Articolul 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 stabileste, in privinta imobilelor preluate de stat fara titlu valabil, ca "pot fi revendicate de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie".
Pe cale de consecinta, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", concursul dintre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si legea generala (Codul civil) se rezolva in favoarea legii speciale, asa incat, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele indreptatite la masuri reparatorii nu mai au deschisa calea actiunii in revendicare/despagubiri, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun.
Legea nr. 213/1998 - art. 6 alin. (2)
Principiul - "specialia generalibus derogant"
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 2426 din 28 noiembrie 2012, G.O.
Prin Decizia civila nr. 2426/R din 28.11.2012, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamantii K.Z. si K.L.A., fiind mentinuta Decizia civila nr. 138/A din 10.02.2012 a Tribunalului Timis, prin care a fost schimbata Sentinta civila nr. 1113/22.01.2009 a Judecatoriei Timisoara si a fost respinsa cererea de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor confiscate.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut argumentele redate mai jos.
Situatia juridica a imobilului in litigiu, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, este supusa dispozitiilor acestui act normativ, care reglementeaza atat problema imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, cat si a celor preluate fara titlu valabil.
In ceea ce priveste imobilele preluate de stat fara titlu valabil, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 stabileste ca "pot fi revendicate de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie".
Prin urmare, potrivit principiului speciala generalibus derogant, concursul dintre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si legea generala (Codul civil) se rezolva in favoarea legii speciale, asa incat, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele indreptatite la masuri reparatorii nu mai au deschisa calea actiunii in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil, chiar daca nu au urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 sau nu au declansat in termenul legal o atare procedura.
Asadar, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantilor li s-a recunoscut posibilitatea de a depune notificare in temeiul prevazut de art. 23 alin. (1) si (5) din lege, iar faptul ca reclamantii nu au uzat de aceasta procedura le este imputabil numai lor.
In acelasi sens, al inadmisibilitatii actiunii in revendicare/despagubiri, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Deciziile nr. 33/2008 si nr. 27/2011, date in interesul legii.
Astfel, prin Decizia nr. 33/2008 s-a stabilit ca numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut, in termenele legale, sa utilizeze aceasta procedura, au deschisa calea actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun.
Or, in speta, reclamantii nu au facut dovada ca se regasesc in cele doua situatii de exceptie, mai sus mentionate.
Pe de alta parte, prin Decizia nr. 27/14.11.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in interesul legii, s-a statuat ca actiunile in acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, indreptate direct impotriva Statului Roman, intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 13 din aceasta conventie, sunt inadmisibile.
In acest context, este de mentionat ca in mod corect instanta de apel a stabilit, pe de o parte, ca cererea de acordare a unor imobile in compensare, formulata doar dupa casarea cu trimitere, prin concluziile depuse cu ocazia dezbaterilor, nu poate fi primita, fiind o cerere noua conform art. 294 alin. (1) C. pr. civ., iar pe de alta parte, aceasta cerere putea fi formulata doar in cadrul procedurii speciale prevazuta de Legea nr. 10/2001.
Totodata, Curtea are in vedere ca, potrivit paragrafului 140 din Hotararea-pilot pronuntata in cauza Atanasiu s.a. contra Romaniei, se poate retine existenta unui "bun actual" in sensul Conventiei in patrimoniul persoanelor deposedate abuziv de catre stat, daca s-a pronuntat in prealabil o hotarare judecatoreasca definitiva si executorie, prin care nu numai ca s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a dispus expres si restituirea bunului.
De asemenea, prin paragraful 142 din aceeasi hotarare, Curtea a apreciat "ca transformarea intr-o valoare patrimoniala, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezulta din simpla constatare a ilegalitatii nationalizarii este conditionata de intrunirea de catre partea interesata a cerintelor legale in cadrul procedurilor prevazute de legile de reparatie si de epuizarea cailor de atac prevazute de aceste legi".
Fata de cele de mai sus, Curtea a apreciat ca decizia atacata a fost data cu aplicarea corecta a legii, astfel ca in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. a respins recursul reclamantilor.