Conflict de munca. Neretroactivitatea legii ce prevede noi conditii de ocupare a postului. Modul de acordare a despagubirilor in cazul anularii deciziei de inlaturare din functie
Decizia civila nr.1187/R din 26 februarie 2009
Recurentul invoca retroactivitatea legii civile noi. Aceasta exceptie echivaleaza cu aplicarea legii civile noi la situatiile juridice anterioare adoptarii ei si isi putea gasi aplicarea doar in situatia in care era consacrata expres de legea noua, situatie inexistenta in cauza, intrucat exceptiile nu se prezuma (nu se presupun) ele fiind de stricta interpretare.
Anularea deciziei contestate in cauza nu conduce automat la repunerea partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum), ci, aceasta este posibila numai la solicitarea salariatului. Cum drepturile salariale solicitate vizeaza diferentele salariale neacordate, diferente rezultand din salariul efectiv, diminuat prin inlaturarea indemnizatiei de conducere cuvenita, corespunzatoare functiei de "medic sef sectie" si drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit, evident ca de aceste drepturi beneficiaza de la data incetarii acordarii lor - 15.01.2007, prin emiterea deciziei contestate si anulata pentru nelegalitate si pana la data incetarii functiei de sef de sectie - 11.08.2008, nefiind un caz de "plus petita", cand instanta ar fi acordat mai mult decat s-a cerut.
Repunerea in situatia anterioara presupune inclusiv acordarea drepturilor salariale prin includerea indemnizatiei de sef sectie pe toata durata mandatului, de sef sectie, in cauza de la data emiterii deciziei contestate pana la incetarea mandatului .
art.1 Codul civil, art. 78 Codul Muncii
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis contestatia; a anulat decizia nr.xx/11.01.2007 emisa de intimat; a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei anulate prin reincadrarea contestatoarei in functia "sef sectie" si obligarea intimatei la plata indemnizatiei de conducere cuvenita corespunzator acestei functii, incepand cu data de 15.01.2007 si pana la data de 11.08.2008; a obligat intimata la plata catre contestatoare a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea a ocupat in anul 1998 prin concurs postul de Sef de Sectie.
Reclamanta era la acea data cadru didactic la Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", iar la cererea sa sectia a devenit Sectie Clinica, astfel cum era definita de art.8 lit.j din Legea nr.270/2003.
In anul 2004, reclamanta a formulat cererea inregistrata sub nr.4787/2004, adresata conducerii spitalului parat, prin care a solicitat trecerea in reteaua de asistenta medicala a Spitalului cu norma intreaga, incepand cu data de 01.09.2004, contractul de munca incheiat cu Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" incetand potrivit art. 55 lit.b din Codul muncii, la data de 01.09.2004.
Cu adresa nr. xxxx din data de 11.08.2004, intimatul a comunicat Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, acordul sau privind trecerea in reteaua de asistenta medicala a salariatei contestatoare si a solicitat aprobarea ca aceasta sa treaca de la Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" in Spitalul Clinic, in postul de medic sef de sectie.
La data de 11.08.2004, cand intimatul a solicitat aprobarea trecerii reclamantei in postul de medic sef de sectie in Spitalul Clinic prevederile legale care reglementau ocuparea postului de sef sectie nu impuneau conditia ca sefii sectiilor din spitalele clinice si universitare sa indeplineasca si functia de cadru didactic universitar, aceasta conditie fiind prevazuta numai pentru seful clinicii.
In acest context Tribunalul nu a putut retine sustinerea intimatului in sensul ca reclamanta nu putea ocupa in anul 2004 o functie de conducere in cadrul unei sectii clinice intrucat nu mai avea din septembrie 2004 calitatea de cadru universitar, fata de imprejurarea ca legea aplicabila la momentul renuntarii de catre reclamanta la calitatea de asistent universitar si salariat al Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila nu prevedea la acea data aceasta conditie pentru ocuparea postului.
Abia ulterior, alin.(2) al art.34 a fost modificat prin art.I pct. 91 din O.G. nr.68/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr.523/2004, in sensul ca Sectiile din clinica universitara sunt conduse de sefii sectiilor care sunt cadre universitare numite cu aceeasi procedura ca seful clinicii si care se subordoneaza sefului clinicii.
Or, aceasta modificare a intrat in vigoare abia la data de 02.12.2004, data la care reclamanta ocupa deja postul de sef de sectie clinica. In aceste conditii, retinand ca legea noua nu poate avea vocatia de a infirma situatiile juridice nascute anterior adoptarii acesteia, intrucat ar crea nesiguranta in circuitul civil si ar face sa dispara orice putinta de previzibilitate si stabilitate, Tribunalul a constatat ca la data schimbarii legii reclamanta ocupa in mod legal postul de sef de sectie, fiind fara relevanta faptul ca legea noua, ulterioara introduce conditii suplimentare in privinta cerintelor de ocupare a respectivului post, intrucat, in acest caz nu este vorba despre aplicarea imediata a legii noi, care se va aplica situatiilor juridice ivite dupa modificare legii ci despre aplicarea retroactiva a legii, ceea ce nu poate fi permis.
In aceeasi ordine de idei, prima instanta a retinut ca noua reglementare, respectiv Legea nr.95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, pastreaza aceeasi formulare si prevede in art.184 alin.6 ca "(6) In sectiile clinice universitare functia de sef de sectie se ocupa de cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare, la recomandarea senatului sau a consiliului profesoral al institutiei de invatamant medical superior in cauza."
Pentru aceleasi considerente mai sus expuse, cata vreme nici legea in discutie si nici Ordinul Ministrului Sanatatii nr.1406/16.11.2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea functiei de sef sectie, sef laborator sau sef de serviciu din unitatile sanitare publice, nu stabilesc in mod expres ( si nici nu ar putea sa o faca fara a deveni retroactive si deci fara a fi neconstitutionale in cazul legii si nelegale in cazul normei inferioare) faptul ca se refera si la persoanele care au ocupat anterior, prin concurs, cu respectarea prevederilor legale edictate la acea data pentru numirea in functia respectiva, functiile vizate de art.184 alin.6 din lege, aceasta trebuie interpretata ca se aplica numai situatiilor ce se vor ivi ulterior adoptarii legii sau posturilor vacante la dat intrarii in vigoare a legii si nicidecum persoanelor care la dat aparitiei legii ocupau functiile respective.
Fata de cele mai sus expuse s-a constatat ca decizia contestata este nelegala si netemeinica, intrucat temeiul juridic retinut de intimata in cuprinsul acesteia, respectiv art. 184 din Legea nr. 95/2006 nu putea justifica si pe cale de consecinta nu putea intemeia masura modificarii unilaterale a contractului individual de munca al reclamantei, fara a fi aplicat retroactiv si fara a constitui o masura de modificare unilaterala a contractului individual de munca a salariatei, aceasta masura astfel luata fiind lovita de nulitate absoluta fiind emisa in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege pentru existenta sa valabila, cu consecinta desfiintarii acesteia si restabilirea legalitatii prin repunerea in situatia anterioara, in sensul reincadrarii contestatoarei in functia anterior detinuta, respectiv, in postul de medic sef de sectie, incepand cu data de 15 ianuarie 2007 si pana la incetarea mandatului de 4 ani al salariatei prin ajungere la termen, la data 11.08.2008.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal paratul Spitalul Clinic "AO", criticand-o pentru nelegalitate. Invocand temeiurile de modificare prevazute de art.304 pct.6 si 9 Cod pr.civila, recurentul sustine in esenta ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut si totodata a pronuntat sentinta atacata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Se sustine, de asemenea, ca prima instanta a pronuntat sentinta atacata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii. Astfel, Codul muncii prevede drept cazuri de incetare a contractului de munca atat constatarea nulitatii contractului de munca -art.56 lit.e Codul muncii, cat si la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei (art.56 lit.h Codul muncii).
In conditiile in care legea noua introduce o conditie suplimentara (inexistenta la data perfectarii raportului juridic de munca) pentru ocuparea unui anumit post, este evident ca fara a avea caracter retroactiv, postul respectiv nu mai poate fi detinut de salariatul care nu mai indeplineste la data intrarii in vigoare a legii noi, conditiile pentru exercitarea functiei respective, fiind incidenta ipoteza prevazuta de art.56 lit.h Codul muncii. Totodata, insusi actul aditional la contractul de munca s-a realizat cu incalcarea cu incalcarea legii, incidente fiind dispozitiile art.56 lit.h Codul muncii, respectiv sanctiunii nulitatii absolute, sustinere care potrivit principiilor generale in materia nulitatii si exceptiilor de la acestea, produce efecte pentru viitor, in cazul unor contracte cu executare succesiva, cum este cazul in speta dedusa judecatii.
Mai mult, invoca recurentul, potrivit dispozitiilor de drept comun in materia nulitatii, aceasta nulitate nu poate fi acoperita sau inlaturata nici prin buna credinta a contestatoarei, care nu ar avea nici o responsabilitate sau culpa la incheierea unui act juridic nelegal.
Referitor la pretinsa retroactivitate a legii noi, prima instanta a nesocotit principiile din materia dreptului tranzitoriu. Ori, potrivit doctrinei relevante in materie, principiile care guverneaza aplicarea legii civile in timp sunt principiile neretroactivitatii legii noi, adica regula de drept potrivit careia trecutul scapa, in principiu actiunii legii noi, respectiv legea noua nu se aplica situatiilor juridice definitiv constituite, precum si efectelor juridice produse de asemenea situatii juridice, daca nu au fost definitiv realizate inainte de intrarea in vigoare a legii noi si principul aplicarii imediate a legii noi, adica regula de drept conform careia legea noua se aplica in principiu tuturor situatiilor juridice nascute, modificate sau stinse dupa intrarea in vigoare a situatiilor juridice in curs de constituire, modificare sau stingere, precum si efectelor juridice ale situatiilor juridice anterior nascute, modificate sau stinse.
Ori, legea noua se aplica de la intrarea sa in vigoare fara a fi retroactiva, nu numai situatiilor juridice ce se vor naste, modifica sau stinge dupa aceasta data, ci si situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere de la data intrarii in vigoare - facta pendintia, precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (nascute, modificate sau stinse) - facta futura.
In aceste conditii, considera recurentul, in speta dedusa judecatii, prin introducerea unei cerinte suplimentare nu este afectata validitatea actelor juridice anterior incheiate, insa modifica pentru viitor conditiile in care respectivul raport juridic (raport de mandat) poate fi exercitat, ceea ce evident nu tinde de la retroactivitatea legii noi (din moment ce nu desfiinta retroactiv actul juridic), ci la respectarea principiului aplicarii imediate a legii noi, principiu consacrat expres si de Codul muncii (art.56 lit.h).
Examinand sentinta civila atacata sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept material aplicabile in cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanta a pronuntat sentinta atacata cu interpretarea corecta a normelor de drept material aplicabile in cauza (sub aspectul aplicarii legii civile in timp), in concret art.34 din Legea nr.270/2003 in forma in vigoare la momentul ocuparii postului de sef de sectie de catre reclamanta.
Aceste dispozitii nu prevedeau conditia calitatii de asistent universitar pentru ocuparea postului de sef de sectie. Doar, dupa intrarea in vigoare a art.I pct.9 din OG nr.68/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare - Legea nr.523/2004, s-a stipulat in sensul ca sectiile dintr-o clinica universitara sa fie conduse de sefi de sectie care sunt cadre universitare numite in aceeasi procedura ca seful sectiei, caruia i se subordoneaza.
La data modificarii art.34 din Legea nr.270/2003 - 02.12.2004, reclamanta ocupa deja postul de sef de sectie, post obtinut cu respectarea legislatiei in vigoare pentru ocuparea sa valabila la data de 1 septembrie 2004 a numirii sale, modificarea legii vizand, cum legal a statuat tribunalul, doar situatiile ulterioare intrarii sale in vigoare potrivit principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art.1 Codul civil, devenit principiu constitutional.
Aceasta intrucat neretroactivitatea legii civile este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa aplicarea ei, iar nu si situatiilor anterioare, trecute. Totodata si Constitutia dispune in art.15 alin.2 ca: "Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva". Astfel, legea civila noua - Legea nr.523/2004, se aplica situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii vechi, nu si reclamantei care fusese deja numita in functia de sef de sectie, conform art.34 din Legea nr.270/2003, la 01.09.2004.
Ori, recurentul invoca criticile sale o exceptie de la cele doua principii sus enuntate ale aplicarii legii civile in timp (principiul neretroactivitatii legii civile si al aplicarii imediate a legii civile), respectiv retroactivitatea legii civile noi. Aceasta exceptie echivaleaza cu aplicarea legii civile noi la situatiile juridice anterioare adoptarii ei si isi putea gasi aplicarea doar in situatia in care era consacrata expres de legea noua, situatie inexistenta in cauza, intrucat exceptiile nu se prezuma (nu se presupun) ele fiind de stricta interpretare.
Anularea deciziei contestate in cauza, respectiv decizia nr.xxxx/ 11.01.2007 emisa de intimat,pentru nelegalitate, nu conduce automat la repunerea partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum), ci, aceasta este posibila numai la solicitarea salariatului, solicitare existenta de altfel in cauza. Dar, in situatia constatarii nelegalitatii deciziei, situatie incidenta in speta dedusa judecatii, instanta va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul (art.78 Codul muncii).