Litigiu de munca. Acordare spor "bloc operator". Opinie separata Decizie nr. 369/R din data de 20.04.2010
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Litigiu de munca. Acordare spor "bloc operator". Opinie separata. Prin sentinta civila nr. 890 din 23 iunie 2009, Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Sanatatii si exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind obligarea in solidar a paratilor la plata pentru viitor a despagubirilor; a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantii S.B. s.a, in contradictoriu cu paratii Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures si Ministerul Sanatatii, cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii Bucuresti; a obligat in solidar paratii la plata in favoarea fiecarui reclamant a unei despagubiri echivalente cu diferentele de drepturi salariale reprezentand sporul de 50% din salariul de baza pentru conditii deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat in blocul operator, incepand cu data de 19.03.2006 sau incepand cu data angajarii la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures daca aceasta data este ulterioara datei de 19.03.2006, si pana la data de 20.12.2008; sumele mai sus mentionate cuvenite reclamantilor vor fi actualizate in functie de rata inflatiei, calculata de la data scadentei lunare a fiecarei diferente salariale mai sus mentionate si pana la data executarii efective a prezentei hotarari; a obligat paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures sa inscrie in carnetele de munca ale reclamantilor mentiunile corespunzatoare acordarii drepturilor banesti mai sus mentionate; a respins restul pretentiilor reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, desi Ministerul Sanatatii nu are calitatea de angajator in raport cu reclamantii, acesta are legitimare procesuala pasiva, intrucat, potrivit art.1 din H.G. nr. 862 din 28 iunie 2006, privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si reprezinta autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica, avand ca atributii principale, potrivit art. 2 din acelasi act normativ, printre altele, asigurarea, in colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, a resurselor umane, materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul de sanatate, urmarind gestionarea eficienta a resurselor alocate sistemului de sanatate. De asemenea, Ministerul Sanatatii are atributii privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum si a resurselor financiare pentru functionarea sistemului de sanatate. Totodata, potrivit prevederilor art. 4, pct. 48 din H.G. nr. 862/2006, acelasi minister elaboreaza norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli de catre institutiile sanitare publice si (pct.49) avizeaza bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice aflate in subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea sa.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca reclamantii sunt angajatii Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, in functia de medici primari chirurgie generala, astfel cum rezulta din copiile carnetelor de munca ale acestora aflate la dosarul cauzei. In aceasta calitate, reclamantii desfasoara activitate de chirurgie atat in cadrul sectiilor de specialitate, cat si in blocul operator.
Prin O.U.G. nr.115/2004 aprobata cu modificari prin Legea nr. 125/2005 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, la art. 13 s-a prevazut ca sporurile si cuantumul lor se acorda in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea.
Prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr.721/2005, a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza in conformitate cu prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 115/2004. Regulamentul de acordare a sporurilor stabileste obiectivele si principiile precum si criteriile de acordare a acestor sporuri. Astfel la stabilirea procentului aferent fiecarui spor s-au avut in vedere mai multi factori cum ar fi: riscul de imbolnavire, solicitarea nervoasa si/sau indicii de morbiditate (art.6 din Regulament).
La incadrarea locurilor de munca in categoriile enuntate de lege si regulament au fost avuti in vedere factori ca:natura factorilor nocivi, intensitatea de actiune a acestora asupra organismului, durata de expunere la actiunea factorilor novici, conditiile de munca ce implica efort fizic, suprasolicitarea nervoasa etc.(art.7 din Regulament).
Aceleasi norme ale regulamentului reglementeaza situatia particulara a persoanelor care isi desfasoara activitatea la unul din locurile de munca prevazute in regulament sau isi desfasoara activitatea fractionat in mai multe locuri de munca (art.11 si art.13 din Regulament) in aceste conditii angajatii (in speta medicii chirurgi) pot si trebuie sa beneficieze de sporul prevazut pentru locurile de munca respective proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste locuri.
Cu toate acestea angajatorul s-a rezumat la a considera ca reclamantilor li se cuvine un spor cu caracter permanent in procent mai mic de 50%, intelegand prin aplicarea acestui spor asigurarea scopului si finalitatii urmarite de legiuitor. Paratii au omis insa sa aiba in vedere natura acestui spor sau mai exact conditiile exprese de acordare respectiv "medicii din blocul operator si sala de operatii, unde exista risc de contaminare, executand interventii chirurgicale de urgenta". Acest spor poate si trebuie sa fie acordat, in situatiile de exceptie prevazute de lege, respectiv in legatura cu efectuarea interventiilor de urgenta.
Asa cum s-a aratat, in general, atat conditiile de stabilire a procentelor de spor cat si incadrarea locurilor de munca in diferite categorii, au in vedere acoperirea in plan material a riscului de imbolnavire sau prevenirea imbolnavirilor de orice natura, pe care le presupune activitatea in mediul spitalicesc.
Specificul activitatii reclamantilor, presupune desfasurarea activitatii atat in conditiile ce solicita o incordare psihica foarte ridicata/conditii deosebite in compartimente cu paturi postoperatoriu (anexa 3 lit.b pct.17) cat si in blocul operator (anexa 2 lit.d pct.4).
Desfasurarea in mod obiectiv, a activitatii in doua compartimente distincte (sectie si bloc operator), naste in favoarea reclamantilor dreptul la aplicarea prevederilor art.11/13 din Regulament.
Aceste din urma dispozitii legale nu presupun indeplinirea conditiei ca o categorie de personal, vizata astfel, sa fie cuprinsa expres in anexa corespunzatoare a Regulamentului, ci presupun doar ca activitatea sa se desfasoare si in locurile de munca, altele decat cele obisnuite sau curente.
Avand in vedere aceste argumente si vazand ca aferent perioadei in litigiu reclamantilor nu le-a fost achitat sporul de 50%, instanta a apreciat ca pretentiile reclamantilor sunt intemeiate doar in parte, in sensul in care sporul de 50% este datorat de angajator pentru perioada efectiv lucrata in blocul operator de catre fiecare reclamant.
Pretentiile ce vizeaza plata sporului ulterior datei de 20.12.2008 sunt neintemeiate, deoarece la aceasta data a intrat in vigoare Legea nr.304/2008 (privind aprobarea O.G. nr.17/2008 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar), publicata in M.O. nr.848 din 17 noiembrie 2008, care modifica art.13 lit. e din O.U.G. nr. 115/2004 in sensul ca de sporul pentru conditii deosebit de periculoase, in cuantum de 50% - 100%, beneficiaza si medicii reclamanti.
Reclamantii au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflatie, astfel ca, potrivit art.1082 Cod civil si 161 alin.4 Codul muncii, instanta a admis aceasta solicitare apreciind ca paratii sunt in culpa pentru neacordarea sporurilor obiect al actiunii, precum si pentru neinitierea unei masuri care sa aiba finalitate eliminarea acestor discriminari.
De asemenea, tribunalul a obligat paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures sa inscrie in carnetele de munca ale reclamantilor mentiunile corespunzatoare acordarii drepturilor banesti (in temeiul art.1 din Decretul nr. 92/1976).
In concluzie, cu unanimitate de opinii, tribunalul s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au declarat recurs paratii Ministerul Sanatatii si Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures.
Recurentul Ministerul Sanatatii a criticat hotararea atacata atat in ceea ce priveste modalitatea de solutionare a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive si inadmisibilitatii actiunii, cat si in ceea ce priveste fondul cauzei.
In esenta recurentul a invocat imprejurarea ca abilitatea conferita de lege acestui minister in materia resurselor umane, materiale si financiare precum si privind elaborarea normelor metodologice pentru elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutiilor aflate in subordinea, autoritatea sau coordonarea sa, nu ii confera calitatea procesuala pasiva intrucat raportul juridic dedus judecatii este raportul de munca intre angajat si angajator. Cum ministerul nu are calitatea de angajator fata de reclamanti nu poate avea calitatea procesual pasiva.
Recurentul parat a invocat prevederile H.G. nr. 1718/2008, precum si dispozitiile Legii nr. 95/2006, acte normative in virtutea carora autonomia financiara a spitalelor publice este clar reglementata iar limitele competentelor Ministerului Sanatatii, sub aspectul finantarii, sunt clar definite si enumerate.
O alta critica a recurentului parat Ministerul Sanatati are in vedere exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind plata pentru viitor a drepturilor solicitate prin actiune. In acest sens recurentul a aratat ca actele normative in vigoare privind salarizarea personalului din unitatile sanitare bugetare, respectiv O.U.G. nr. 115/2004 si OMS 721/2005, reglementeaza in mod expres competenta conducerii fiecarei unitati sanitare de a stabili nivelul sporurilor, categoriilor de personal si locurile de munca beneficiare a acestor drepturi. Prin urmare Ministerul Sanatatii nu are nici un fel de competenta legala in acordarea sporurilor solicitate si nici in alocarea vreunei sume astfel cum gresit a retinut instanta de fond.
In opinia recurentului exceptia inadmisibilitatii mai este sustinuta si de prevederile art.40 ind.7 din O.U.G. nr. 115/2004 intrucat acest act normativ reglementeaza modalitatea speciala in care salariile de baza individuale, sporurile, premiile si alte drepturi pot fi contestate la ordonatorul de credite.
Pe fondul cauzei recurentul a aratat ca, potrivit Ordinului nr.721/2005 de sporul de 50%, pot beneficia categoriile de personal mediu sanitar si auxiliar sanitar incadrat in blocul operator. Ca atare reclamantii nu se includ in aceasta categorie de personal si ca atare nu pot beneficia, in limitele legii de sporul solicitat.
Nu in ultimul rand s-a aratat ca, personalul care poate beneficia de sporul de 50% trebuie sa indeplineasca si conditia de a fi incadrat in blocul operator, or, reclamantii sunt incadrati pe sectii, activitatea acestora fiind una complexa (consultatii, activitate pe sectii, activitate operatorie etc.).
Recurentul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotararii atacate si rejudecand cauza pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti.
In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.4 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca prin hotararea pronuntata tribunalul a depasit atributiile puterii judecatoresti in sensul in care a constatat ca reclamantii trebuie sa beneficieze de sporul de 50% fara ca acest drept sa le fie recunoscut prin legislatia specifica in materie.
Recurentul a invocat in acest sens Deciziile 818/2008 si 821/2008 pronuntate de Curtea Constitutionala cu referire la neconstitutionalitatea prevederilor art.1, 2, 27 din O.U.G. nr. 137/2000 in masura in care aceste prevederi legale sunt interpretate ca dand in competenta instantelor anularea, refuzul aplicarii unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
In opinia recurentului, admiterea cererii, in conditiile declararii ca neconstitutionale a dispozitiilor art.1, 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2007, ar face ca hotararea sa fie lipsita de temei legal, caz de modificare prevazuta de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Recurentul a mai apreciat ca, in conditiile in care dispozitiile legale in vigoare ii exclud pe reclamanti din categoria persoanelor beneficiare a sporului de 50%, actiunea formulata de acestia este nefondata si se impune a fi respinsa.
Nu in ultimul rand, s-a mai aratat ca atat O.U.G. nr. 115/2004, cat si legea de aprobare si ordonanta de modificare prevad in mod expres facultatea acordarii acestui spor si nicidecum obligativitatea acordarii. De asemenea, aceste dispozitii legale prevad dreptul unitatii sanitare cu personalitate juridica, de comun acord cu sindicatele, de a stabili cuantumul sporului, cu conditia incadrarii in cheltuielile de personal.
Reclamantii intimati au formulat intampinare solicitand respingerea recursurilor ca nefondate.
Cu referire la exceptiile invocate de recurentul Ministerul Sanatatii, intimatii reclamanti au aratat ca potrivit prevederilor H.G. nr. 862/2006, acesta are calitate procesuala pasiva, fiind responsabil de elaborarea normelor metodologice pentru intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli de catre institutiile sanitare publice, avizand totodata aceste bugete.
Cu referire la fondul cauzei si la ambele recursuri declarate, intimatii reclamanti au aratat ca se afla intr-o situatie identica, in ceea ce priveste conditiile efective de desfasurare a activitatii in blocul operator, cu personalul mediu sanitar si personalul auxiliar sanitar, astfel incat este inadmisibila aplicarea unui tratament diferit, discriminatoriu fata de celelalte categorii de personal.
Cu referire la deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala, intimatii reclamanti au subliniat ca acestea sunt aplicabile numai in masura in care instantele apreciaza ca au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege. In cauza de fata, instanta nu a anulat, nu a refuzat si nici nu a inlocuit dispozitiile legale aplicabile. In opinia intimatilor, rationamentul recurentilor duce la concluzia inadmisibilitatii oricarei actiuni prin care o persoana intelege sa se adreseze instantei in vederea constatarii sau cenzurarii unei situatii de discriminare. Daca ar proceda in acest sens, dreptul la justitie ar fi negat fara nici un temei, fiind incalcat astfel art.6 alin.1 din CEDO. Aplicand dispozitiile O.U.G. nr. 137/2000, prima instanta nu a facut decat sa raspunda exigentelor Consiliului Europei cu referire la Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre persane, fara deosebire de origine rasiala sau etnica si prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE privind crearea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu in integralitatea ei, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea apreciaza ca recursurile declarate de parati sunt neintemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Reclamantii sunt medici angajati ai Clinicii de obstetrica ginecologie din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures si potrivit sustinerilor acestora, necombatute de parati, specificul muncii lor presupune desfasurarea activitatii atat pe sectiile de specialitate, cat si in blocul operator.
Recurentul Ministerul Sanatatii a criticat modul in care instanta de fond a solutionat exceptiile invocate la judecata fondului cauzei.
Cu referire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat, Curtea apreciaza ca aceasta exceptie a fost corect solutionata de instanta de fond. Responsabilitatile acestui parat in materie financiara cu referire la elaborarea proiectului de buget, apartenenta angajatorului la reteaua unitatilor sanitare publice sunt argumente suficiente pentru respingerea acestei exceptii prin prisma dispozitiilor H.G. nr. 862/2006, iar solutia se impune a fi mentinuta si prin prisma H.G. nr. 1718 din 30 noiembrie 2008, art.2 lit. c, d, e.
Cu referire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, recurentul Ministerul Sanatatii a aratat ca nivelul sporurilor poate fi stabilit numai de conducerea unitatii sanitare, nefiind atributul instantei; acelasi recurent si in sustinerea aceleiasi exceptii, a mai invocat prevederile art. 40 ind. 7 din O.U.G. nr. 115/2004.
Instanta constata ca la judecata in fond a cauzei, cu referire la aceasta exceptie, paratul recurent s-a referit la plata pentru viitor a acestor sume. Prin memoriul de recurs s-a aratat ca exceptia inadmisibilitatii rezulta si din imprejurarea ca nivelul sporurilor pe categorii de personal se stabileste de conducerea fiecarei unitati sanitare, cu referire implicita la platile ulterioare datei de 20 decembrie 2008.
Potrivit dispozitivului hotararii atacate, pretentiile reclamantilor ulterioare datei de mai sus au fost respinse, astfel ca, exceptia intemeiata pe aceste argumente nu se impune a mai fi analizata.
Referitor la prevederile art.40 ind.7 din O.U.G. nr. 115/2004, temeiuri legale aduse in sustinerea exceptiei, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt incidente in cauza, avand in vedere, pe de o parte, imprejurarea ca recurentul parat nu a facut dovada datei la care reclamantii au luat cunostinta de actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, cerinta inscrisa in art. 40 ind. 7 alin. 2, iar pe de alta parte, admiterea unei astfel de exceptii intemeiata pe o procedura prealabila neobligatorie ar avea drept consecinta incalcarea unui drept fundamental, respectiv a dreptului de acces liber la justitie.
Pe fondul cauzei, rationamentul instantei de fond a pornit de la premisa corecta si necontestata de parati, potrivit careia activitatea reclamantilor se desfasoara in mai multe locuri de munca, pentru care legiuitorul a stabilit masuri de salarizare diferite. Altfel spus, angajatorul nu avea posibilitatea sa omita de la aplicare dispozitii legale, ci sa asigure o aplicare si interpretare conforma a legislatiei specifice.
In esenta pretentia reclamantilor are in vedere modalitatea de calcul si plata a drepturilor salariale aferente activitatii desfasurate si in considerarea locului/locurilor in care aceasta activitate se desfasoara efectiv.
Temeiul legal al actiunii reclamantilor se regaseste atat in dispozitiile Codului muncii, cat si in legislatia specifica de salarizare a personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar.
Potrivit O.U.G. nr. 115/2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 125 din 12 mai 2005, in raport de conditiile in care se desfasoara activitatea, in unitatile sanitare publice, pot fi acordate diferite categorii de sporuri, astfel cum sunt enumerate de prevederile art.13 din O.U.G. amintita anterior.
Prin regulamentul aprobat prin OMS 721/2005, mai exact prin anexele acestui act normativ, au fost stabilite, in conformitate cu dispozitiile art. 13 alin 3 din O.U.G. nr. 115/2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 125/2005, categoriile de personal, marimea concreta a sporurilor, precum si conditiile de acordare a acestora.
Cu referire la aceste din urma aspecte, respectiv conditiile de acordare a sporurilor, au fost prevazute in anexe locurile de munca si categoriile de personal care pot beneficia in mod permanent de sporuri - cu titlu de norme generale - iar cu titlu de exceptie a fost reglementata, prin art.11/13 din Regulament, situatia personalului care isi desfasoara activitatea in mai multe locuri de munca, dat fiind specificul acesteia.
Recurentii s-au limitat la a sustine doar ca, prevederile art. 11/13 din Regulament, nu se aplica reclamantilor fara insa a argumenta de ce aceste dispozitii legale speciale nu sunt aplicabile sau ce categorie de personal a fost vizata prin aceste norme, fiind greu de crezut ca normele se aplica unei categorii de personal care nu este cuprinsa in anexele Regulamentului.
Curtea apreciaza ca argumentele instantei de fond sunt legale si temeinice, in sensul in care reclamantilor li se cuvine sporul acordat pentru locul de munca unde sunt incadrati efectiv, potrivit Regulamentului, dar li se cuvine si sporul aferent locurilor de munca unde acestia isi desfasoara o parte din activitate, potrivit art. 11/13 din Regulament.
O alta interpretare a acestor dispozitii legale, cu referire la prevederile art.11/13 din Regulament, nu poate fi data intrucat legiuitorul a considerat-o ca avand un caracter special prin comparatie cu reglementarile anexelor la Regulament care determina explicit drepturi si categorii de personal incadrate in anume locuri de munca.
Caracterul special al acestor dispozitii legale este subliniat si de imprejurarea ca intr-o alta interpretare, normele amintite ar fi golite de continut sau finalitate. Mai exact, daca ar putea fi retinute sustinerile paratilor recurenti potrivit carora anexele Regulamentului sunt cele care confera drepturile expres prevazute acolo, nu ar putea exista nicio categorie de personal care sa desfasoare activitati in alte locuri de munca decat cele unde este incadrata efectiv, indiferent daca specialitatea medicala presupune acest lucru. Exemplul activitatii reclamantilor este unul definitoriu in sustinerea caracterului special a dispozitiilor cuprinse in art.11 si 13 din Regulament intrucat, asa cum intemeiat arata reclamantii si intemeiat a retinut instanta de fond, activitatea chirurgicala desfasurata de acestia defineste profesia pe care o exercita, iar in lipsa acestei activitati ar fi negat in substanta sa exercitiul profesiei, precum si existenta oricarei specialitati chirurgicale.
Avand in vedere aceste argumente, instanta de control judiciar apreciaza ca legala si temeinica hotararea pronuntata de instanta de fond, in sensul acordarii sporului pentru conditii deosebit de periculoase pentru perioada efectiv lucrata in blocul operator de catre fiecare reclamant.
Nu in ultimul rand, indreptatirea reclamantilor la acordarea acestui spor rezulta si din recunoasterea ulterioara a acestui drept, in sensul in care prin Legea nr. 304/2008 privind aprobarea O.G. nr. 17/2008 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 115/2004, sporul pentru conditii deosebit de periculoase in cuantum de 50% - 100% a fost recunoscut si medicilor de specialitate chirurgicala.
Retinand asadar, atat argumentele instantei de fond, cat si argumentele aduse prin prezenta decizie, Curtea apreciaza ca fiind neintemeiate criticile formulate de recurenti privitoare la fondul cauzei.
De asemenea, instanta va inlatura sustinerile recurentilor privitoare la incidenta in prezenta cauza a deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala in luna iulie 2008, decizii prin care O.U.G. nr. 137/2000 nu a fost declarata neconstitutionala, cum in mod gresit se sustine, ci o anume interpretare a acestui act normativ a fost considerata ca avand caracter neconstitutional. Cu referire la acest din urma aspect, Curtea subliniaza ca, in situatia reclamantilor, instanta de fond, cat si cea de recurs au interpretat si aplicat norme legale in vigoare, fara a anula, a refuza sa aplice, a inlocui sau a crea pe cale judiciara alte norme.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, mentinand ca legala si temeinica hotararea instantei de fond.