Prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, republicata, coroborate cu art. 7201 Cod procedura penala.
Procedura prealabila se considera a fi indeplinita in sensul art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, republicata, in situatia in care se dovedeste ca anterior introducerii cererii de chemare in judecata a existat o corespondenta intre parti, prin care s-a incercat o solutionare amiabila a litigiului, s-au comunicat partii adverse pretentiile sale banesti, iar partea adversa si-a exprimat pozitia fata de pretentiile invocate de reclamant.
Prin sentinta civila nr. 2508 din 18 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Harghita, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile aferente facturilor fiscale nr. 6 din 20 decembrie 2007 si nr. 7 din 20 decembrie 2007; s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. H. S. SRL Miercurea Ciuc, reprezentata de lichidatorul judiciar R. Mures I. S. SPRL, impotriva paratului J. H. si in consecinta, paratul a fost obligat sa-i plateasca reclamantei suma de 441.367,65 lei, din care 420.005,14 lei reprezinta pret, iar 21.362,51 lei dobanda legala; cererea reclamantei privind plata cheltuielile de judecata a fost respinsa.
In considerentele sentintei, instanta de fond a retinut in concluzie ca, din modul dovedit in care s-au desfasurat in fapt relatiile contractuale dintre parti, dintre care una este asociatul unic al celeilalte, coroborat de lipsa raspunsului paratului la interogatoriu, rezulta ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale, motiv pentru care este indreptatita, in masura in care actiunea a fost analizata pe fond, sa primeasca sumele de bani pretinse cu titlu de pret si dobanda , calculata potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000 pana la data introducerii actiunii. Reclamanta, nefacand dovada cheltuielilor de judecata suportate, prima instanta i-a respins cererea formulata in acest sens.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs J. H., prin C. J. H. si S.C. H. S. SRL.
In motivarea recursului sau, J. H., prin C. J., a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate si respingerea pretentiilor intimatului si in ceea ce priveste suma de 420.005,14 lei, reprezentand pret si dobanda legala de 21.362,51 lei.
Se arata ca instanta de fond nu a avut in vedere dispozitiile din contractul de lucrari 209/2007, potrivit careia reclamanta intimata era obligata ca inainte de a executa orice lucrare pe seama C. J. H., trebuia sa primeasca un document scris sub forma de comanda sau dispozitie de santier in care sa fie mentionat tipul lucrarilor care urmeaza sa fie executate si cantitatea acestora.
In acest context este gresita concluzia instantei de fond, rezultata doar din declaratiile martorilor, privind modul de executare a acestui contract, respectiv in baza unor comenzi inclusiv verbale, coroborat cu lipsa raspunsului la interogator, concluzii care in opinia instantei au confirmat lucrarile executate si realitatea sumelor datorate. Mai mult, proba cu martori, contravine si dispozitiilor art. 1191 Cod civil, in conditiile in care valoarea lucrarilor depasea cu mult 250 de lei. De altfel, declaratiile martorilor sunt neconcludente si prin prisma faptului ca desi acestia au sustinut ca lucrarile au fost executate, nu au confirmat si cantitativ aceste lucrari.
In concluzie, recurentul arata ca numai pentru lucrarile de reparatii pe DJ 133 a existat dispozitie de lucru din 07.05.2008 si masuratori privind eventualele lucrari executate, insa nici aceste lucrari nu au fost cuprinse in situatii de lucrari, fiind depus doar un fel de centralizator.
Pe de alta parte, numai in procesele verbale de constatare din 14.04.2008, 15.04.2008, 16.04.2008 si 18.04.2008 s-a indicat necesitatea executarii unor lucrari, insa acestea nu au fost aprobate de conducerea Consiliului judetean Harghita.
Referitor la lucrarile pretins a fi executate in temeiul contractului nr. 1 (116/2006) si facturate prin factura fiscala nr. 25 din 28.01.2008, in valoare de 249.994,37 lei, doar doua lucrari din cele facturate au fost executate si receptionate conform prevederilor contractuale. Ambele lucrari au fost executate in luna august 2007, iar cele pentru care se solicita plata in temeiul acestor facturi, nu au fost receptionate conform prevederilor contractuale.
Faptul ca anumite lucrari au fost decontate in lipsa unor documente justificative si cu neobservarea prevederilor legale, este riscul persoanelor cu atributii in acest domeniu care raspund pentru modul de indeplinirea sarcinilor, insa nu este de natura sa acopere nelegalitatea operatiunilor similare ori sa devine obligatorie pentru decontarea unor lucrari similare.
Recurenta S.C. H. S. SRL a solicitat modificarea sentintei atacate sub un dublu aspect, in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, pentru pretentiile aferente facturilor fiscale nr. 6 din 20.12.2007, si nr. 7 din 20.12.2007, si in sensul admiterii in tot a actiunii si a obligarii paratului si la dobanda legala aferenta capitalului de 420.005,14 lei, pentru perioada 8.11.2008 - 22.02.2010, precum si la plata contravalorii facturilor 6 si 7/20.12.2007, cu dobanda legala aferenta. In legatura cu exceptia prescriptiei dreptului la actiune, scadenta de plata a celor doua facturi era intr-adevar, data de 03.01.2008. Prin adresa extras de cont cu nr. 33/26-.03.2008 i-a comunicat paratului faptul ca figureaza, in evidentele sale ca si debitor, cu suma de 176.304,39 lei, contravaloarea celor doua facturi de mai sus, cu mentiunea expresa ca acest extras de cont tine loc de conciliere. Paratul a formulat raspuns cu adresa nr. AD 3805 din 04.04.2008, comunicand ca datoria nu figureaza in evidentele sale, asa incat in opinia acestei recurente, la acea data era indeplinita procedura concilierii. Ulterior, in urma convocatorului nr. 100 din 29.07.2008, partile s-au intalnit, ocazie cu care s-a negociat din nou pretentiile reclamantei, iar pretentiile acesteia au fost partial recunoscute.
Recurenta apreciaza ca in masura in care termenul de 6 luni prevazut de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, este un termen de prescriptie, in cauza sunt incidente si dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. a din decretul nr. 167/1958, potrivit caruia prescriptie se intrerupe prin recunoastere dreptului a carui actiune se prescrie. In aceste conditii, inregistrarea actiunii la instanta de fond la data de 14.11.2008, s-a facut in termenul legal de 6 luni de la data concilierii.
Cu privire la fondul cauzei, apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 294 alin. 2 Cod procedura civila raportat la art. 316 Cod procedura civila, motiv pentru care considera ca este indreptatit sa solicite dobanzi si pe parcursul judecarii cauzei in prima instanta.
La recursul formulat de aceasta recurenta, Judetul Harghita, prin Consiliul judetean Harghita a formulat intampinare, solicitand respingerea acestuia.
Se apreciaza astfel ca prin extrasul de cont 33/2008 sunt notificate creante existe fata de Consiliul judetean Harghita la data de 31.12.2007, in timp insasi recurentul recunoaste ca aceasta creanta a devenit scadenta doar la data de 03.01.2008.
De asemenea , acest extras nu contine elementele prevazut e de art. 7201 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste sustinerile recurentului cum ca prin procesul verbal nr. 106/04.08.2008, pretentiile sale au fost partial recunoscute, astfel ca aceasta recunoastere ar intrerupe prescriptia, se arata ca in respectivul proces verbal sunt indicate trei motive de neplata, printre care si faptul ca plata lucrarilor nu este justificata, deci acestea nu sunt recunoscute si acceptate. Pe de alta parte, presupusa recunoastere se refera la suma de 72.753,69 lei si o parte din contravaloarea facturii fiscale nr. 42 din 20.06.2008, si nicidecum de vreuna din facturile prescrise.
In ceea ce priveste pretentiile din recurs privitoare la acordarea dobanzile legale pe durata solutionarii procesului de fond, ele sunt nefondate intrucat recursul este devolutiv doar in ceea ce priveste recursul prevazut de art. 3041 Cod procedura civila, precum si in conditiile art. 304 pct. 1-5 si art. 312 alin. 3 Cod procedura civila .
Cu privire la lucrarile facturate cu factura fiscala nr. 7/20.12.2007, se arata ca aceste lucrari au fost executate in lipsa unor comenzi ferme din partea beneficiarului lucrarilor, iar in oferta depusa de creditoare nu exista nici un articol de pret. In aceste circumstante, in lisa angajamentului legal, a unui act de oferta si de acceptare a acestuia, lucrarile nu pot fi decontate de catre C. J.
In ceea ce priveste lucrarile facturate cu factura fiscala nr. 6/20.12.2007, apreciaza ca nu s-a incheiat niciun act de receptie sau alt act de constatare a executarii lucrarilor, in conditiile in care chiar martorii audiati de instanta au declarat ca in cazul in care lucrarile au fost executate s-au incheiat procese verbale de constatare in acest sens, respectiv ca inspectorii de zona avizau situatiile de lucrari in cazul in care lucrarile au fost efectiv executate.
S.C. H. S. SRL a formulat, la randul sau, intampinare impotriva recursului declarat de J. H., prin C. J. H., solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
In considerente se reitereaza faptul ca paratul recurent are calitatea de asociat unic a societatii reclamante, iar de pe alta parte, este si partener de contract cu societatea reclamanta, in calitate de achizitor. Raporturile contractuale s-au desfasurat in majoritatea cazurilor in baza comenzilor verbale ale autoritati contractante, iar dupa executarea lucrarilor acestea au fost confirmate - receptionate de catre responsabilii de contract.
Paratul recurent isi recunoaste propria culpa prin faptul ca nu si-a receptionat propriile lucrari.
De altfel, la data expirarii contractului prin adresa nr. 82 din 30.06.2008, paratul recurent a fost invitat la receptionarea tuturor lucrarilor efectuate, insa acesta nu a dat curs solicitarii.
In conditiile in care recurentul - achizitor - asociat unic, nu a platit pretul lucrarilor executate de reclamanta, acesta si-a falimentat propria firma, reclamanta aflandu-se in procedura falimentului conform Legii nr. 85/2006.
Examinand recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., instanta constata:
Cu privire la recursul formulat de C. J. H., acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul parat este asociatul unic al intimatei reclamante, partile incheind contractele de lucrari nr. 166/12457/17.10.2006 (contractul nr. 1) si nr. 209/157/19.12.2007 (contractul nr. 2), obiectul acestora constituindu-l in principiu "intretinere si reparatii drumuri judetene" , in concret, plombarea gropilor, cosirea vegetatiei uscate, curatirea platformei drumurilor, montarea si intretinerea indicatoarelor. In baza contractului 1, recurentul parat a efectuat plati in valoare de 996.758,34 lei, ramanand neachitate contravaloarea facturilor nr. 6 si 7 din 20.12.2007 in valoare de 176.304,39 lei si nr. 25/28.01.2008 in valoare de 249.094,37 lei. In baza contractului nr. 2, s-au efectuat plati in valoare de 121.373,75 lei, ramanand neachitate facturile nr. 42/20.06.2008 in suma de 91.047,49 lei si nr. 2/14.07.2008 in valoare de 79.863,28 lei.
Cu privire la critica formulata de recurent in ceea ce priveste admisibilitatea probei cu martori in raport de dispozitiile art. 1191 Cod civil, Curtea apreciaza ca aceasta este nefondata. Astfel, proba a fost incuviintata si administrata de catre instanta de fond nu pentru a dovedi "in contra sau peste ceea ce cuprinde actul" cu privire la sumele datorate, ci in privinta unor fapte materiale (modul in care s-au derulat in concret raporturile contractuale dintre parti), imprejurari care pot fi dovedite prin orice mijloace de proba. Mai mult, regula restrictiva impusa de art. 1191 Cod civil cuprinde si exceptii, dintre care, cea mai importanta este aceea ca "nu se aplica in cazul in care exista un inceput de dovada scrisa". In acest sens este de remarcat faptul ca legea asimileaza cu inceputul de dovada scrisa si atitudinea partii chemate la interogatoriu atunci cand aceasta refuza sa raspunda sau nu se infatiseaza la chemarea instantei. Intr-o asemenea situatie, desi lipseste elementul scris, inceputul de dovada se intemeiaza doar pe atitudinea negativa a partii. Pe de alta parte, art. 1191 alin. 3 Cod civil prevede ca partile, de comun acord, se pot abate in mod tacit sau expres de la prevederile art. 1191 alin. 1 si 2. In speta se constata ca la termenele de judecata din 03.06.2009 si 24.06.2009 cand a fost pusa in discutie proba testimoniala, recurentul parat nu a formulat vreo opozitie, ceea ce reprezinta o acceptare tacita a acesteia. Asa fiind, proba a devenit castigata cauzei iar orice opunere ulterioara este inoperanta.
Instanta de fond a facut o justa si corecta apreciere a probatorului administrat in cauza. Este evident ca derularea in concret a raporturilor comerciale dintre cele doua parti a avut loc si in afara cadrului contractual stabilit prin cele doua contracte. Trimiterea facuta de catre recurent la clauzele contractului (respectiv, la nerespectarea acestora) in conditiile in care s-a dovedit pe deplin ca s-au decontat lucrari anterioare si ulterioare celor in litigiu, lucrari efectuate in aceleasi conditii, este superflua, mai mult, chiar cu rea credinta. Astfel, unele din obligatiile prevazute in contracte apartineau chiar paratului care nu a justificat in vreun fel neindeplinirea acestora, facand doar trimitere la personalul propriu care a acceptat decontarea unor lucrari fara documente justificative si fara observarea prevederilor contractuale. Cum insa aceste persoane cu atributii in domeniu angaja paratul in raporturile comerciale dintre cele doua parti, in mod legal si temeinic prima instanta a retinut ca nejustificat refuzul paratului recurent de a achita contravaloarea facturilor emise si pentru lucrarile in litigiu.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de C. J. H. va fi respins ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul S.C. H. S. SRL, Curtea apreciaza ca acesta este fondat.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile Codului de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator. In acest caz, plangerea trebuie facuta in termenul de 6 luni prevazut la alin. (7), care va incepe sa curga_..:
c) de la data incalcarii obligatiilor contractuale, in cazul litigiilor legate de executarea contractului.
Din interpretarea logica si realista a dispozitiilor art. 7201 C. pr. civ., in acord cu scopul urmarit de legiuitor, procedura prealabila se considera a fi indeplinita in sensul art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 in situatia in care se face dovada ca, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, a existat o corespondenta intre parti, prin care reclamantul a incercat o solutionare pe cale amiabila a litigiului, comunicand partii adverse pretentiile sale banesti iar partea adversa si-a exprimat pozitia si punctul de vedere fata de pretentiile reclamantului.
In speta, cele doua facturi fata de care instanta de fond a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, respectiv, nr. 6 din 20 decembrie 2007 si nr. 7 din 20 decembrie 2007, aveau scadenta la data de 02.01.2008, data de la care a inceput sa curga termenul de 6 luni prevazut de art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004. Corespondenta dintre parti realizata prin inscrisurile din 26.03.2008, respectiv, 04.04.2008, aflata la filele nr. 119 si 120 din vol. I al instantei de fond indeplineste cerintele art. 7201 C. pr. civ., iar faptul ca ulterior, la 29.07.2008, reclamanta a mai incercat odata concilierea, nu prezinta relevanta.
Asa fiind, recursul formulat de S.C. H. S. SRL urmeaza a fi admis si cum prima instanta nu s-a pronuntat pe fond cu privire la cele doua facturi, in temeiul art. 312 alin. 2 si 5 C. pr. civ, hotararea atacata va fi casata partial, in aceasta limita, si cauza va fi trimisa instantei care a pronuntat-o pentru rejudecare. Totodata, instanta de fond va avea in vedere la rejudecare si dobanda solicitata de reclamanta pentru intregul debit, inclusiv plata acesteia si in continuare conform solicitarii acesteia formulata in recurs, avand in vedere faptul ca, in raport cu dispozitiile art. 284 raportat la art. 316 C. pr. civ., aceasta nu reprezinta o cerere noua formulata doar in recurs.