Comercial. Aspecte procedurale. Inscrisuri autentice. Invocarea necunoasterii limbii romane nu este caz de error in negotium, constatarile personale ale notarului neputand fi contestate decat prin procedura inscrierii in fals.
Prin actiunea formulata reclamanta V.G.M. in contradictoriu cu paratii D.M.J., S.C. "A" S.R.L., S.C. "E" S.R.L. Brasov si S.C. "D.I." S.R.L. a solicitat constatarea nulitatii absolute a procurii speciale nr.3407/ 24.07.1998, a actului aditional al contractul si statutul S.C. "D" S.R.L. nr. 3313/7.11.1997 si efectuarea cuvenitelor modificari la O.R.C.
In motivarea actiunii se arata ca motivul nulitatii absolute este eroare asupra naturii juridice a contractului, care viciaza consimtamantul. Reclamanta necunoscand limba romana nu a stiut care este continutul real al procurii, afland ulterior divortului, verificand situatia societatilor comerciale ca este asociat minoritar.
Prin sentinta civila nr. 2444/28.05.2007 a Tribunalului Brasov actiunea reclamantei a fost respinsa, pentru urmatoarele considerente:
Constatarile personale ale notarului public nu pot fi contestate decat prin inscrisuri in fals.
Din cuprinsul procurii speciale rezulta ca dispozitia prev.de art. 6001 din Legea nr. 36/1995 referitoare la obligatia notarului de a intreba partile daca au inteles continutul actului a fost indeplinita.
Necunoasterea limbii romane in momentul semnarii procurii contrazice constatarile personale ale notarului public si nu poate fi probata decat prin procedura falsului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta.
Apelul este nefondat.
Pentru a fi valabil, consimtamantul exprimat de o parte la incheierea actului juridic trebuie sa fie pe deplin constient si liber, neviciat.
Motivul de nulitate absoluta invocat de reclamanta - error in negotio, respectiv cand una din parti crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte crede ca incheie un alt act juridic, nu reprezinta un viciu de consimtamant, ci echivaleaza cu lipsa consimtamantului ca urmare a unei erori asupra naturii actului, care are caracter de obstacol in calea realizarii acordului de vointa.
Apelanta arata ca instanta de fond nu a recunoscut aplicabilitatea principiului vointei reale a partilor consacrat de art. 977 Cod civil, avand in vedere ca intentia sa nu a fost de a instraina partile sociale detinute in cadrul societatii "D", ci de a contribui la administrarea acesteia.
Reclamanta invoca lipsa consimtamantului la incheierea actelor a caror nulitate se cere prin actiune; afirmand ca a crezut ca si-a dat consimtamantul pentru incheierea unor acte de administrare si nu de dispozitie.
Pe actele autentice a caror nulitate se solicita a se constata apare mentiunea ca reclamanta, dupa citirea actelor a consimtit la autentificarea acesteia, deci din inscrisurile autentice ce face obiectul actiunii rezulta ca reclamanta a consimtit la incheierea actului cu natura juridica mentionata in continutul sau.
Contestarea naturii juridice a actului inseamna in realitate negarea de catre parte a faptului ca notarul public si-a indeplinit atributiile care-i sunt stabilite de lege in infaptuirea formalitatilor de autentificare a inscrisului, adica cele privind luarea consimtamantului partii dupa ce notarul i-a citit actul si a primit raspunsul confirmativ la intrebarea daca a inteles continutul inscrisului si daca cele cuprinse in act exprima vointa ei, ceea ce inseamna ca partea neaga constatarile personale ale notarului, or combaterea constatarilor personale ale notarilor nu se poate insa admite decat prin procedura falsului, deci in mod corect instanta de fond a respins proba cu martori.
In speta notarul public a constatat personal consimtamantul reclamantei la incheierea procurii nr. 3407/1998, potrivit naturii juridice si continutului inscris in aceasta, deci pentru cesionarea de parti sociale catre paratul D.M.J. modificarea formei juridice, a sediului, obiectului de activitate sau majorarii capitalului societatii S.C. "G.M." S.R.L., actuala S.C. "D" S.R.L.
Din interpretarea coroborata a art. 45 din Legea nr. 36/1995 potrivit careia notarul public are obligatia sa desluseasca raporturile reale dintre parti cu privire la actul pe care vor sa-l incheie, sa verifice daca scopul pe care il urmaresc este in conformitate cu legea si sa le dea indrumarile necesare asupra efectelor juridice si a art. 47 din aceeasi lege potrivit caruia persoanelor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret, rezulta ca notarul in prealabil autentificarii actelor atacate, a verificat o serie de aspecte, stabilind si daca partile au inteles car este natura juridica a actelor pe care acestea vor sa le incheie, precum si care sunt consecintele pe care acestea le pot produce.
Daca reclamanta nu ar fi cunoscut limba romana, notarul public i-ar fi asigurat acesteia cunoasterea cuprinsului actelor prin intermediul unui interpret, ceea ce in speta nu s-a intamplat tocmai pentru ca apelanta a avut perfecta cunostinta de natura si cuprinsul actelor semnate, dupa citire a consimtit la autentificare si a semnat toate exemplarele.
Cand reclamanta nu a dorit sa cesioneze partile sociale pe care le detine intr-o societate romaneasca, s-a inclus in procura redactata in acest sens in limba romana o clauza, de exemplu in procura nr. 3037/ 5.11.2004.
De altfel si din procura in limba engleza nr. 4403/28.05.2002 rezulta ca reclamanta il recunoaste pe parat ca fiind actionar majoritar al S.C. "D" S.R.L.
Si din contractul de divort din data de 25.07.2005 rezulta ca reclamanta nu mai are alte solicitari sau revendicari fata de intimatul J.D.M.
O serie de inscrisuri demonstreaza ca reclamanta a semnat in repetate randuri la notarul public o serie de acte despre care se consemneaza ca le-a citit si ca este de acord cu continutul lor (procura speciala nr. 3479/1.11.1996, actul aditional la statul S.C. "G.M." S.R.L. 1631/11.06.1997, contractul de societate al S.C. "G.M." S.R.L. nr. 1632/11.06.1997, contractul de imprumut nr. 6586/8.08.2002, contractul de societate al S.C. "H.I." S.R.L. nr. 8756/5.11.2004 in care se si specifica expres ca reclamanta este cunoscatoare a limbii romane.
Faptul ca reclamanta a declarat in raspunsul la interogatoriu ca la semnarea actelor notariale din Romania nu a fost niciodata prezent nici un traducator, subliniaza faptul ca prezenta unui traducator nu a fost necesara, intrucat cunostea limba romana, astfel cum a atestat si notarul public. In caz contrar, daca notarul ar fi constatat propriis sensibus ca reclamanta nu intelege limba romana si deci nu poate intelege personal continutul actelor semnate, ar fi apelat la un traducator.
Declaratiile autentice ale martorilor I.I. si M.D. reprezinta probe inadmisibile in conditiile in care instanta a respins proba testimoniala, avand in vedere ca nu pot fi combatute decat prin procedura falsului constatarile personale ale notarului, care au legatura directa cu atributiile sale, privitoare la actul pe care-l instrumenteaza.
Pentru aceste considerente, apelul a fost respins.
Decizia nr.193/Ap din 1 noiembrie 2007 - red. L.F.