Repunerea in termenul de recurs.
Art. 103 Cod procedura civila.
Pentru a se putea cere repunerea in termen, partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul legal trebuie sa faca dovada existentei unei imprejurari mai presus de vointa ei, deci a unei imprejurari care sa excluda culpa partii respective.
Imprejurarea invocata de parata, in sensul ca la data comunicarii deciziei de catre instanta de apel locuia la o alta adresa, nu poate fi considerata o imprejurare mai presus de vointa partii, care sa o fi impiedicat sa exercite calea de atac a recursului, din moment ce pe parcursul judecarii apelului nu si-a indicat o alta adresa decat cea de domiciliu.
In conditiile in care parata avea resedinta in alta localitate, parata putea sa solicite pana la solutionarea apelului, comunicarea actelor de procedura la acea adresa, insa atata timp cat nu a procedat in acest fel, nu isi poate invoca ulterior propria culpa.
Prin Sentinta civila nr. 2227 din 15 aprilie 2008, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures, in dosarul nr. 7656/320/2007, s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul O. E. impotriva paratilor O.L., decedat, prin mostenitori O.G. si O.J., decedata, prin mostenitori M.M., N.I., decedat, prin mostenitori N. E. si N. T. si N. J., prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de intretinere incheiat intre O.L. si O.J., pe de o parte si N.J., pe de alta parte.
Prin Decizia civila nr. 125 din 19 mai 2009, pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia civila in dosarul nr. 7656/320/2007 s-a admis apelul declarat de reclamantul O.E. impotriva Sentintei civile nr. 2227 din 15 aprilie 2008, a Judecatoriei Targu-Mures si s-a dispus schimbarea in tot a sentintei apelate in sensul admiterii actiunii formulate de reclamantul O.E. in contradictoriu cu paratii N.J., decedata, prin mostenitori O.G., O.J., decedata, continuata fata de mostenitorii M.M., N.I., decedat, cu mostenitori N.E. si N.T.; s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de intretinere incheiat intre paratii O.L. si O.J. cu parata N.J., autentificat sub nr. 1127 din 24 mai 2001 de catre Biroul Notarului Public O.V.; intimata N.J. a fost obligata sa plateasca apelantului suma de 1936,9 lei cheltuieli de judecata in prima instanta si apel.
Decizia mentionata a ramas irevocabila, ca urmare a neexercitarii caii de atac a recursului de catre nici una dintre parti.
Prin cererea inregistrata la 15 septembrie 2009 la Tribunalul Mures parata N.J. a formulat cerere de repunere in termenul de recurs in dosarul nr. 7656/320/2007 in care s-a pronuntat Decizia civila nr. 125 din 19 mai 2009, pronuntata de Tribunalul Mures , cererea fiind intitulata "cerere de repunere in termenul de recurs pierdut".
In motivarea cererii s-a aratat ca decizia sus-mentionata i-a fost comunicata paratei la dat de 27 iunie 2009 si urma sa declare recurs in termen de 15 zile, termen care a expirat la 12 iulie 2009. Parata a sustinut ca la aceasta data nu locuia la domiciliul sau, fiind plecata la resedinta sa din comuna Pasareni, precum si in Ungaria, in vizita la fiica ei.
S-a mai aratat ca, parata nu a primit si nu a semnat dovada de comunicare si nu cunoaste cine a semnat aceasta dovada.
Parata a precizat ca, a aflat despre faptul ca s-ar fi comunicat hotararea in discutie de la reclamantul O. E. in timp ce se afla la resedinta ei din comuna Pasareni si pentru acest motiv a depus la data de 19 august 2009 cerere la Tribunalul Mures pentru a i se comunica aceasta decizie. La data de 21 august 2009 a primit raspuns la aceasta cerere, comunicandu-i-se faptul ca pe dovada de comunicare a semnat personal si cu aceasta ocazie a constatat ca nu-i apartine semnatura respectiva.
Parata si-a intemeiat cererea pe prevederile art. 103 Cod procedura civila.
Reclamantul O. E. a formulat intampinare, si a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta, invocand faptul ca parata N. J. a inteles sa solicite repunerea in termenul de recurs, neintelegand insa sa formuleze un recurs impotriva deciziei civile nr. 125 din 19 mai 2009 a Tribunalului Mures.
Reclamantul a apreciat cererea de recurs ca fiind inadmisibila avand in vedere ca prin Codul de procedura civila nu este reglementata institutia "repunerii in termenul de recurs pierdut", parata avand posibilitatea sa exercite calea de atac a recursului, si in cadrul judecarii acestei cai de atac sa se discute daca recursul este in termen sau nu, conform prevederilor art. 310 Cod procedura civila, insa parata nu a inteles sa procedeze in acest fel.
S-a mai aratat ca parata si-a intemeiat cererea, pe prevederile art. 103 Cod procedura civila, insa prin aceasta cerere parata isi invoca propria culpa, din moment ce in dosar si-a indicat doar domiciliul din comuna Galesti si nu si resedinta din comuna Pasareni, iar faptul ca a fost plecata in Ungaria, nu o impiedica pe parata sa instiinteze instanta despre acest lucru. Prin prisma celor invocate, s-a sustinut ca neexercitarea caii de atac a recursului in termen de 15 zile nu se datoreaza vreunei imprejurari mai presus de vointa paratei.
Pe de alta parte, in conditiile in care parata, in urma formularii cererii de comunicare a deciziei pronuntata de tribunal, a primit raspunsul la 21 august 2009 si a formulat cerere de repunere in termen la 15 septembrie 2009, aceasta cerere este tardiva, fiind facuta cu mult peste termenul de 15 zile "de la incetarea impiedicarii", astfel cum prevede art. 103 Cod procedura civila.
Sustinerile paratei ca, nu a semnat dovada comunicarii hotararii nu pot forma obiectul vreunei cereri cu care sa fie investita instanta de recurs, aceste sustineri putand forma obiectul unor altfel de cauze.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Parata N. J. a avut calitatea de parata in dosarul nr. 7656/320/2007 al Judecatoriei Targu-Mures, in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 2227 din 15 aprilie 2008 a acestei instante. Apelul declarat impotriva sentintei civile sus-mentionate a fost solutionat prin Decizia civila nr. 125 din 19 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia civila in dosarul cu acelasi numar.
La data de 15 septembrie 2009 parata N.J. a formulat cerere de repunere in termenul de recurs, invocand faptul ca la data comunicarii deciziei pronuntate de instanta de apel si in intervalul de timp in care putea sa declare recurs, nu se afla la domiciliul sau, ci la resedinta din comuna Pasareni, judetul Mures si, de asemenea, a fost plecata in Ungaria la fiica sa.
Din actele dosarului rezulta ca prin intampinarea depusa la 2 decembrie 2008, in dosarul instantei de apel, parata si-a indicat domiciliul in comuna Galesti, judetul Mures, adresa de la care a si fost citata. Pe parcursul judecarii cauzei, parata nu si-a indicat o alta adresa de la care sa fie citata sau la care sa ii fie comunicate actele de procedura.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1 Cod procedura civila, neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei. Prin alin. 2 al art. 103 alin. 1 Cod procedura civila, se prevede ca in acest din urma caz, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii si in acelasi termen vor fi aratate si motivele de impiedicare.
Potrivit acestor prevederi legale, pentru a se putea cere repunerea in termen, partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul legal trebuie sa faca dovada existentei unei imprejurari mai presus de vointa ei, deci a unei imprejurari care sa excluda culpa partii respective.
Imprejurarea invocata de parata, in sensul ca la data comunicarii deciziei de catre instanta de apel locuia la resedinta sa din comuna Pasareni, nu poate fi considerata o imprejurare mai presus de vointa partii care sa o fi impiedicat sa exercite calea de atac a recursului, din moment ce pe parcursul judecarii apelului nu si-a indicat o alta adresa decat cea de domiciliu. In conditiile in care parata avea resedinta in alta localitate, putea sa solicite pana la solutionarea apelului, in conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 Cod procedura civila, comunicarea actelor de procedura la acea adresa, insa atata timp cat nu a procedat in acest fel, nu isi poate invoca ulterior propria culpa.
In ceea ce priveste plecarea in Ungaria, parata nu a instiintat instanta despre aceasta imprejurare si de altfel nu a depus nicio dovada in sustinerea acestei afirmatii.
Referitor la comunicarea deciziei instantei de apel, din dovada de primire si procesul verbal de predare intocmit de agentul procedural rezulta ca aceasta i-a fost predata numitului M. K., persoana respectiva fiind ruda cu destinatarul, aceasta modalitate de comunicare fiind permisa de prevederile art. 85 si urm. Cod procedura civila. Totodata trebuie precizat ca, potrivit art. 100 alin. 4 Cod procedura civila procesul verbal de predare a actului de procedura face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de agentul procedural, or in speta nu a fost contestat continutul respectivului proces verbal.
Pe de alta parte, chiar in ipoteza in care s-ar considera ca necomunicarea deciziei tribunalului la resedinta paratei constituie o imprejurare mai presus de vointa ei, in sensul art. 103 alin. 1 Cod procedura civila, trebuie avut in vedere ca in conformitate cu prevederile art. 103 alin. 2 Cod procedura civila cererea de repunere in termen trebuia facuta in termen de 15 zile de la data la care motivul impiedicarii a incetat. Prin cererea de repunere in termen parata a aratat ca in urma cererii formulate pentru comunicarea deciziei tribunalului la resedinta sa, a primit raspuns la solicitarea formulata la data de 21 august 2009. Cererea de repunere a fost insa depusa doar la data de 14 septembrie 2009 (data postei), or la aceasta data termenul de 15 zile pentru depunerea cererii era depasit.
Fata de cererea de repunere in termenul de recurs curtea retine ca aceasta poate fi apreciata si ca fiind lipsita de interes in contextul in care dupa incetarea impiedicarii de a declara o cale de atac, partea interesata trebuie sa formuleze atat cererea de repunere in termen, cat si cererea de exercitare a caii de atac, insa in speta parata nu a declarat recurs si ca atare, chiar in ipoteza in care cererea de repunere in termen ar fi fost admisibila, admiterea acesteia ar fi ramas fara nicio finalitate.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 103 Cod procedura civila, curtea va dispune respingerea cererii de repunere in termenul de recurs formulata de parata.