Plangerea formulata impotriva hotararii A.G.A. si intemeiata pe dispozitiile art. 6 alin.3 din O.U.G. nr. 116/2009 este inadmisibila. In cazul dizolvarii in temeiul vointei asociatiilor nu sunt aplicabile prevederile art.237 din Legea nr.31/1990.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr.683/17 septembrie 2010
Prin Sentinta comerciala nr. 42/COM/CC/2010 pronuntata de Tribunalul Alba s-a admis plangerea formulata de Directia Generala a Finantelor Publice A. si s-a modificat rezolutia nr. 2535/2010 a directorului ORC A. pronuntata in dosar nr. 9861/19.04.2010 in sensul ca numeste ca lichidator judiciar al SC K. SRL Sebes pe ec. D. I.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca, la data de 16.03.2010, s-a adoptat Hotararea nr. 1/2010 a SC K. SRL, prin care s-a hotarat dizolvarea, lichidarea si radierea acestei societati.
In baza acestei hotarari, directorul ORC A. a pronuntat rezolutia nr. 2535/2010, in dosar nr. 9861/2010, prin care a dispus inregistrarea in registrul comertului a mentiunii privind dizolvarea, lichidarea SC K. SRL, precum si numirea lichidatorului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC K. SRL solicitand modificarea sentintei atacate si respingerea plangerii formulate de DGFP A.
In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, ca parata nu are datorii la bugetul statului, acestea fiind achitate inca din 14.05.2010.
In drept s-au invocat prevederile OUG nr. 116/2009.
Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul A. si petenta DGFP au formulat intampinare solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si respingerea plangerii.
Verificand recursul paratei fata de motivele invocate, in conformitate cu dispozitiile art. 304 si 3041 C.pr.civ., curtea de apel constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, curtea de apel constata ca DGFP A. nu a formulat plangere impotriva rezolutiei directorului ORC nr. 2535/2010. Plangerea a fost formulata impotriva hotararii asociatului unic al paratei adoptata la 16.03.2010.
Fata de obiectul plangerii, curtea de apel constata ca acesta nu se circumscrie dispozitiilor art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009, o atare plangere aparand drept inadmisibila.
Chiar daca ar fi fost atacata rezolutia directorului ORC, DGFP A. trebuia sa justifice interesul, in conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009. Simpla afirmatie facuta de DGFP A., intemeiata pe un raspuns al AFP S. neinsotit de actul constatator al creantei, nu este suficienta pentru dovedirea interesului. O asemenea modalitate de apreciere a creantei de catre instanta, in conditiile solutionarii cererii fara a solicita lamuriri si fara citarea partilor, este de natura sa deschida calea abuzului de drept. Daca ar fi fost solicitate lamuriri, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 6 teza a II-a din OUG nr. 116/2009, s-ar fi putut constata ca debitul invocat de DGFP A. este stins prin plata, asa cum rezulta din chitanta seria A nr. 0277362 din 14.05.2010 si din adresa emisa de AFP S.
Mai mult decat atat, tribunalul nu putea numi lichidator decat in situatia prevazuta de art. 262 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, cata vreme dizolvarea societatii parate s-a facut prin vointa asociatului unic, in conformitate cu prevederile art. 227 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, si nu prin hotarare judecatoreasca pronuntata in aplicarea art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste motive curtea de apel, in temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursul paratei SC K. SRL, a modificat sentinta atacata si a respins plangerea DGFP A. cu consecinta inlaturarii mentiunii privind numirea lichidatorului.