Nesolutionarea recursului in termenul prevazut de art. 9 al. 8 C.pr. pen. Consecinte.
C.proc.pen., art. 159, al.8, art. 140, al.1, lit a)
In situatia in care recursul declarat impotriva unei hotarari prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatului nu este solutionat in termenul prevazut de art. 159, al.8 teza a - II - a C. pr. pen., respectiv inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate, masura arestarii preventive a inculpatului inceteaza de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 140 alin.1 lit. a) C. pr. pen. Prin incheierea penala nr. 32/C/08.07.2009 pronuntata in dosarul nr. _, Tribunalul Mures a dispus: in temeiul art. 155 si urm. Cod procedura penala, admiterea propunerii Parchetului de pe langa Tribunalul Mures si a prelungit durata masurii arestarii preventive a inculpatului P. J. pe o durata de 30 de zile, incepand cu 11.07.2009 pana la data de 09.08.2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mures sub dosar nr. _, procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures a solicitat prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatului P. J., pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 11 iulie 2009, pana la data de 9 august 2009.
In motivarea cererii, s-a sustinut ca exista in continuare temeiurile care au impus luarea masurii arestarii preventive a inculpatului si prelungirea duratei arestarii este necesara pentru completarea probatiunii.
Analizand sesizarea prin prisma materialului dosarului de urmarire penala nr. _ al Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, a sustinerilor si concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale inculpatului, tribunalul a considerat ca propunerea de prelungire a duratei masurii arestarii preventive este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Fata de inculpatul P. J., judecatorul delegat de la Tribunalul Mures a dispus, cu asigurarea stricta a legalitatii, arestarea preventiva prin incheierea penala nr. 2l/C/13 mai 2009, pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 13 mai 2009, pana la data de 10 iunie 2009, pentru comiterea tentativei la infractiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i C pen. Ca temei de drept al arestarii preventive a fost analizat cel prevazut de art. 148, lit. f C pr. pen.
Verificand propunerea de prelungire a duratei masurii arestarii preventive, cu care tribunalul s-a investit, a apreciat ca, atat temeiurile de fapt, cat si temeiurile de drept ale privarii acuzatului de libertate sunt actuale.
Probele instrumentate pana la acest moment procesual confirma presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis tentativa la infractiunea de omor calificat fata de care poarta acuza. In acest sens, s-a retinut ca, anterior faptei, inculpatul nu avea locuinta si statea impreuna cu alte persoane, adapostindu-se intr-o baraca situata in cart.7 Noiembrie din Tg.Mures. In seara de 11.05.2009, in spatiul sus-indicat se afla inculpatul, impreuna cu numitii P. T., P. J. sen., F. J., G. zis "C.", o femeie pe nume Z. si victima V. L.. In timp ce consumau bauturi alcoolice (spirt sanitar), la o masa aflata langa baraca, a izbucnit o cearta intre inculpat si victima, cel dintai ridicandu-se la un moment dat de la masa si indreptandu-se spre un tomberon. A revenit la scurt timp, tinand la spate un par de lemn, iar in momentul in care a ajuns langa masa, a inceput sa loveasca cu acel par victima V. L., aceasta stand pe un scaun cu spatele spre inculpat. P. J. a aplicat cca. 3-4 lovituri cu parul in zona capului victimei, aceasta cazand si inculpatul aplicandu-i si alte lovituri peste corp. Celelalte persoane aflate la masa nu au apucat sa reactioneze, inculpatul incetandu-si agresiunea in momentul in care o femeie - T. L. - a iesit la un geam al blocului din apropiere, strigand catre inculpat sa nu mai loveasca victima, pentru ca va chema politia. Dupa acest moment, inculpatul a fugit de la fata locului, luand cu el parul. A fost anuntat SMURD-ul, iar victima a fost transportata la spital, in stare grava.
La data de 12 mai 2009 V. L. a fost examinat medico-legal, stabilindu-se ca prezenta urmatorul diagnostic: politraumatism prin heteroagresiune; TCC cu fractura temporala stg., cu denivelare minima; hemoragie subarahnoidiana temporala stg. minima si hemoperitoneu masiv; otoragie stg.; pareza faciala periferica stg., ruptura de splina si hemiperitoneu; plaga contuza retroauriculara stg., echimoze si hematoame multiple. Leziunile descrise s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur contondent, precizandu-se ca pentru vindecare necesita 40-45 zile de ingrijiri medicale. Pierderea post-traumatica a splinei reprezinta infirmitate permanenta fizica si pierdere de organ. Medicul legist a aratat ca in urma leziunilor traumatice suferite viata victimei a fost pusa in primejdie direct si imediat, salvarea ei datorandu-se interventiei chirurgicale efectuate in regim de urgenta.
Actele premergatoare si probele instrumentate pana in prezent in cursul urmaririi penale sustin teza dupa care, prin actele de agresiune exercitate, inculpatul a urmarit suprimarea vietii victimei. S-a avut in vedere atat obiectul folosit la agresiune (un par cu dimensiuni relativ mari), dar mai ales zonele vizate si lezate. Martorii descriu cel putin 3-4 lovituri aplicate cu putere asupra capului victimei, dar si alte lovituri in zona abdominala. Forta loviturilor se deduce si din leziunile cauzate, respectiv fractura temporala, dar si ruptura de splina si hemoperitoneu. Relevant este faptul ca inculpatul si-a incetat agresiunea abia atunci cand martora T. L. a strigat de la geam ca va chema politia.
Elementele de mai sus fundamenteaza banuiala legitima dupa care inculpatul a comis infractiunea pentru care poarta acuza, cu sublinierea ca probele care fundamenteaza temeiurile de fapt ale unei privari de libertate nu trebuie sa fie echivalente celor care ar putea sta la baza unei hotarari asupra fondului pricinii.
Motivul arestarii preventive consacrat de art. 148 lit. f Cod procedura penala este incident la speta, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de omor calificat sub forma tentativei fiind inchisoare de la 15 la 25 de ani, in limite injumatatite, iar pericolul concret pentru ordinea publica, in aceasta faza a procesului penal, actual si cert, se deduce din comportamentul agresiv al inculpatului, concretizat in imprejurarile comiterii activitatii infractionale, modul de actiune si persoana acuzatului care este suspectat de comiterea unei alte fapte cu violenta si care, in imprejurarile cauzei, pe fondul unei simple discutii in contradictoriu, s-a departat putin de victima, inarmandu-se cu un par si a atacat-o pe aceasta din spate, lipsind-o de posibilitatea de a se apara, loviturile fiind date cu o violenta extrema, tinta principala fiind capul victimei.
In ce priveste apararile inculpatului, s-a retinut ca intr-adevar inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie, dar art. 143 Cod procedura penala nu cere pentru arestarea preventiva proba certa a vinovatiei, ci existenta unor probe si indicii in acest sens. Inculpatul a recunoscut in parte fapta, in sensul ca a recunoscut un act de lovire in materialitatea lui, dar pretinde ca a lovit fiindca victima 1-a atacat cu un briceag. Sustinerile sale in aparare sunt contrazise de constatarile medico-legale, care se refera la un numar ridicat de lovituri, in diverse zone ale corpului, inclusiv in zona craniului, avand aptitudinea de a ucide, si de declaratiile martorilor, care arata ca inculpatul nu a lovit pentru a se apara, ci s-a ridicat de la masa dupa ce s-a certat cu victima, apoi, dupa putine minute, s-a intors si 1-a atacat prin surprindere.
In ce priveste pericolul pentru ordinea publica in cazul lasarii in libertate a inculpatului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului accepta, in hotararea Calmanovici contra Romaniei, ca pericolul tulburarilor aduse ordinii publice poate fi luat in calcul potrivit art. 5 din conventie, in circumstante exceptionale si in masura in care dreptul intern recunoaste aceasta notiune, desi nu poate fi considerat relevant si suficient decat daca se bazeaza pe fapte de natura sa indice ca eliberarea detinutului ar tulbura cu adevarat ordinea publica. Drept criterii si elemente de luat in calcul la examinarea existentei «pericolului pentru ordinea publica», s-au definit reactia publica declansata in urma faptelor comise, starea de nesiguranta ce ar putea fi generata de mentinerea sau punerea in libertate a acuzatului precum si profilul personal al acestuia din urma. In speta, inculpatul, recidivist, cercetat in alte doua dosare penale, inclusiv pentru talharie, este acuzat ca in urma cu doua luni 1-a atacat cu o bata pe numitul V. L., in urma unei simple certe, cu intentia de a ucide, cauzandu-i o fractura cu sangerare abundenta in zona tamplei, pareza faciala, o infirmitate permanenta, viata victimei fiind salvata in urma interventiei chirurgicale de urgenta. Astfel, s-a constatat ca sunt indeplinite criteriile enuntate de jurisprudenta amintita pentru arestarea inculpatului.
Impotriva acestei incheieri in termenul legal a declarat recurs inculpatul P. J., recursul fiind inregistrat la Curtea de Apel Targu Mures, la data de 14.07.2009.
Examinand recursul declarat instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 159 alin.8 Cod procedura penala: "incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare _ recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate".
Prin decizia nr. 25/02.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite - s-a decis ca "recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate".
Deciziile date in interesul legii sunt obligatorii pentru instantele de judecata, in conformitate cu disp. art.4142 alin.3 Cod procedura penala.
Prin urmare, in cazul nerespectarii disp.art.159 alin.8 teza a-II-a Cod procedura penala devin incidente disp. art.140 alin.1 lit.a Cod procedura penala potrivit carora masura arestarii preventive inceteaza de drept la expirarea duratei arestarii dispusa anterior.
In vederea garantarii dreptului fundamental la libertate si la siguranta persoanei se impune sa se considere ca, intr-o astfel de materie, nerespectarea cerintelor vizand termenul prev.de art.159 alin.8 teza a-II-a Cod procedura penala, constituie o incalcare a normelor procedurale ce asigura justa solutionare a cauzei de natura celor la care se face referire in art.197 alin.4 teza finala Cod procedura penala, astfel ca aceasta nu se poate indrepta decat prin incetarea de drept a masurii arestarii preventive ca efect al nerespectarii termenului imperativ privind solutionarea recursului inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate.
In speta, avand in vedere ca durata arestarii preventive dispuse anterior incheierii din data de 08.07.2009, expira la data de 11.07.2009 iar recursul a fost inregistrat la Tribunalul Mures la data de 13.07.2009 si solutionat de catre Curtea de Apel Tg.Mures abia la data de 15.07.2009 urmeaza ca instanta de recurs, in baza argumentelor aratate, sa constate ca masura arestului preventiv a inculpatului a incetat de drept, celelalte motive de recurs apreciindu-se ca fiind inutil a fi cercetate, tinand cont de solutia adoptata.
In consecinta, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, Curtea a admis recursul inculpatului P.J., a casat integral incheierea atacata si a constatat ca masura arestarii preventive a inculpatul a incetat de drept, dispunand punerea de indata in libertate a acestuia, daca nu este arestat in alta cauza.
In baza art. 192 pct. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare in recurs raman in sarcina statului.