Prevederile Protocolului nr. 7/2001 asumat si de Romania privind documentele probatorii prin care se poate dovedi originea marfurilor.
Simpla declaratie pe propria raspundere a importatorului cu privire la originea marfurilor nu se regaseste printre documentele probatorii detaliate exhaustiv de art. 27 din Protocolul nr. 7/2001. Cata vreme declaratia nu este insotita de un certificat de circulatie EUR 1 sau de un alt tip de documente descrise de Protocol, nu dovedeste caracterul preferential al marfurilor. Prin sentinta civila nr.452/05.03.2009, pronuntata de Tribunalul Harghita, dos. nr. 3596/96/2008, a dispus respingerea actiunii formulate de reclamanta S.C. B. I. S.R.L. in contradictoriu cu paratele D.G.F.P. Harghita si Autoritatea Nationala a Vamilor - D.R.V. Brasov.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 29.02.2008, se arata in considerentele hotararii atacate ca, reclamanta a solicitat instantei sa dispuna anularea deciziei nr. 46/03.12.2007 emisa in solutionarea contestatiei de prima parata; anularea Deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 2235/23.05.2007, emisa de a doua parata; anularea deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale din anul 2006 si din 2007 cu nr. 483/10.07.2007, nr. 484/10.07.2007 si nr. 485/10.07.2007. In motivare reclamanta sustine ca marfurile importate, conform DVII 5132/04.042006 inregistrat la Biroul Vama Odorheiu Secuiesc, sunt de origine preferentiala, astfel ca parata de ordin doi in mod gresit a stabilit ca este obligata la plata taxei vamale totale pentru aceste marfuri in suma de 8354 lei. In ce priveste Decizia nr. 46/2007, emisa de parata de ordin 1, reclamanta a sustinut ca a depus in termen contestatia si ca parata de ordin 1 a respins-o ca tardiv in mod gresit.
Prin Sentinta nr. 814/2008, pronuntata de Tribunalul Harghita a respins actiunea pe motiv ca Decizia nr. 46/2007 a respins in mod corect ca tardiva contestatia reclamantei. Aceasta sentinta, insa, a fost casata prin Decizia nr. 862/27.10.2008 a Curtii de Apel Tg. Mures care a considerat ca a fost depusa in termen contestatia formulata de reclamanta, dispunand ca actiunea reclamantei sa fie solutionata pe fondul acesteia.
In rejudecare, instanta de fond a retinut, din probatiunea administrata in cauza, ca reclamanta a importat din Ungaria un numar de 8 aparate de reproducere a sunetului cu hard - disc si buton de comanda, conform facturii nr. 2006/009, incheind documentul vamal DVI I 5132/04.04.2006 pentru valoarea totala de 11.283 lei. In controlul ulterior efectuat, arata in continuare instanta de fond, paratul de ordin 2 a constatat, prin actele vamale atacate de reclamanta, ca marfa nu este de origine preferentiala si, astfel, nu poate beneficia de regim tarifar preferential, motiv pentru care prin procesul verbal de control nr. 32/23.05.2007 a obligat fiscal pe reclamanta la plata sumei de 7.891 lei, comision vamal si diferenta TVA, iar prin actul cu nr. 2235/23.05.2007 a stabilit majorari de intarziere, la aceste sume, in suma totala de 2.337 lei, iar prin deciziile nr. 483, 484 si 485/10.07.2007 a calculat majorarile de intarziere si pentru perioada 23.05.2007 - 10.07.2007.
In raport de aceste acte, prima instanta argumenteaza ca pentru ca aceste marfuri sa beneficieze de regim preferential trebuia ca acestea sa fie incadrabile prevederilor Protocolului din 27 decembrie incheiat de Comunitatea Europeana cu Romania si ratificat de O.U.G. 192/2001, si anume art. 16 pct. 1, care prevede ca marfurile pentru a fi considerate cu regim preferential este necesar ca acestea sa aiba ca justificare un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 sau a unei declaratii date de exportator pe factura. Or, arata instanta de fond, in urma controlului ulterior efectuat de paratul de ordin 2, drept recunoscut de acelasi Protocol, s-a stabilit ca statul ungar, prin autoritatile vamale ungare, au raspuns ca marfurile in cauza nu au fost de origine preferentiala.
In continuare, prima instanta mai retine ca declaratia pe propria raspundere facuta de exportator nu se inscrie in dispozitiile art. 27 din Protocol.
In concluzie, instanta de fond arata ca aceasta declaratie, a exportatorului, nu a fost insotita de un certificat de circulatie EUR 1 si nici de alt tip de documente descrise de Protocol, cu atat mai mult cu cat organele vamale maghiare au infirmat caracterul preferential al marfurilor.
In ce priveste modul de calcul asupra sumelor stabilite de organele vamale, instanta de fond arata ca nu exista obiectii, motiv pentru care instanta a considerat ca sunt corecte.
Fata de aceasta hotarare a declarat recurs, in termen, reclamanta S.C. B. I. S.R.L. solicitand ca, prin admiterea recursului, instanta sa dispuna modificarea in tot a hotararii atacate si admiterea actiunii introductive de instanta, astfel cum a fost formulata. Recurenta sustine ca solutia este gresita, in sensul in care marfurile in cauza au fost produse in Ungaria in perioada 15.02.2006 - 15.03.2006, astfel ca aceste produse sunt de origine preferentiala, cu atat mai mult cu cat exportatorul a dat o declaratie pe proprie raspundere in acest sens, acestea fiind dovezi in luarea in considerare a marfurilor ca fiind de origine preferentiale.
Paratul D.G.F.P. Harghita, prin intampinarea formulata, a solicitat respingerea recursului, invocand aceleasi aparari ca cele formulate in fata instantei de fond. Totodata, a depus acte la dosar, depuse de altfel si la prima instanta, si anume declaratia data de exportator, adresa Autoritatii Nationale a Vamilor din Ungaria nr. 25106/07.05.2007, precum si adresa autoritatii vamale ungare cu nr. 330443 - 2007 VPOPL/23.04.2007.
Analizand actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, ca si a apararilor formulate de paratul intimat de ordin 1, dar si in temeiul principiului devolutiv prevazut de art. 3041 Cod procedura civila, instanta de recurs retine urmatoarele:
In cauza de fata, esential este de a stabilit daca marfurile, care fara indoiala au fost importate de recurenta din Ungaria, are sau nu documentele expres prevazuta de actele normative incidente.
Astfel, Protocolul nr. 7/2001, ratificata de Parlamentul Romaniei si publicata in Monitorul oficial al Romaniei nr. 846/28.12.2001, prevede facilitatile vamale pe care si le acorda reciproc tarile membre ale Comunitatii Europene, printre care, la data importului - 2006, facea parte si Ungaria, si Romania, pe de alta parte.
Din acest punct de vedere, evident ca marfurile intra sub incidenta acestor facilitati. Insa, acelasi Protocol, asumat si de Romania, prevede la art. 27 documentele probatorii prin care se pot dovedi originea acestor marfuri si, de aici, facilitatea vamala recunoscuta reciproc de partile Protocolului nr. 7/2001: "Documentele la care se face referire la art. 17 paragraful 3 si la art. 21 paragraful 3, folosite in scopul de a se dovedi ca produsele acoperite de un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 sau de o declaratie pe factura pot fi considerate produse originare din una dintre parti sau din una dintre tarile la care se face referire la art. 4 si indeplinesc celelalte conditii stipulate in acest protocol, pot consta inter alia din urmatoarele:
a) dovada directa a operatiunilor realizate de catre exportator sau furnizor pentru a obtine bunurile in cauza, continute, de exemplu, in conturile sale sau in contabilitatea sa interna;
b) documente care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite, emise sau intocmite in una dintre parti, atunci cand aceste documente sunt folosite conform legislatiei nationale;
c) documente care dovedesc prelucrarile sau transformarile materialelor, eliberate sau intocmite in una dintre parti, atunci cand aceste documente sunt folosite in conformitate cu legislatia nationala;
d) certificate de circulatie a marfurilor EUR 1 sau declaratii pe factura care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite, eliberate sau intocmite in una dintre parti sau in una dintre tarile la care se face referire la art. 4, in concordanta cu regulile de origine care sunt identice cu regulile cuprinse in acest protocol. "
Exportatorul din Ungaria a facut o declaratie pe proprie raspundere ca marfurile sunt originare din aceasta tara.
Or, simpla declaratie pe proprie raspundere nu este prevazuta prin documentele probatorii detaliate exhaustiv de art. 27 din Protocolul nr. 7/2001. Dimpotriva, se poate constata ca recurenta nu a putut sa faca dovada existentei unuia din cele 4 categorii de documente probatorii indicate de acest text de lege, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 223 ale Codului vamal, in sensul in care datoria vamala la import ia nastere in momentul acceptarii declaratiei vamale de punere in libertate circulatie (import), care se coroboreaza cu dispozitiile paragrafului 19 din Anexa V nr. 4 din Tratatul de aderare, care prevede ca datoriile vamale nascute inainte de aderare se recupereaza potrivit dispozitiilor legale de la data nasterii acestor datorii, in cazul de fata anterior intrarii in vigoare a Tratatului.
Pentru toate aceste argumente, retinand ca fiind juste si corecte si rationamentele primei instante, instanta va respinge ca nefondat recursul formulat in cauza.