Recurs - mentinere arestare preventiva - 300 1 C.p.p.; nemotivarea instantei de fond. Decizie nr. 153 din data de 05.05.2001
pronunțată de Tribunalul Dambovita

Prin incheierea din Camera de Consiliu din 03.05.2010 Judecatoria Racari a respins propunerea de arestare preventiva fata de inculpatii OM si RMA.
Prin decizia penala nr. 153 din 05.05.2011, tribunalul Dambovita a admis recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Targoviste, a casat incheierea atacata si rejudecand in baza art. 300 ind.1 alin.3 C.p.p. a mentinut arestarea preventiva a inculpatilor.
- Incheierea pronuntata nu este motivata, nefiind argumentate in nici un fel existenta alternativa a celor doua conditii de revocare, fie ca masura arestarii preventive a fost luata cu incalcarea prevederilor legale, fie ca nu mai exista temei care sa justifice mentinerea sa.
- Desi arestarea preventiva a inculpatilor s-a dispus in temeiul art. 148 lit.f C.p.p., acestea nu sunt verificate, analizate, sub aspectul existentei sau nu a legalitatii si temeiniciei lor, in mod concret, nu s-a motivat de ce au incetat temeiurile arestarii preventive dispusa in faza de urmarire penala. Judecatorul fondului nu a motivat incheierea in raport de actele si lucrarile dosarului, facand aprecieri cu caracter general fara a face un examen concret al probelor administrate, cu referiri concrete la ce a rezultat din evaluarea lor. Se poate observa cu usurinta ca, considerentele incheierii sunt lapidare, superficiale si nu formeaza convingerea instantei de control judiciar ca aceasta incheiere cuprinde toate motivele pe care se intemeiaza solutia data.
Tribunalul considera ca probele administrate pana la acest moment procesual sunt de natura a forma convingerea ca exista indicii temeinice ca inculpatii au comis faptele pentru care sunt arestati preventiv, imprejurare ce rezulta din declaratiile acestora, constatand ca nu au aparut temeiuri noi, in cauza subzista temeiurile ce au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive, respectiv disp. art. 148 lit.f C.p.p., in sensul ca, inculpatii sunt cercetati pentru infractiuni pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, fiind intrunite si exigentele referitoare la masura arestarii preventiva prevazuta in art. 5 paragraful 1 din CEDO.
In speta se contureaza un real pericol in sensul ca faptele pentru care sunt cercetati inculpatii sunt infractiuni de violenta si au pus in pericol viata si integritatea unor persoane astfel incat, mentinerea arestarii preventive este oportuna.