Actiune in revendicare a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, intemeiata pe dreptul comun. Admisibilitate
C. civ., art. 480, art. 481
Decizia I.C.C.J. nr. 33/09.06.2008
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6
Primul Protocol aditional la Conventie, art. 1
Potrivit Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata intr-un recurs in interesul legii, in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate.
Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Pe cale de consecinta, in cazul imobilelor preluate abuziv in perioada de referinta si care se afla in proprietatea statului nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securitatii raporturilor juridice, astfel ca actiunea in revendicare de drept comun este admisibila.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 794/R din 6 octombrie 2010, G.O.
Prin Decizia civila nr. 794 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta H.M. impotriva Deciziei civile nr. 125/08.04.2010 a Tribunalului Arad si Sentinta civila nr. 7782/28.10.2008 a Judecatoriei Arad, pe care le-a casat si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Arad.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a avut in vedere considerentele mai jos redate.
In mod gresit ambele instante au respins actiunea reclamantei cu motivarea ca nu poate recurge la revendicarea terenurilor pe drept comun, atata vreme cat avea la indemana procedura speciala a legilor fondului funciar, de care insa nu a facut uz in termen.
Retinandu-se inadmisibilitatea actiunii pe calea dreptului comun, i s-au ingradit reclamantei accesul la justitie si dreptul al un proces echitabil, garantate atat prin legislatia interna (Constitutia, Codul Civil), cat si prin cea internationala [art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului].
Pe de alta parte, asa cum rezulta din extrasele de carte funciara depuse la dosar, terenurile in litigiu au fost preluate de Statul Roman de la antecesorii reclamantei cu titlul de expropriere in baza unor acte administrative din 1945, iar intabularea statului ca proprietar s-a efectuat in 1947.
Prin urmare, este evident ca aceste terenuri nu intra in sfera de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar si nici a celor de modificare sau completare a acesteia; aceste legi au avut in vedere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de stat prin cooperativizarea comunista care s-a realizat in perioada 1949 - 1962.
Preluarea de catre stat a terenurilor proprietatea antecesorilor reclamantei s-a efectuat anterior acestei perioade si a avut in vedere cu totul alte considerente, pe care instantele ar fi trebuit sa le verifice, avand in vedere ca reclamanta contesta printr-un capat de cerere valabilitatea titlului statului.
Admisibilitatea actiunii reclamantei, dreptul de a i se analiza actiunea pe fond in conditiile dreptului comun nu intra in contradictie nici cu dispozitiile obligatorii ale deciziei nr. 33/9.06.2008, data in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, invocate de altfel si de prima instanta.
Avand in vedere principiul "specialia generalibus derogant", instanta suprema a statuat ca legea speciala are prioritate in raport cu legea generala; se avea in vedere, in aceasta decizie data in interesul legii, Legea nr. 10/2001.
Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a exclus insa nici posibilitatea revendicarii pe calea dreptului comun, atunci cand nu s-a urmat calea legii speciale, daca sunt sesizate neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului si in masura in care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securitatii raporturilor juridice.
In cauza de fata terenurile revendicate se afla inca in proprietatea statului, al carui titlu este contestat; prin urmare, nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate.
In consecinta, in speta s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, care va analiza pe fond actiunea reclamantei.