Exceptia lipsei capacitatii de exercitiu trebuia solutionata de catre instanta potrivit art. 137 Cod procedura civila si pusa in discutia partilor anterior cercetarii fondului cauzei, avand in vedere ca potrivit art. 161 Cod procedura civila, cand instanta constata lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale ale partii poate da un termen pentru indeplinirea acestor lipsuri.
Neprocedand in acest fel, instanta a incalcat dreptul la aparare al partii si principiul contradictorialitatii, nefiind determinat cadrul procesual sub aspectul partilor, astfel ca nu se putea trece la cercetarea fondului cauze, motiv pentru care se impune casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Prin sentinta civila ntr.226 din 13.02.2008 a Tribunalului Harghita s-a respins actiunea formulata de reclamanta M.M, impotriva paratei D. S. Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a apreciat ca referirile facute de parata prin intampinare la "capacitatea procesuala de folosinta si de exercitiu", precum si la "calitatea procesuala pasiva" nu echivaleaza cu invocarea unor exceptii, asupra carora instanta ar trebui sa se pronunte in conditiile normelor de procedura civila.
Asa cum rezulta din art.26 Codul muncii, clauza de confidentialitate poate fi introdusa intr-un contract individual de munca ca urmare a unei negocieri sau ca urmare a prevederilor unui contract colectiv de munca, ceea ce nu e cazul reclamantei.
Obligatia de confidentialitate este o obligatie de serviciu normala, fara a fi necesara compensarea salariatului pentru respectarea unei clauze de confidentialitate.
Referitor la sporul de mobilitate instanta a apreciat ca nu se pot acorda prestatii suplimentare in bani sau in natura pentru categoriile de salariati care prin specificul muncii lor trebuie sa se deplaseze, acestia facandu-sui meseria pentru care primesc salariu.
Clauza de mobilitate se impune a se acorda in cazul salariatilor care depun efortul de a se deplasa in mod regulat pentru prestarea muncii lor atunci cand nu se incadreaza in conditiile de delegare, pentru care este prevazuta deja o indemnizatie.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal reclamanta M.M, solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotararii atacate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata , cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca Tribunalul Harghita in mod nelegal face trimitere la Codul muncii - norma generala care se aplica tuturor salariatilor.
Potrivit art.1 alin.2 din Codul muncii, regula generala prev.de art.20 din acest cod se aplica numai daca prin lege speciala nu se prevede altfel. Ori, prin disp.art.16 din Legea nr.514/2003, confidentialitatea nu are caracter facultativ ci caracter obligatoriu.
Clauza de confidentialitate a fost stipulata si in fisa postului, fisa care este parte integranta a contractului individual de munca.
In aceste conditii, in cazul consilierilor juridici clauza de confidentialitate are caracter obligatoriu, numai continutul acesteia fiind supus negocierii.
Tribunalul Harghita nu a luat in considerare prevederile legii speciale, facand trimitere la norma generala, desi actiunea a fost motivata in drept tocmai cu legea consilierilor juridici.
In ceea ce priveste sporul de mobilitate, s-a aratat ca reclamanta avea obligatia de a reprezenta interesele unitatii in fata instantelor judecatoresti si a altor institutii, pe baza delegatiei date de conducerea D. S. Aceasta prevedere nu este altceva decat o clauza de mobilitate, clauza pe care parata nici nu a contestat-o, aratand clar faptul ca pentru indeplinirea atributiilor de serviciu s-a deplasat la nenumarate instante.
Acordarea sporului de mobilitate nu are nici o legatura si nu poate fi confundata cu indemnizatia de delegare.
Tribunalul Harghita nu a luat in considerare faptul ca obligatia de mobilitate era una fara limitare in timp si fara posibilitate de opozitie.
Prin intampinarea depusa la 24.04.2008 parata D.S. Miercurea Ciuc a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivarea cererii s-a aratat ca D. S. Miercurea Ciuc este lipsita de capacitate procesuala de folosinta, capacitate procesuala de exercitiu si calitate procesuala pasiva intrucat nu exista identitate intre persoana chemata in judecata - D. S. Miercurea Ciuc) si subiectul pasiv in raportul dedus judecatii RNP - R.
Referitor la fondul cauzei s-a aratat ca prin negocierile salariale s-au luat in calcul toate eforturile pe care le efectueaza consilierul juridic in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, in limitele prev.de art.3041 si art.306 alin.2 Cod pr.civila, instanta a constatat ca recursul declarat este fondat, in sensul celor ce urmeaza:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Harghita sub nr.3578/96/2007, reclamanta M. M. a chemat in judecata pe parata Directia Silvica Miercurea Ciuc, solicitand, dupa precizarile facute, obligarea acesteia la plata sporurilor de mobilitate si de confidentialitate in procent de cate 20% , pentru perioada 01.11.2006 - 30.11.2007.
Prin intampinarea depusa la data de 19.11.2007 parata D.S. Miercurea Ciuc a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale aratand ca potrivit HG nr.1105/2003 directiile silvice sunt organizate ca unitati fara personalitate juridica in structura regiei Nationale a Padurilor - R. iar sporurile nefiind incluse in contractul colectiv de munca, directia nu are competenta de a dispune efectuarea acestor cheltuieli.
Intr-adevar, potrivit HG nr.1105 din 2003 actualizata, Regulament privind organizarea si functionarea R.N.P. - R. Anexa I, Cap.I. art.2 R.N.P. - R. este persoana juridica si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.
Capitolul V art.9 alin.1 prevede ca RNP - R. are in structura sa unitati fara personalitate juridica - directii silvice.
Aceasta exceptie a capacitatii de exercitiu trebuia solutionata potrivit prev.art.137 Cod pr.civila si pusa in discutia partilor, avand in vedere ca potrivit art.161 Cod pr.civila, cand instanta constata lipsa capacitatii de exercitiu al drepturilor procedurale a partii, se poate da un termen pentru indeplinirea acestor lipsuri.
Neprocedand in acest fel, instanta a incalcat dreptul la aparare a partii si principiul contradictorialitatii, nedeterminand cadrul procesual sub aspectul partilor, astfel incat nu a putut sa cerceteze fondul cauzei.
Asa fiind, tinand seama de decizia nr.XXI din 12 iunie 2006 a ICCJ , precum si de prev.art.312 pct.5 Cod pr.civila, a fost admis recursul declarat de reclamanta, s-a casat sentinta civila atacata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.