Actiunea in revendicare pe calea dreptului comun a unor imobile preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Admisibilitate
C. civ., art. 480
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6
Primul Protocol aditional la Conventie, art. 1
Inalta Curte de Casatie si Justitie, Decizia nr. 33/09.06.2008
Potrivit Deciziei nr. 33/09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in interesul legii, in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate.
Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Prin urmare, in cazul imobilelor preluate abuziv in perioada de referinta si care se regasesc inca in proprietatea statului nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securitatii raporturilor juridice, astfel incat actiunea in revendicare de drept comun este admisibila.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 860 din 15 octombrie 2009
Prin Decizia civila nr. 860 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantului B.R.I. impotriva Deciziei civile nr. 640/07.07.2009 a Tribunalului Timis, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecarea apelului pe fond, la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a constatat ca tribunalul s-a referit in decizia sa la art. 6 din Legea nr. 213/1998, dar si la decizia nr. 86/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, din care a retinut ca fostii proprietari sau mostenitorii acestora trebuie sa se adreseze, conform legii speciale, pentru restituirea bunurilor preluate in perioada comunista si doar in cazul in care imobilul nu intra in sfera de aplicare a legilor de restituire, au la indemana calea dreptului comun, prin actiunea in revendicare, insa a ignorat cu desavarsire decizia nr. 33/2009, data in interesul legii, prin care Inalta Curte clarifica regimul actiunilor in revendicare imobiliara de drept comun, din perspectiva coexisten?ei acesteia cu normele dreptului special in materie, reprezentat de Legea nr. 10/2001.
Astfel, Inalta Curte a statuat ca o actiune in revendicare pe drept comun a unor imobile preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu poate fi respinsa ca inadmisibila de plano, in particular in situatia in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala - Legea nr. 10/2001 si CEDO, atunci Conventia avand prioritate, iar aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice civile.
Aceasta decizie in interesul legii a avut in vedere atat jurisprudenta interna privind aplicarea lipsita de unitate a Legii nr. 10/2001, cat si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fara a ignora cauzele Canciovici si Raicu impotriva Romaniei si a indrumat instantele ordinare sa procedeze la solutionarea pe fond a unor astfel de cauze, mai ales atunci cand nu sunt puse in discutie drepturi similare ?i comparabile de proprietate, dobandite de catre fostii chiriasi, in baza Legii nr. 112/1995.
Or, in cauza dedusa acum judecatii, adaugat la toate inadvertentele privind modul in care autoritatile administrative au procedat la solutionarea notificarii reclamantului, prin prisma aplicarii dispozitiilor din HG nr. 498/2003, s-a ignorat si faptul ca reclamantul cere judecarea cauzei sale in fond doar pentru apartamentele nr. 5, 6, 7 si 8 precum si cota de 64% de teren ce intra in componenta imobilului situat in Timisoara, str. Memorandului nr. 51, inscris in CF 55000 Timisoara, nr.top.10080-10881, preluate in temeiul Decretului nr. 223/1974 si al Legii nr. 59/1974, care sunt inca in proprietatea Statului Roman, si nu si pentru apartamentele nr. 1 si 2, care au fost vandute fostilor chiriasi in baza Legii nr. 112/1995 si la care reclamantul a renuntat, fie si prin prisma faptului ca nu a apelat sentinta data la fond de Judecatoria Timisoara.
In aceste circumstante, Curtea a constatat ca Decizia nr. 33/2009 a ICCJ este in consonanta cu intreaga jurisprudenta CEDO privind interpretarea art. 6 si a art. 1 din Primul Protocol aditional al CEDO - (Raicu, Paduraru ?.a.m.d impotriva Romaniei) si inglobeaza, de asemenea, argumentele retinute de CEDO in cauze Raicu si Canciovici, astfel ca reclamantul are dreptul la un proces echitabil, pe fondul cauzei, cu privire la recuperarea bunurilor sale, nationalizate in timpul fostului regim comunist, iar instanta de apel, prin respingerea ca inadmisibila a actiunii, in urma rejudecarii cauzei in apel, l-a exclus de la exercitarea acestui drept, vatamandu-i astfel si drepturile procesuale, prin aceea ca nu a examinat pe fond apelul declarat de parati impotriva sentintei judecatoriei, in conditiile in care prima instanta a analizat cererea precizata a reclamantului tocmai din perspectiva Deciziei nr. 33/2009, data in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.