumparare au fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995.
In speta insa, prin decizia civila nr. 118/13.03.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV - a Civila, irevocabila prin decizia civila nr. 1177/24.05.2006 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III a Civila, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, ca este nul contractul de vanzare - cumparare incheiat de catre autorii apelantei reclamante, in temeiul Legii 112/1995.
In acelasi timp, nu poate fi retinuta sustinerea apelantei reclamante ca, desi nul contractul de vanzare - cumparare a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor Legii 112/1995, intrucat in considerentele hotararilor judecatoresti aratate mai sus, nulitatea contractului s-a intemeiat pe constatarea incalcarii dispozitiilor art. 1,art. 9 ,art. 15-18 din Legea nr. 112/1995.
Prin urmare, problema nerespectarii dispozitiilor Legii 112/1995 la incheierea contractului de vanzare - cumparare nu poate fi repusa in discutie, in raport de puterea de lucru judecat a hotararilor anterior aratate, situatie in care in mod legal si temeinic prima instanta a retinut ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 50 1 din Legea 10/2001, aceasta norma legala, fiind incidenta doar in acele situatii in care, contractul de vanzare cumparare, desfiintat a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, conditie neindeplinita in cauza.
In ceea ce priveste critica referitoare la gresita solutionare a cererii reclamantei avand ca obiect cheltuieli de judecata.
Critica este partial fondata.
Astfel, din verificarea considerentelor sentintei apelate, Curtea constata ca instanta de fond solutionand aceasta cerere, s-a raportat exclusiv la onorariul de expert achitat de aceasta parte in cauza, desi, la dosar existau dovezi in sensul ca aceasta a beneficiat de asistenta juridica calificata a unui avocat si care atestau si cuantumul onorariului de avocat, respectiv suma de 1500 lei, achitat in legatura cu pricina - fila 285 dosarul Judecatoriei sector 5 Bucuresti.
In plus, prin chiar cererea de chemare in judecata, s-a solicitat obligarea paratilor chemati in judecata la plata cheltuielilor de judecata, cererea cu acest obiect fiind reiterata si precizata in concluziile scrise formulate la data de 10.06.2009, in care se arata neechivoc faptul ca se solicita obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu expert si onorariu avocat.
Avand in vedere cele anterior constatate, imprejurarea ca paratul M.F.P., prin faptul ca nu si-a indeplinit obligatia legala ce ii revenea conform celor expuse anterior (de a restitui pretul actualizat, chiar daca nu a participat la incheierea contractului), punandu-o astfel pe reclamanta in situatia de a solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti si implicit de a efectua cheltuieli in legatura cu desfasurarea procesului, se afla in culpa procesuala dar si faptul ca, cererea reclamantei este intemeiata doar in parte, asa cum s-a aratat in cele ce preced, aceasta cazand la randul sau partial in pretentii, in temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 Cod procedura civila, Curtea constatand, in aceste limite caracterul partial fondat al criticii apelantei reclamante, apreciaza ca aceasta este indreptatita, sa solicite obligarea acestui parat, la a suporta si parte din onorariul de avocat, achitat in cauza, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, va admite apelul declarat de apelanta reclamanta si va dispune schimbarea in parte a sentintei civile care face obiectul apelului, in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului M.F.P. la plata cheltuielilor de judecata in sensul ca va dispune obligarea acestui parat, la un cuantum total de 2.000 lei, cheltuieli de judecata.