Arestare preventiva. Motivarea hotararii de mentinere a starii de arest preventiv.
Durata rezonabila a detentiei preventive. Criterii.
C. pr. Pen., art. 139, art. 160a alin. 2 si 4, art. 160b, art. 3001
Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5 par. 3
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cauzele Calmanovici contra Romaniei si Mihuta contra Romaniei
Motivarea sumara a hotararii prin care prima instanta a mentinut starea de arest preventiv nu echivaleaza cu lipsa motivarii, in conditiile in care nicio dispozitie legala nu prevede cat de intinsa trebuie sa fie motivarea unei hotarai judecatoresti.
Avand in vedere caracterul devolutiv al caii de atac a recursului indreptat impotriva incheierilor prin care s-a dispus asupra masurii arestarii preventive, instanta de control judiciar poate sa suplineasca eventualele neajunsuri ale hotararii atacate printr-o motivare corespunzatoare si in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Caracterul rezonabil al arestului preventiv nu poate fi apreciat "in abstractio", ci de la caz la caz, in functie de trasaturile specifice ale fiecarei cauze, fiind relevanta doar necesitatea reala si de interes public, care, in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala. Prin incheierea penala din 8 iulie 2010, Tribunalul Harghita, a mentinut starea de arest preventiv a inculpatilor G.R. si T.L., in baza art. 160b alin. 3, art. 3001 Cod procedura penala, trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de de trafic de droguri de mare risc, fapta prevazuta de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, modificata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
Impotriva celor doi inculpati s-a inceput in mod legal urmarirea penala si s-a pus in miscare actiunea penala.
Prin incheierea penala nr.126/20 iunie 2010 a Tribunalului Harghita, s-a admis propunerea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Harghita si in baza art.136 alin.5, art.148 alin.1 lit. f Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor, incepand cu data de 20 iunie 2010 si pana la data de 18 iulie 2010, inclusiv.
In fapt s-a retinut ca inculpatii in data de 19 iunie 2010 au fost prinsi in flagrant in fata benzinariei P.V. nr.1 Miercurea Ciuc, detinand 100 grame cannabis pe care intentionau sa le vanda unei persoane de sex masculin, pentru suma de 2000 euro.
In baza art.160 raportat la art.3001 Cod procedura penala, dupa inregistrarea dosarului, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu lealitatea si temeinicia arestarii preventive inainte de expirarea duratei arestarii preventive.
Verificand dosarul de urmarire penala, instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate, astfel ca instanta va mentine arestarea preventiva a inculpatilor.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, au declarat recurs inculpatii, solicitand judecarea lor in stare de libertate.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, in conformitate cu disp. art.3856 Cod procedura penala, instanta, cu opinie majoritara, apreciaza ca recursurile nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.148 alin.1 Cod procedura penala, masura arestarii inculpatilor poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.143 Cod procedura penala, (respectiv daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala) si vreunul din cazurile expres si limitativ prevazute de lit.a-f ale art.148 Cod procedura penala.
Conform art.160b alin.1 Cod procedura penala, in cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile legalitate si temeinicia arestarii preventive.
Cu privire la inculpatul G.R. in mod corect a retinut instanta de fond ca exista o presupunere rezonabila ca acest inculpat ar fi comis fapta pentru care este dedus judecatii, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, acesta fiind surprins in flagrant de catre organele de urmarire penala, in data de 19 iunie 2010, in timp ce incerca sa comercializeze cantitatea de 100 grame de droguri de mare risc, intr-o benzinarie din municipiul Miercurea Ciuc.
De asemenea, cu privire la temeiurile de drept ale arestarii preventive, instanta de control judiciar, in opinie majoritara, apreciaza ca acesta sunt inca actuale si nu se impune a fi modificate.
Astfel, sunt incidente si prevederile art.148 lit. f Cod procedura penala, intrucat pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul concret reprezentat de inculpat pentru ordinea publica este dat nu numai de gradul de pericol social deosebit de mare al acestor infractiuni, pedepsite de lege cu inchisoare de la 10 la 20 de ani, cat mai ales prin faptul ca activitatea infractionala a acestuia a fost brusc oprita de catre organele de urmarire penala, astfel ca daca nu ar fi fost oprit, inculpatul continua sa desfasoare o asemenea activitate.
Daca astfel de persoane care au comis infractiuni atat de grave ar fi cercetate in stare de libertate, s-ar crea un efect negativ in randul opiniei publice si un sentiment de insecuritate in randul acesteia.
Cu privire la inculpatul T.L., instanta de control judiciar, cu opinie majoritara, apreciaza ca prima instanta in mod corect a retinut ca exista o banuiala legitima si o presupunere rezonabila ca inculpatul a comis infractiunea pentru care a fost dedus judecatii, avand in vedere probele administrate in cauza, acesta fiind surprins in flagrant alaturi de inculpatul G.R. de catre organele de urmarire penala, in data de 19 iunie 2010, in timp ce incerca sa comercializeze cantitatea de 100 grame de droguri de mare risc intr-o benzinarie din municipiul Miercurea Ciuc.
De asemenea, Curtea, cu opinie majoritara, apreciaza ca in cauza sunt actuale si dispozitiile art.148 lit. f Cod procedura penala retinute de instanta de fond, intrucat, pedepsele prevazute de lege pentru infractiunea pentru care inculpatul a fost dedus judecatii este pedepsita cu inchisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, deoarece inculpatul impreuna cu o alta persoana, pe timp de zi, in loc public, a intentionat sa vanda unei persoane droguri de mare risc.
Pericolul concret reprezentat de inculpat pentru ordinea publica este dat nu numai de gradul de pericol social deosebit de mare al acestor infractiuni pedepsite de lege cu inchisoare de la 10 la 20 de ani, cat mai ales prin faptul ca activitatea infractionala a acestuia a fost brusc oprita de catre organele de urmarire penala, astfel ca daca nu ar fi fost oprit, inculpatul continua sa desfasoare o asemenea activitate.
Daca astfel de persoane care au comis infractiuni atat de grave ar fi cercetate in stare de libertate, s-ar crea un efect negativ in randul opiniei publice si un sentiment de insecuritate in randul acesteia.
Totodata, Curtea apreciaza ca nu poate fi acceptat motivul de recurs invocat de catre inculpatul G.R. cu privire la lipsa de motivare a incheierii atacate si prin urmare, incidenta dispozitiilor 3859 pct.10 Cod procedura penala.
Este adevarat ca hotararea instantei de fond este sumar motivata, insa aceasta nu inseamna ca este lipsita de motivare, nicio dispozitie legala nu prevede cat de intinsa trebuie sa fie motivarea unei hotarai judecatoresti si avand in vedere caracterul devolutiv al caii de atac a recursului in astfel de cauze, instanta de control judiciar poate sa suplineasca eventualele neajunsuri ale hotararii atacate printr-o motivare corespunzatoare si in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (in special la cauzele Calmanovici contra Romaniei si Mihuta contra Romaniei), ceea ce in cauza s-a si facut, astfel ca nu sunt incidente prevederile art. 3859 pct.10 Cod procedura penala si prin urmare nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
De asemenea, Curtea apreciaza ca nu s-a depasit termenul rezonabil al arestului preventiv, impus de art. 5 par. 3 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ancheta fiind finalizata, iar in prezent cauza se afla pe rolul instantei de judecata.
Instanta europeana a statuat ca durata rezonabila a arestului preventiv nu poate fi apreciata "in abstractio", ci de la caz la caz, in functie de trasaturile specifice ale fiecarei cauze (a se vedea in acest sens cauza Yalcin contra Turciei, Contrada contra Italia, Markus contra Rusiei), fiind relevanta doar necesitatea reala si de interes public, care, in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala si care este demonstrata in cauza, conform argumentelor aratate mai sus.