drepturi salariale reprezentand majorari salariale Decizie nr. 1169R din data de 26.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta nr. 88 din 13 februarie 2009, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, a respins exceptiile si a admis in parte actiunea formulata de reclamantii C.I., F. C., R. Vi., T. C., R. V., V. V., B. A., L.A., G. Alin, P. M., C. A., V. S., C. I., C. M., D. I., P. F., H. A., L. M., B. A., O. F., P.C., C.A., I. S., T. A.i, in contradictoriu cu paratii Statul Roman, prin MFP Bucuresti, MIRA, IGPR si IPJ Mures, cu citarea CNCD Bucuresti si i-a obligat pe parati in solidar, la plata in favoarea fiecarui reclamant a unei despagubiri echivalente cu diferentele de drepturi salariale reprezentand majorari salariale de 5%, 2%,11%, aplicate la indemnizatia de incadrare bruta calculata defalcat, pe perioade diferite in functie de data de la care se aplica prevederile legale ce prevad indexari salariale in scopul acoperirii cresterii preturilor de consum si devalorizarii monedei nationale.
S-a dispus actualizarea sumelor "la inflatie, la data platii", efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca, iar MEF a fost obligat sa aloce sumele necesare platii respectivelor drepturi salariale, fiind respins capatul de cerere privind acordarea sporului de 30% din salariul de baza prevazut de OUG nr. 43/2002.
Instanta de fond a apreciat ca se aplica si reclamantilor care fac parte din categoria profesionala a politistilor, indexarile prevazute intr-o serie de acte normative emise de Guvernul Romaniei in cursul anului 2007, deoarece devalorizarea monedei nationale se manifesta in mod egal fata de toti salariatii iar masurile de protectie salariala trebuie sa-i vizeze pe toti.
In ceea ce priveste sporul de 30%, instanta a apreciat ca, intrucat reclamantii nu au facut dovada ca fac parte din categoriile prevazute in art. 21 alin. 1 din OG nr. 38/2003 si ca indeplinesc conditia prevazute la alin. 2 din acelasi articol, nu pot fi pretinse aceleasi sporuri pe criteriul discriminarii, in plus, DNA este institutie autonoma, cu buget propriu, cu criterii si competente diferite, iar sporul de 30% este in mod expres prevazut doar pentru ofiteri si subofiteri de politie detasati la DNA.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de catre reclamanti in ceea ce priveste refuzul de acordare a sporului de 30% si de catre paratii MAI, MFP Bucuresti, prin Directia Generala a Finantelor Publice Mures si IGPR Bucuresti.
Reclamantii recurenti au considerat admisibila cererea lor privind sporul de 30% si prin prisma dispozitiilor Deciziilor Curtii Constitutionale nr. 818, 819, 820 si 821 din anul 2008, deoarece ei au solicitat acordarea unor despagubiri echivalente cu prejudiciul material suferite prin discriminare, nu sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege sau sa le inlocuiasca cu alte norme. S-a insistat pe principiul unei juste si integrale despagubiri si pe dispozitiile Conventiei Europene pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, subliniind ca este o situatie similara cu cea a dreptului complementar a sporului de vechime, invocandu-se Decizia XXXVI/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Recurentii au considerat ca instanta trebuie sa analizeze situatia in care se afla ei in raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplica acestora, justificarile si criteriile tratamentelor diferentiate conform Directivei 2000/EC/78, facandu-se o analiza detaliata a atributiilor si conditiilor de pregatire profesionala a reclamantilor in raport cu cei care beneficiaza de sporul de 30% si precizandu-se ca este discriminatorie si asimilarea salarizarii doar a personalului din cadrul DNA si DIICOT cu salarizarea personalului auxiliar de specialitate din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in detrimentul celorlalte persoane salariate care au aceeasi vechime minima si pregatire ca cea ceruta pentru cei carora li se acorda.
In recurs s-au prezentat si ample argumente legate de aplicarea efectiva a normelor privind sistemul de salarizare a politistilor de aplicarea prevederilor OG nr. 137/2000, de intelesul notiunii de discriminare, de principiile Codului muncii, prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precizandu-se ca nu au relevanta Deciziile Curtii Constitutionale, deoarece deciziile de respingere a unor exceptii de neconstitutionalitate au efecte doar intre parti si nu le sunt opozabile reclamantilor si nici instantei investite cu judecarea actiunii lor.
Recurentul MAI Bucuresti a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, considerand ca in mod gresit instanta a respins exceptia inadmisibilitatii prin prisma existentei Deciziei CC 819/2008, instanta trebuind sa constate ca se afla tocmai in situatia analizata de Curtea Constitutionala, iar pe fondul cauzei a precizat ca acordarea prin lege a anumitor drepturi se face in considerarea unei multitudini de aspecte de natura economica, socio-profesionala, etc., iar principiul egalitatii nu presupune uniformitate, ci permite solutii legislative diferentiate pentru situatii diferite. S-a subliniat si ca instanta de fond nu a facut altceva decat sa se substituie legiuitorului, instituind in favoarea reclamantilor drepturi pe care legea nu le prevede, practic constituind prin hotarare judecatoreasca unei categorii de personal careia nu ii sunt aplicabile actele normative, drepturi noi.
Recurenta Directia Generala a Finantelor Publice Mures, a solicitat, de asemenea, respingerea cererii reclamantilor ca inadmisibila fata de MFP, datorita lipsei calitati procesuale pasive, iar in subsidiar ca nefondata, deoarece reclamantii nu fac parte din corpul functionarilor publici si nici nu sunt numiti in functie in temeiul Legii nr. 188/1999 republicata, ei avand un statut special si li se aplica alte dispozitii legale. S-a precizat ca acordarea cresterilor salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, Curtea Constitutionala statuand ca diferentierea indemnizatiilor si salariilor de baza pentru demnitari si alti salariati din sectorul bugetar este optiunea libera a legiuitorului, tinand seama de importanta si complexitatea diferitelor functii si ca tratamentul juridic diferentiat instituit in baza unor situatii obiective diferite, nu reprezinta nici privilegii si nici discriminari.
Recurenta a invocat in sprijinul recursului sau si Decizia 818/2008 a CC precum si practica judiciara.
Recurentul IGPR Bucuresti, la randul sau a cerut respingerea actiunii reclamantilor, in primul rand sustinand lipsa calitatii sale procesuale pasive in conditiile in care inspectoratele de politie au personalitate juridica si inspectorul sef este ordonator tertiar de credite. Pe fondul cauzei, recurentul a precizat ca dispozitiile legale invocate de reclamanti, OG nr. 8, 10, 11, 16, 20, 23 si 27 nu sunt aplicabile politistilor care se supun altor acte normative, speciale, privind salarizarea, cum ar fi Legea nr. 360/2002 si OG nr. 38/2003, iar instanta de judecata nu se poate subroga in locul legiuitorului. S-a mai facut sublinierea ca incepand cu 1 ianuarie 2007 politistii au beneficiat de cresteri salariale ca urmare a majorarii coeficientilor de ierarhizare ori functiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 de modificare a OG nr. 38/2003 si de alte majorari salariale au beneficiat doar politistii, nu si celelalte categorii de functionari publici sau salariati din sectorul bugetar.
Sub aspectul discriminarii si incalcarii dispozitiilor constitutionale si ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului, recurentul a invederat ca, potrivit sustinerilor reclamantilor, ar insemna ca orice drept prevazut de o norma legala aplicabila anumitor categorii de personal din sectorul bugetar, poate fi obtinut pe cale judecatoreasca si de catre alte categorii de personal bugetar, prin eludarea vointei legiuitorului, lucru inadmisibil.
Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta de recurs a apreciat ca recursul reclamantilor este nefondat, iar al paratilor recurenti este fondat in ceea ce priveste justificarea acordarii majorarilor salariale prin incidenta normelor speciale in materia salarizarii si efectul deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala.
Sub aspectul solutionarii exceptiilor, argumentele recurentilor nu justifica admiterea exceptiei inadmisibilitatii sau lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece drepturile salariale de care beneficiaza functionarii publici si in general angajatii din sectorul bugetar, presupun alocarea de fonduri de care nu poate dispune in mod direct, nemijlocit ordonatorul principal de credite si respectiv secundar, cu atat mai putin ordonatorul tertiar, cum este cazul IPJ Mures. Acesta din urma nu poate plati efectiv drepturi salariale castigate in instanta, fara ca fondurile banesti sa fie alocate de MFP si puse la dispozitie de ordonatorul de credite superior pe cale ierarhica.
In mod corect instanta de fond a avut in vedere dispozitiile Legii nr. 218/2002 coroborate cu cele ale Legii nr. 500/2002 sub aspectul competentelor si atributiilor in legatura cu intocmirea, coordonarea, controlul si executia bugetului de stat.
Pe fondul cauzei insa, instanta de fond, acordand si reclamantilor despagubiri echivalente cu diferentele de drepturi salariale prevazute cu titlu de indexari salariale in scopul acoperirii preturilor de consum si devalorizarii monedei nationale, prevazute in acte normative care nu se aplica si categoriei profesionale di care acestia fac parte, a facut o gresita interpretare si aplicare a legii.
Instanta de fond a considerat injusta si discriminatorie exceptarea politistilor de la acordarea respectivelor indexari salariale, nesocotind insa faptul ca prin mai multe decizii, printre care si Decizia nr. 821/2008 Curtea Constitutionala a statuat ca instantele de judecata nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Contrar sustinerilor reclamantilor, situatia in care se afla acestia de a solicita indexari salariale prevazute pentru categorii profesionale de la care ei sunt exceptati, se afla tocmai celei supuse analizei Curtii Constitutionale, ale carei decizii definitive sunt obligatorii pentru viitor. A acorda indexarile solicitate in temeiul unor norme legale de la care sunt exceptati reclamantii in considerarea calitatii lor de politisti, inseamna tocmai a crea aceste drepturi pe cale judecatoreasca prin aplicarea si in ceea ce-i priveste a unor prevederi legale care, potrivit vointei legiuitorului nu-i include si pe acestia.
Practic, aceleasi argumente si rationament juridic justifica si refuzul acordarii sporului de 30%, spor respins in mod corect fundamentat de instanta de fond.
Sustinerile recurentilor reclamanti in sensul ca cererea lor este admisibila si pe principiul nediscriminarii, sunt contrazise tocmai de efectul deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala. A extinde sporul de 30% si celorlalti categorii profesionale , in cazul in speta, reclamantilor care nu se afla in categoria celor carora le este acordat sporul respectiv, deci nu sunt cuprinsi in categoria de personal stabilite conform art. 21 alin. 2 din OG nr. 38/2003, ar insemna ca instanta, nesocotind decizii ale Curtii Constitutionale si efectul acestora, care sub aspectul celor constatate in cadrul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, sunt obligatorii pentru instante, sa aplice un text legal care nu se refera decat la o anumita categorie profesionala si la alte categorii profesionale, substituindu-se astfel vointei legiuitorului.
Faptul ca cererea a fost formulata folosindu-se notiunea de despagubiri echivalente, nu schimba esenta acesteia si anume acordarea drepturilor salariale constand in sumele stabilite prin actele normative cu titlu de indexare salariala. In deciziile sale Curtea Constitutionala a supus analizei si situatia in care instanta ar considera ca sunt discriminatorii anumite acte normative cu putere de lege, statuand ca, ele nici nu pot fi inlocuite cu norme create pe cale judiciara sau cuprinse in acte normative.
Pentru considerentele aratate, recursul reclamantilor a fost respins ca nefondat, iar recursul paratilor a fost admis si hotararea modificata in sensul ca a fost respinsa in intregime actiunea reclamantilor.