SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE: DREPT CIVIL
OBIECTUL:
Legea nr.10/2001. Revendicare. Imobilul preluat abuziv in perioada 1945-1989. Admisibilitatea revendicarii pe dreptul comun cu conditia ca imobilul sa fie si in prezent la stat si deci sa nu fie afectate drepturile de proprietate ale altor persoane.
Temei de drept:Decizia 33 din 9 iunie 2008 a I.C.C.J., Jurisprudenta CEDO (Cauza Raicu contra Romaniei).
Sursa secundara:Curtea de Apel Oradea
(Decizia civila nr.1607/R din 19 noiembrie 2009)
(dosar 1815/218/2007) Prin sentinta civila nr. 2572 din 23 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Carei in dosar nr. 1815/218/2007, a fost admisa actiunea reclamantului G. G. prin mandatar T. I. impotriva paratului MUNICIPIUL CAREI prin primar si in reprezentarea Statului Roman, drept urmare, s-a constatat ca imobilul situat in Carei, Cart. M. Viteazu I, bl. V. 2, ap. 2, inscris in CF 10102, nr. top. 637/17, fosta proprietate a reclamantului, a fost preluat abuziv de catre Statul Roman in baza D. 223/1974.
S-a dispus restituirea imobilului reclamantilor cu intabularea in CF in acest sens.
A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a intervenientilor invocata de reclamant, ca nefondata.
A fost respinsa si cererea de interventie formulata de intervenientii K. M., K. A., ca neintemeiata.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca imobilul fosta proprietate a reclamantului a fost preluat de Statul Roman prin Decizia nr. 320/1989 a fostului Consiliu Popular al jud. Satu Mare in baza Decretului 223/1974. Si in prezent acest apartament se afla in proprietatea statului nefiind cumparat de chiriasi, intervenientii in cauza, desi au folosit acest imobil dinainte de 1990 si folosesc si in prezent pe baza contractului de inchiriere, contract valabil pana in aprilie 2009 .
La data cand imobilul revendicat a fost trecut in proprietatea statului in temeiul Decretului 223/1974 era in vigoare Constitutia din 1965, iar potrivit art. 36, dreptul de proprietate personala era ocrotit.
Mai mult, Romania ratificase Declaratia Universala a Drepturilor Omului din decembrie 1948, care, in art. 17 alin. 1 si 2 prevede ca "Orice persoana are dreptul la proprietate atat singur, cat si in asociere cu altii si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa".
Din interpretarea prev. art. 480 Cod civil rezulta ca proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele si de a dispune de el, iar art. 481 din acelasi cod arata ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
Trecerea imobilului in proprietatea statului prin Decretul 223/1974 s-a facut cu incalcarea prevederilor legale mentionate, conferind caracter abuziv acestei masuri, astfel ca titlul statului nu poate fi considerat valabil.
In situatia imobilelor preluate de stat fara respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desfiintat, iar statul nu a devenit proprietar.
Imobilul a fost preluat in mod abuziv, intrucat, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001 lit. h, prin "imobil preluat in mod abuziv" se intelege "orice imobil preluat de stat cu titlu valabil asa cum este definitiv de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998". Potrivit acestui articol sunt preluate abuziv imobilele dobandite de stat in perioada 06. 03. 1945 - 22. 12. 1989, daca au intrat in posesia statului in temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constitutiei si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat, iar potrivit art. 2 pct. 2 persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar, avuta la data preluarii.
Este adevarat ca in sedinta din 09. 06. 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite in dosarul nr. 60/2007, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 a hotarat ca, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale , dar in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cazul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Avand in vedere cele aratate mai sus, instanta de fond, in baza textelor de lege mai sus aratate, rap. la art. 1 din Protocolul 1 la Conventie , luand in considerare si faptul ca prin admiterea actiunii nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate, imobilul fiind si in prezent in proprietatea Statului Roman, a admis actiunea reclamantului si a constatat ca imobilul situat in Carei, Cart. M. Viteazu I, bl. V. 2, ap. 2, inscris in CF 10102, nr. top. 637/17, fosta proprietate al reclamantului, a fost preluat abuziv de catre Statul Roman in baza D. 223/1974, dispunand restituirea imobilului reclamantilor cu intabularea in CF in acest sens.
In ceea ce priveste cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii K. A. si M., instanta de fond a considerat ca aceasta cerere nu indeplineste conditiile prevazute de art. 49 alin. 2 conform caruia "interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau", intrucat prin aceasta cerere intervenientii au solicitat doar respingerea actiunii fara sa urmareasca realizarea sau conservarea vreunui drept al lor.
Cererea de interventie asa cum a fost formulata mai mult tinde a fi o cerere accesorie pe langa parat, numai ca paratul prin intampinarea depusa a aratat ca este de acord cu actiunea reclamantului, iar prin nota de sedinta formulata a lasat la aprecierea instantei solutionarea cauzei .
In aceasta situatie, intervenientii beneficiarii unui contract de inchiriere pana in aprilie 2009, au calitatea procesuala activa si interes de a solicita respingerea actiunii, motiv pentru care instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a intervenientilor invocata de reclamant, ca nefondata si pe fond a respins si cererea de interventie ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii K. M., K. A., solicitand admiterea apelului si respingerea actiunii de drept comun a intimatilor de ordin I, aceea de a constata nelegalitatea titlului trecerii imobilului in proprietatea statului si obligatia de restituire a imobilului, ca fiind nelegala raportat si la titlul juridic cu care a fost preluat imobilul si la posibilitatea intentarii unei actiuni de drept comun in conditiile existentei unei legi speciale; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 119/Ap din 13 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 1815/218/2007, a fost respins apelul civil declarat de paratii K. M., K. A.,impotriva sentintei civile nr. 2572/23. XII. 2008 a Judecatoriei Carei, in contradictoriu cu intimatii G. G., MUNICIPIUL CAREI prin PRIMAR. Fara cheltuieli de judecata.
Instanta de apel, examinand sentinta apelata prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, a apreciat ca nefondat apelul declarat in cauza, avand in vedere urmatoarele considerente:
In privinta imobilelor supuse retrocedarii este stiut faptul ca au intervenit doua modificari majore, fiind vorba in primul rand de recursul in interesul legii privind admisibilitatea actiunilor in revendicare pe calea dreptului comun, formulate dupa intrarea in vigoare a Lg. nr. 10/2001, iar, pe de alta parte, modificarea acestui din urma act normativ prin Lg. nr. 1/2009.
Prin Decizia nr. 33/09. 06. 2008, in urma solutionarii recursului in interesul legii de catre ICCJ s-a stabilit ca, " concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale,, conform principiului specialia generalibus derogant, care daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala".
Totodata (conform deciziei) in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Lg. nr. 10/2001, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate si poate fi valorificata in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, cu alte cuvinte atenuarea vechilor neajunsuri nu trebuie sa creeze noi pagube disproportionate, suportate de particular.
Jurisprudenta CEDO (cauza Raicu c/a Romaniei, paragr. 25, cauza Pincova si Pinc c/a Republicii Cehe) a stabilit in acord si cu literatura juridica ca actiunea in revendicare este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atata timp cat exista posibilitatea de a readuce patrimoniul revendicat in patrimoniul revendicatului, iar daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost dobandit de un tert, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit in despagubiri, caz in care actiunea devine personala.
In speta, odata cu preluarea abuziva STATUL prin aplicarea Decr. 223/1974 a dispus de acest bun dar numai sub forma inchirierii, apartamentul nu a facut obiectul vreunui contract de vanzare-cumparare, conditii in care este posibila readucerea bunului in patrimoniul fostului proprietar fara a aduce atingere unui alt drept de proprietate si nici securitatii raporturilor juridice.
Motivele pentru care reclamantul nu a uzat de prevederile Lg. nr. 10/2001, prin depunerea notificarii in termenul prevazut de lege au fost aratate in plangerea ce a format obiectul dosar nr. 1397/2006, rezumate in esenta la interpretarea dispozitiilor legale, respectiv a dreptului de a obtine restituire in natura si a imobilelor pentru care au ramas credite nerambursate la CEC, cum este si cazul in speta, dar si motive de ordin personal, expres retinute in considerentele sentintei nr. 280/2006.
Asadar, reclamantul a utilizat procedura Lg. nr. 10/2001 abia in anul 2005 in urma aparitiei lg. nr. 247/2005, care insa nu a prorogat sub nicio forma termenul pentru depunerea notificarii ce a expirat la 14. 02. 2002 in urma unor prorogari succesive, ultima fiind cea acordata prin OUG 145/2001, conditii in care, retinand ca imobilul a fost preluat de stat prin Decizia nr. 320/1989 in baza Decr. nr. 223/1974, pentru care preluarea abuziva a fost confirmata de practica judiciara cu privire la calificarea unor astfel de actiuni intemeiate pe nevalabilitatea titlului statului si, intrucat bunul nu a iesit din patrimoniul statului prin efectuarea unor acte de dispozitie de natura sa transfere dreptul de proprietate, in mod corect prima instanta a admis actiunea si a permis restituirea bunului catre fostul proprietar.
In considerarea celor expuse, tribunalul a retinut ca apelul declarat in cauza este nefondat, neavand relevanta faptul ca parte din creditul acordat pentru construirea locuintei a ramas nerambursat (pretentie asupra careia STATUL va proceda in consecinta, de altfel unitatea administrativ-teritoriala Municipiul Carei nu s-a opus admiterii actiunii, fiind in cunostinta de cauza asupra diferentei ramase de achitat in urma depunerii inscrisului de la fila 99, administrat ca proba in cauza), intrucat preluarea s-a realizat prin aplicarea unui act normativ aflat in dezacord cu dispozitiile constitutionale de la vremea respectiva, precum si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, preluarea operand fara plata vreunei despagubiri banesti.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, au declarat recurs apelantii K. M., K. A., solicitand admiterea acestuia modificarea deciziei, respingerea actiunii, iar in subsidiar casarea deciziei cu trimitere spre o noua judecare a cauzei la fond, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca actiunea este una de drept comun si nu rezolvarea unei notificari formulata in baza Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001, aspect fata de care s-a stabilit competenta in favoarea Judecatoriei Carei de catre Curtea de Apel Oradea.
Intimatul reprezentat prin mandatar T. I. soacra sa, locuieste in acelasi cartier, nu a depus notificare in termen , iar Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 33/2008 a stabilit ca toti cei indreptatiti trebuiau sa uzeze de dispozitiile legilor speciale, prioritare fata de dreptul comun. Chiar si cei ce au depus notificari pentru a obtine restituirea si au avut o preluare fara titlu, sau cu titlu valabil, au obtinut dispozitii de restituire, insa, intimatul nu a uzat de aceasta cale, iar intervenientii locuiesc in imobil dinainte de anul 1990, au adus imbunatatiri nu au putut cumpara fata de modificarile Legii nr. 10/2001.
Decretul 223/1974 este un act abuziv, ca si celelalte - Decretul nr. 92/1950, Decretul nr. 111/1951, Decretul nr. 142/1952, Legea nr. 4/1973 - dar fiind respectate conditiile de preluare, aceasta este cu titlu valabil. Singura notificare s-a formulat tardiv in baza Legii nr. 247/2005, iar cererea de repunere in termen s-a respins prin sentinta civila nr. 280/2006 a Tribunalului Satu Mare. Administratia Financiara a achitat apartamentul ce la data preluarii avea achitat doar 30% avans si cateva rate, ori motivarea ca statul nu s-a opus ca avea cunostinta de restanta nu este pertinenta, intimatul redobandind imobilul nu prin decizia entitatii detinatoare, ce putea conditiona platile restante, ci printr-o hotarare ce nu mentioneaza plata acestora. Mai mult, au fost numeroase situatii in care cei deposedati au primit despagubiri, aspect ce nu a fost analizat.
Ar fi nelegal ca cineva sa beneficieze de doua ori de reparatii, pentru ca recurentii cand au preluat imobilul au platit mandatarei 20.000 lei care in 1989 era foarte mult, acesta fiind motivul pentru care nu s-a solicitata restituirea in baza Legii nr. 112/1995 si Legii nr. 10/2001.
Ei si-au dorit sa cumpere, dar nu li s-a permis dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, cu toate ca notificarea s-a depus tardiv de mandatar, fara o procura speciala la acea data.
In drept s-au invocat dispozitiile Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul G. G. prin mandatar T.I., a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata, invocand ca a formulat o actiune in revendicare a imobilului preluat abuziv de stat in baza Decretului 223/1974, pe care apoi l-a inchiriat, nu instrainat, restituirea fiind posibila.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Litigiul a fost inregistrat la data de 24.05.2006 pe rolul Judecatoriei Carei, reclamantul G. G. - prin mandatar O. G. solicitand a se constata preluarea abuziva a imobilului situat in localitatea Carei cartier Mihai Viteazu I bloc V2 apt. 2, inscris in CF nr. 10102 cu nr. top. 637/17, de catre Statul Roman, in baza Decretul 223/1974 si in consecinta a se dispune restituirea in natura a acestuia.
Prin sentinta civila nr. 1256/26.09.2006 pronuntata de Judecatoria Carei, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Satu Mare, retinandu-se ca obiectul este intemeiat pe Legea nr. 10/2001, iar recursul declarat impotriva acesteia s-a respins prin decizia civila nr. 634/19.12.2006 a Tribunalului Satu Mare.
Ulterior, prin sentinta civila nr. 364/13.04.2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Carei, constatandu-se existenta unui conflict negativ de competenta, iar Curtea de Apel Oradea prin sentinta civila nr. 15/13.06.2007 a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Carei, retinandu-se ca actiunea s-a formulat pe calea dreptului comun, nu a Legii nr. 10/2001. Ca urmare, intrucat aceasta hotarare a devenit irevocabila, orice discutii privitor la instanta competenta a solutiona cauza, sunt neavenite.
Faptul ca ambele instante, in considerentele hotararilor pronuntate, au facut referire la modul in care au fost solutionate cererile in baza Legii nr. 10/2001, la intelesul termenului de preluare abuziva a imobilelor, nu determina modificarea obiectului si temeiului de drept al litigiului de fata. Mai mult, s-a facut referire la aceasta lege speciala tocmai pentru argumentarea posibilitatilor legale ale intimatului reclamant de a uza de dispozitiile dreptului comun.
Ca urmare a faptului ca la nivel national instantele au avut o practica neunitara cu privire la admisibilitatea actiunilor intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, si promovate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a promovat un recurs in interesul legii de catre procurorul general conform articolului 329 Cod de procedura civila, in vederea unificarii practicii judiciare in materie.
Prin decizia nr. 33/09.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca, concursul dintre legea speciala si cea generala se rezolva in favoarea legii speciale, iar cand sunt neconcordante intre Legea speciala nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate, prioritate ce poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun, in masura in care nu se va aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Imobilul in litigiu, conform celor corect retinute de catre ambele instante, a fost preluat de Statul Roman prin decizia nr. 370/1989 a Consiliului Popular al judetului Satu Mare, in baza Decretului 223/1974, dupa care a fost inchiriat recurentilor. Dreptul de proprietate, conform constitutiei in vigoare la data preluarii imobilului - cea din anul 1965, in articolul 36 prevedea ca este ocrotit, iar Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ratificata de Romania in decembrie 1948, in articolul 17 aliniatele 1 si 2, prevede ca orice persoana are dreptul la proprietate, singura sau prin asociere cu altii, ca nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa, dispozitii ce se pot regasi si in cuprinsul articolelor 480, 481 Cod civil.
Acest Decret 223/1974 privind reglementarea unor bunuri, prevedea obligatia, nu dreptul proprietarilor de imobile care au facut cerere de plecare definitiva din tara, sa le instraineze pana la plecare catre stat, iar ale celor care au plecat fraudulos, treceau fara plata in proprietatea statului. Raportat la considerentele expuse, nu se poate vorbi de un act normativ care respecta Constitutia Romaniei sau Declaratia Universala a Drepturilor Omului, mai mult, prin Decretul Lege nr. 9/1989 acest decret, alaturi de altele, a fost abrogat, considerandu-se ca a avut caracter discriminatoriu, nedrept, astfel ca in mod corect ambele instante au apreciat caracterul abuziv al acestuia, orice discutii in acest sens fiind irelevante.
Faptul ca la data preluarii imobilului Statul Roman ar fi platit intimatului reclamant o despagubire, ca apartamentul nu era achitat integral, nu este de natura a modifica decizia recurata; Statul Roman era in masura sa solicite a se constata acest aspect si sa ceara restituirea unor sume de bani. Ori, cata vreme Statul Roman nu a formulat propriile pretentii, criticile aduse in acest sens au fost considerate ca nefondate.
Dupa preluarea imobilului de catre Statul Roman, acesta a fost doar inchiriat nu instrainat chiriasilor recurenti, astfel ca, datorita acestor aspecte, este posibila readucerea in patrimoniul reclamantului, fara a se aduce atingere unui alt drept de proprietate sau principiului securitatii raporturilor juridice, aspect corect retinut de instante. Faptul ca recurentii au dorit a cumpara imobilul, cata vreme vanzarea-cumpararea nu a avut loc, n-au relevanta motivele pentru care nu s-a produs aceasta vanzare si, oricum nu sunt de natura a modifica decizia recurata.
Nu s-a contestat faptul ca intimatul reclamant nu a uzat de dispozitiile Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 10/2001, decat dupa expirarea termenelor impuse de acest din urma act normativ. Insa, motivele pentru care nu a procedat astfel reiese din dosarul nr. 1397/2006 al Tribunalul Satu Mare, si care pot fi rezumate la interpretarea gresita a dispozitiilor legale, a dreptului de a obtine restituirea celor care au ramas cu credite nerambursate la CEC, a unor aspecte de ordin procedural legate de faptul ca a fost plecat din tara, iar informatiile care circulau in legatura cu retrocedarile, erau putine si confuze.
Sigur ca, regula instituita de Legea nr. 10/2001 era formularea unei notificari in termenul impus de aceasta pentru redobandirea proprietatii, dar, intrucat in decizia pronuntata in recursul interesul legii nr. 33/09.06.2008 se statueaza ca in cazul in care exista neconcordante intre Legea speciala nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma se aplica cu prioritate, raportat si la articolele 11, 20 din Constitutia Romaniei. Este cert ca preluarea imobilului a fost abuziva, nu s-a dovedit ca s-au acordat despagubiri echitabile fostului proprietar, astfel ca, in masura in care imobilul nu a fost instrainat, neaducandu-se prin admiterea actiunii in revendicare atingere drepturilor de proprietate ale altor persoane si nici principiului securitatii raporturilor juridice, in mod corect, cu aplicarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, instantele au procedat astfel, raportat si la practica constanta a Conventiei Europene a Drepturilor Omului - cazurile Raicu, Porteanu, Paduraru/Romaniei, constatarea ca a avut loc o preluare abuziva constituind un bun in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Luand in considerare toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozitiile articolului 304 Cod de procedura civila, instanta de recurs in baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul, mentinand in intregime decizia recurata ca fiind legala si temeinica.