Actiune in revendicare imobil preluat in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Legea nr. 10/2001.
In speta, imobilul revendicat de reclamanti a fost preluat de catre stat, din proprietatea antecesorilor acestora, in baza Legii nr. 119/11 iunie 1948, pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi - art. 1 pct. 20, pozitia nr. 16 din lista Anexa nr. 8.
Actul normativ mentionat fiind edictat sub imperiul Constitutiei intrate in vigoare la 13 aprilie 1948, trebuia sa raspunda exigentelor impuse de art. 11, care statua ca, atunci "cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege".
Formal, Legea nr. 119/1948 a raspuns exigentelor impuse de Constitutia in vigoare, in sensul ca, a prevazut in cuprinsul art. 11 alin.1 ca "statul va acorda despagubiri proprietarilor si actionarilor intreprinderilor nationalizate".
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mures, la data de 12 iulie 2001 (dosar nr. 5328/2001) reclamantii E.J., E.A., L.A.M. si E.M.B. au solicitat, in contradictoriu cu paratele S.C. M. S.A. si S.C. R. S.A. obligarea acestora la restituirea in natura a imobilului cu constructii "atelier : hala de productie P+1, din caramida, sopron de lemne, buncar si finisaj din caramida, vestiar, birou, grup sanitar din caramida, rezervor de aer cu cota de 862/1127" si teren aferent in suprafata de 862 m.p. situat in Targu Mures, Piata Marasesti, judetul Mures, cuprins in C.F nr. 90952 Targu Mures, nr. top. 59/4, 59/3/1/2, 2/1/2, transcris din C.F. nr. 32 si 312/II Targu Mures.
In motivarea cererii s-a aratat ca imobilul in cauza a fost preluat de S.R. in mod abuziv, in temeiul Legii nr. 119/1948, anterior imobilul formand proprietatea antecesorilor reclamantilor E.I.(J.) si E.M., fiecare cu o cota de 1 parte. Dupa preluarea imobilului, acesta a intrat in administrarea operativa a fostei I.S. ".S.G.", care apoi a devenit I.P.L. "23 august", antecesoarea de drept a S.C. M. S.A. Targu Mures, si care in anul 1991 a participat in calitate de asociat la infiintarea S.C. R. S.A., din Contractul de asociere autentificat sub nr. 7971/1991 reiesind ca, o parte din bunurile imobile mai sus descrise au fost aduse de S.C. M. S.A. ca aport la capitalul social. Reclamantii au adus la cunostinta celor doua societati in anul 1991 ca inteleg sa revendice imobilul in cauza si ca in ipoteza privatizarii societatii solicita a nu fi inclus si imobilul in cauza in patrimoniul societatii si sa nu fie instrainat.
In drept au fost invocate prevederile art. 1 alin.1, art. 2 lit. "a", art. 6 alin. 2, art. 21, art. 24 alin. 7 si art. 8 din Legea nr. 10/2001.
La data de 8 februarie 2002, reclamantii si-au precizat actiunea, solicitand introducerea in cauza a paratei S.C. T. S.R.L. si anularea Contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr.1126/22 mai 2001 si nr.4270/28 august 2001, aratand ca acestea sunt lovite de nulitate absoluta, fiind incheiate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, mai mult, dupa declansarea procedurii de revendicare de catre reclamanti.
Prin Sentinta civila nr. 321/14 iunie 2002, tribunalul a respins ca nefondata actiunea reclamantilor retinand ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, intrucat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul in cauza apartinea unei societati constituite in conditiile Legii nr. 31/1990, astfel ca, chiar prin anularea contractelor de vanzare-cumparare prin care imobilul a intrat in patrimoniul S.C. T. S.R.L., imobilul ar reveni in patrimoniul unei societati comerciale fata de care de asemenea nu sunt aplicabile prevederile mai sus mentionate.
Solutia a fost mentinuta prin Decizia civila nr. 7/A/6 februarie 2003 a Curtii de Apel Targu Mures, insa aceasta a fost casata prin Decizia nr. 7953/12 octombrie 2005, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, impreuna cu Sentinta civila nr. 321/14 iunie 2002, corelativ cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante - Tribunalul Mures, retinandu-se ca nu a fost analizat aspectul bunei sau relei-credinte a paratelor la dobandirea imobilului din litigiu si nici eventuala indreptatire a reclamantilor la masuri reparatorii prin echivalent, conform notificarii formulate.
Procedand la rejudecarea cauzei, Tribunalul Mures a pronuntat Sentinta civila nr. 841 din 30 mai 2007, dispunand dupa cum urmeaza:
S-a respins exceptia prematuritatii actiunii, invocata de parata S.C. M. S.A.
S-a respins actiunea, astfel cum a fost precizata.
S-a dispus judecarea separata a cererii de chemare in garantie formulata de S.C. M. S.A. in contradictoriu cu A.V.A.S., S.I.F.B.C. si S.R. - prin M.F.P.
Pentru a dispune in acest sens, instanta a avut in vedre urmatoarele motive:
Exceptia prematuritatii actiunii este neintemeiata in conditiile in care nu s-a respectat termenul de 60 de zile de solutionare a notificarii prevazut de Legea nr. 10/2001, aspect care ii indreptateste pe reclamanti sa se adreseze instantei.
Intrucat cererea de chemare in garantie a fost formulata cu incalcarea art. 61 alin. 1 din Codul de procedura civila, urmeaza sa se judece separat.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat ca imobilul in cauza a fost preluat de stat in temeiul Legii nr. 119/1948; prin urmare, sunt aplicabile in cauza prevederile art. 2 alin.1 lit. "a" din Legea nr. 10/2001, fiind o preluare cu titlu.
S-a retinut totodata ca nu sunt incidente dispozitiile art. 20 alin.1 si 2 pentru a restitui imobilul in natura, societatile parate fiind societati cu capital privat.
Desi inca din 1991 reclamantii au adus la cunostinta S.C. R. S.R.L. intentia de a revendica imobilul, in cauza s-a apreciat incidenta art. 46 alin.2 din Legea nr. 10/2001. Astfel, la privatizarea S.C. M. S.A. nu fusesera edictate legile de restituire, astfel ca, simpla manifestare a intentiei reclamantilor nu poate fi considerata o dovada a relei credinte, cu atat mai mult cu cat privatizarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor in vigoare la momentul privatizarii. De altfel, reclamantii nici nu au solicitat anularea contractelor de privatizare, astfel incat formularea cererii de nulitate a contractelor de vanzare-cumparare este si lipsita de interes.
In ceea ce priveste acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, nu au calitate paratele chemate in judecata, in conditiile in care art. 27 alin.2 din Legea nr. 10/2001 prevede ca, este competenta institutia publica implicata in actul de privatizare.
Prin Decizia civila nr. 118/A/28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Targu Mures a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanti si de chemata in garantie D.G.F.P. Mures.
Prin Decizia nr. 5241/26 septembrie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de reclamanti, a casat in parte solutia instantei de apel si a trimis cauza aceleiasi instante, pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanti impotriva Sentintei civile nr. 841/30 mai 2007, a Tribunalului Mures. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale Deciziei nr. 118/A/28 noiembrie 2008 si s-a respins ca nefondat recursul declarat de chemata in garantie D.G. F.P. Mures.
Din cuprinsul considerentelor deciziei de casare, rezulta ca, instanta suprema a apreciat ca, in solutionarea cauzei prezinta importanta valabilitatea titlului de preluare a imobilului de catre stat, acest lucru influentand competenta de solutionare a notificarii si natura masurilor reparatorii care pot fi acordate in temeiul Legii nr. 10/2001, in sensul ca, in raport de valabilitatea titlului statului este necesar a se face sau nu aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, in forma de la data intrarii in vigoare a legii si a formularii notificarii, aceasta atat din perspectiva dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, cat si a Deciziei nr. 830/2008 a Curtii Constitutionale.
Prin urmare, instanta suprema a statuat ca, in conditiile in care imobilul ar fi preluat fara titlu valabil, este inlaturata aplicarea art. 27 din Legea nr.10/2001 (in forma de la data intrarii in vigoare legii), neprezentand relevanta intrunirea celorlalte conditii impuse de textul legal.
Procedand la rejudecarea cauzei, conform prevederilor art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, curtea de apel retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, un bun se considera a fi fost preluat cu titlu valabil de catre S.R. in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au fost respectate Constitutia, tratatele internationale la care Romania era parte si legile in vigoare la data preluarii.
In speta, imobilul revendicat de reclamanti a fost preluat de catre stat, din proprietatea antecesorilor acestora, in baza Legii nr. 119/11 iunie 1948, pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi - art. 1 pct. 20, pozitia nr. 16 din lista Anexa nr. 8.
Actul normativ mentionat fiind edictat sub imperiul Constitutiei intrate in vigoare la 13 aprilie 1948, trebuia sa raspunda exigentelor impuse de art. 11, care statua ca, atunci "cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege".
Formal, Legea nr. 119/1948 a raspuns exigentelor impuse de Constitutia in vigoare, in sensul ca, a prevazut in cuprinsul art. 11 alin.1 ca "statul va acorda despagubiri proprietarilor si actionarilor intreprinderilor nationalizate".
Din cuprinsul procesului-verbal de preluare a imobilului din litigiu, incheiat la 30 iunie 1948, si al anexelor acestuia (filele 128 - 196 dosar apel), nu rezulta ca fostii proprietari ar fi beneficiat de vreo despagubire, conform prevederilor legale anterior mentionate, fapt care conduce instanta de apel la concluzia ca, imobilul a trecut in proprietatea statului fara un titlu valabil, cu incalcarea insasi a dispozitiilor actului de nationalizare si a Constitutiei in vigoare la data preluarii, care, prin dispozitiile art. 8 alin.1, garanta si recunostea proprietatea particulara si dreptul de mostenire, iar prin art. 10 dispunea ca exproprierea putea fi facuta pentru o cauza de utilitate publica, pe baza unei legi, cu o dreapta despagubire stabilita de justitie.
La data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, cat si la data formularii de catre reclamanti a notificarii prin care au solicitat paratelor S.C. "M." S.A. si S.C. "R." S.R.L. restituirea in natura a imobilului (11 aprilie 2001 - filele 3, 4 dosar fond), dispozitiile art. 27 alin.1 stabileau dreptul la masuri reparatorii prin echivalent - cu referire la imobilele evidentiate in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale - doar in situatia in care era vorba de imobile preluate cu titlu valabil.
Prin urmare, aplicabilitatea prevederilor art. 27 este conditionata de indeplinirea cumulativa a doua elemente: preluarea proprietatii cu titlu valabil si faptul evidentierii in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale. In ipoteza in care se constata ca doar una dintre aceste conditii a fost indeplinita - precum in speta, ultima dintre ele - devine activ principiul restituirii in natura, consacrat de art. 1 alin.1 din lege.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat reclamantii aveau, la data formularii notificarii, chiar daca nu "un bun" - in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in mod cert "o speranta legitima" de redobandire a imobilului in natura, speranta data tocmai de catre legiuitorul roman, prin modul de concepere a continutului art. 27 alin.1 la momentul edictarii legii.
Imprejurarea ca ulterior, pe parcursul judecarii cauzei, acelasi legiuitor le-a rapit reclamantilor aceasta speranta legitima (calificata in mod constant de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca fiind un element esential al dreptului de proprietate), intervenind in continutul art. 27 alin.1 din lege prin inlaturarea conditiei de "preluare cu titlu valabil", nu este de natura a conduce instanta la o alta concluzie in abordarea prezentului litigiu, deoarece prin Decizia nr. 830/8 iulie 2008 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca, modificarea adusa textului de lege mentionat (in prezent art. 29) incalca dispozitiile art. 15 alin.2 si ale art. 16 alin.1 din Constitutie.
Fata de constatarile anterior relevate, curtea de apel apreciaza ca fiind eronata retinerea de catre prima instanta a lipsei de interes a reclamantilor in sustinerea cererii de anulare a contractelor de vanzare-cumparare incheiate ulterior cu privire la imobilul revendicat - cu motivarea ca, nesolicitandu-se anularea actelor de privatizare, imobilul s-ar afla tot in patrimoniul unei societati comerciale cu capital privat.
Sub acest aspect trebuie observat, insa, ca in sensul prevederilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (in prezent art. 29) nu era necesar ca imobilul in sine sa fi facut obiectul actelor juridice incheiate pe parcursul procesului de privatizare, ci ca unitatea in patrimoniul careia se afla la momentul notificarii sa fi fost privatizata conform cerintelor legale. Prin urmare, nu prezinta nicio relevanta faptul ca reclamantii nu au solicitat anularea actelor de privatizare, deoarece textul art. 27 alin.1 din lege, in forma aflata in vigoare la data formularii de catre reclamanti a notificarii, este de stricta interpretare, nepermitand extrapolari de genul celor retinute de catre prima instanta si invocate in aparare de catre paratele detinatoare ale imobilului revendicat.
Revenind la calificarea bunului din litigiu ca fiind preluat de S.R. fara titlu valabil, Curtea constata ca, la data notificarii, acesta se incadra in prevederile art. 2 alin.1 lit. "h", devenit in urma ultimei republicari - art. 2 alin.1 lit. "i", situatie in care aplicarea dispozitiilor art. 27 alin.1 (in prezent art. 29) este inlaturata, restituirea in natura fiind posibila.
In ceea ce priveste contractele de vanzare-cumparare incheiate de paratele S.C. "R." S.R.L. - cu privire la constructii (Contract autentificat sub nr. 1126/22 mai 2001) si S.C. "M." S.A. - cu privire la teren (Contract autentificat sub nr. 4270/28 august 2001), ambele in favoarea paratei S.C. "T." S.R.L., Curtea constata ca acestea sunt lovite de nulitate absoluta, in sensul prevederilor art. 46 alin.2 din Legea nr. 10/2001 (forma in vigoare la data incheierii acestora), neputand fi retinuta buna-credinta a partilor contractante, in contextul in care actele de instrainare au fost incheiate la scurt timp dupa initierea de catre reclamanti a procedurii administrative de restituire.
In fine, sub acelasi aspect, nu poate fi ignorata, de asemenea, nici imprejurarea ca, la data de 10 septembrie 1991, reclamantii s-au adresat paratei S.C. "R." S.R.L., aducandu-i la cunostinta intentia lor de a revendica imobilul, in situatia in care vor fi adoptate acte normative care vor permite acest lucru (fila 8 dosar fond). Chiar daca, la acel moment nu erau inca edictate legile reparatorii in privinta imobilelor preluate de S.R. in perioada regimului comunist, demersul reclamantilor era de natura a-l atentiona pe detinatorul bunului ca titlul sau ar putea fi desfiintat, ceea ce ar fi trebuit sa-l determine a actiona cu maxima prudenta in viitor, atunci cand s-ar fi pus problema unei eventuale instrainari.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, va admite apelul declarat de reclamanti si va schimba in parte hotararea primei instante, in sensul admiterii actiunii, anularii contractelor e vanzare-cumparare mentionate si obligarii paratelor la restituirea catre reclamanti a imobilului din litigiu, in natura.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecata, nefiind solicitate.