Aspecte procedurale legate de judecarea pricinii in complet de divergenta Decizie nr. 80/R din data de 22.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

• Aspecte procedurale legate de judecarea pricinii in complet de divergenta;
• Art. 257 Cod procedura civila;
Constituirea completului de divergenta presupune respectarea etapelor procedurale prevazute de textul art. 257 Cod procedura civila, text din care rezulta obligatia rejudecarii pricinii in complet de divergenta asupra punctelor ramase in divergenta. Nereluarea dezbaterilor in sedinta publica, dupa constituirea completului de divergenta si pronuntarea hotararii cu nerespectarea principiilor publicitatii, contradictorialitatii si dreptului la aparare, atrage nulitatea sentintei. Un judecator nu poate hotari intr-o cauza la a carei dezbatere nu a participat.
Prin sentinta civila nr.266 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Mures, Sectia contencios administrativ si fiscal, s-a declinat competenta in favoarea Curtii de Apel Cluj Napoca, cu motivarea ca "in cadrul ierarhiei Bisericii Reformate din Romania, Eparhia Reformata din Ardeal poate fi asimilata autoritatilor publice centrale", conform H.G. nr.186/2008 si determinarii competentelor potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Sentinta de declinare s-a pronuntat in complet de divergenta, cu opinia separata a unuia dintre judecatori.
Impotriva sentintei s-a declarat recurs de catre reclamanti pentru motive de nelegalitate si netemeinicie (art.304 pct.9 Cod procedura civila), sustinandu-se ca solutia majoritara a ignorat dispozitiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, care permit reclamantului a sesiza deopotriva atat instanta de la domiciliul sau cat si cea de la domiciliul paratului.
Recursul este fondat.
Este neindoielnic ca ambii reclamanti au domiciliul in comuna Chendu, judetul Mures, iar, potrivit art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau, situatie in care, chiar in varianta solutiei majoritare, trebuie admis ca atat sub aspectul competentei materiale dar si a celei teritoriale, legea contenciosului administrativ este lege speciala, care deroga de la regulile stabilite de Codul de procedura civila, ca lege generala.
Analizand cauza si potrivit art.3041 Cod procedura civila, curtea constata ca sentinta recurata este afectata de o nulitate ce nu poate fi acoperita de catre instanta de recurs si care impune casarea cu trimitere pentru rejudecare.
Astfel, din incheierea sedintei de judecata din data de 17 aprilie 2008 (fila 231) rezulta ca la acel termen s-a acordat cuvantul pe fondul cauzei si pentru a da partilor posibilitatea depunerii de concluzii scrise, s-a amanat pronuntarea pentru 24 aprilie 2008. Cum Legea nr.97/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul justitiei a intrat in vigoare la 18 aprilie 2008, completul de la dezbaterea in fond a fost compus din doi judecatori, conform tezei ultime a art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, principiul colegialitatii completului instantei de contencios administrativ fiind introdus prin Legea nr.262/2007.
La termenul din 24 aprilie 2008, cei doi judecatori nu au ajuns la aceeasi parere in privinta competentei si au decis ca, potrivit "art.258 Cod procedura civila, se impune reluarea pricinii in complet de divergenta, in aceeasi zi". In consecinta, s-a constituit completul de divergenta prin includerea in complet a presedintelui sectiei de contencios administrativ si fiscal, hotarandu-se, cu majoritate de voturi, declinarea competentei.
Invocarea art.258 Cod procedura civila este gresita, intrucat constituirea completului de divergenta si procedura de urmat este reglementata de art.257 Cod procedura civila, potrivit caruia "daca majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta, in aceeasi zi sau cel mult in 5 zile" (alin.1), iar, potrivit alineatului 3, "dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor ramase in divergenta", iar daca, dupa judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori sa se uneasca intr-o singura parere. Alineatul ultim al art.257 Cod procedura civila permite chiar ca judecatorii sa poata reveni asupra parerilor care au pricinuit divergenta.
Din economia celor patru alineate ale art.257 Cod procedura civila rezulta obligatia rejudecarii pricinii in complet de divergenta asupra punctelor ramase in divergenta.
Din lucrarile dosarului nu rezulta ca pricina sa fi fost "judecata din nou". Obligatia rejudecarii cauzei este prevazuta si de art.54 alin.3 si art.55 alin.3 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, iar, potrivit expunerii de motive la aceasta lege, organizarea judiciara are ca finalitate, printre altele, si asigurarea respectarii dreptului la un proces echitabil.
Nereluarea dezbaterilor in sedinta publica, cu incalcarea principiilor publicitatii, contradictorialitatii si dreptului la aparare (toate considerate ca fiind de ordine publica), fiind de neconceput ca un judecator sa poata hotari intr-o cauza la a carei dezbatere nu a participat, atrage nulitatea absoluta a sentintei, in conformitate cu art.105 alin.2 Cod procedura civila.
Asa fiind, in baza art.304 pct.5 si art.312 alin.3 si 5 Cod procedura civila, curtea va admite recursul si va trimite cauza pentru rejudecare la acelasi tribunal.