10. Litigiu comercial. Aspecte procedurale. Autoritate de lucru
judecat si prescriptia dreptului la actiune.
Constata ca prin actiunea formulata reclamanta „T” Brasov a solicitat obligarea paratei S.C. „Co” S.A. Brasov la plata sumei de 19% din pretul vanzarii imobilului situat in Brasov, Aleea Tiberiu Brediceanu nr. 5 – complex Tampa si a sumei de 183.761,69 lei + TVA, dobanzi legale pentru perioada 1.08.2003 – 30.05.2006.
Prin sentinta civila nr.733/21.02.2007 a Tribunalului Brasov s-a respins ca prescrisa actiunea, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, potrivit litigiului dintre reclamanta S.C. „T” S.A. si parata S.C. „Co” S.R.L. avand ca obiect obligarea paratei S.C. „Co” S.R.L. la plata sumei de 2.360.434.700 lei, reprezentand rate de investitii achitate de reclamanta la obiectivul de agrement Tampa, litigiului solutionat irevocabil prin decizia civila nr.638/18.02.2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti actiunea reclamantei a fost respinsa ca fiind prescrisa.
In considerentele acestei decizii s-au retinut cu titlu irevocabil urmatoarele:
Fuziunea care a avut loc in 1999 este un mod de organizare a societatilor si nu are ca efect in cauza nasterea raporturilor juridice dintre parti sub aspectul dreptului la actiune numai din acest moment.
Acest drept exista inca din 1989 impotriva cooperativei „C” iar recunoasterea paratei din procesul verbal din 16 noiembrie 1999 la care fac referire instantele nu are nici o eficienta juridica pentru nasterea dreptului la actiune. De asemenea, avizul de vanzare nr.739/2000 prin care se stabileste cuantumul ratelor platite de reclamanta in contul investitiilor complexului nu poate fi luat in considerare pentru ca dreptul la actiune nu se naste de la data cand se cunoaste cuantumul unei pretentii ci de la data incheierii raportului juridic, deci a dreptului material de a recupera o creanta.
Urmeaza a inlatura sustinerea reclamantei potrivit careia acest drept s-a nascut prin stipulatie pentru altul, aceasta institutie nefiind aplicabila in cauza.
Se apreciaza de asemenea ca nu sunt intrunite cerintele existentei unei novatii avand in vedere dispozitiile art.1128 – 1131 Cod civil.
Izvorul juridic, cauza prezentei cereri este aceeasi cu cea care a facut obiectul dosarului arbitral nr.70/2002, fata de prevederile art.1, 3, 7 din Decretul – Lege 167/1958, se constata ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este intemeiata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel partile.
Prin apelul formulat, reclamanta „T” – societate cooperativa mestesugareasca a solicitat desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, solutie fata de care preluarea considerentelor hotararii unei alte instante este inadmisibila.
Litigiul anterior a avut ca obiect obligarea aceleiasi parate la plata sumei de 2.360.434.700 ROL reprezentand rate investitii achitate de reclamanta la complexul Tampa, actiunea fiind respinsa ca prescrisa de instanta suprema avand in vedere predarea imobilului de catre reclamanta paratei in 1989.
Prin prezenta actiune reclamanta invoca un drept nascut sub o conditie suspensiva la nivelul anului 1999 ca urmare a incuviintarii de catre „A” a fuziunii dintre „Co” si Cooperativa „C”.
Prin apelul formulat parata S.C. „Co” S.A. a solicitat in principal trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, iar in subsidiar respingerea actiunii pe exceptia autoritatii de lucru judecat, pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond nu a analizat exceptia autoritatii lucrului judecat. Exista identitate de parti, obiect si cauza, diferind numai suma ceruta si modul de calcul al acesteia.
Inca de la pronuntarea sentintei arbitrale s-a retinut ca este vorba de un drept de creanta.
Prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie actiunea reclamantei a fost respinsa ca prescrisa, retinandu-se cu putere de lucru judecat relativa ca rata de investitie este un drept de creanta.
Examinand sentinta atacata, in raport cu motivele de apel invocate, curtea constata urmatoarele:
Instanta de fond s-a pronuntat asupra exceptiei autoritatii lucrului judecat prin incheierea de sedinta din 14.02.2007 in sensul respingerii acesteia, astfel ca nu se impune desfiintarea sentintei cu trimitere spre rejudecare pentru solutionarea acestei exceptii.
In speta nu este autoritate de lucru judecat intrucat nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.1201 Cod civil respectiv tripla identitate de obiect, parti si cauza, neexistand identitate de obiect si cauza.
Obiectul dosarului 70/2002, solutionat prin sentinta civila nr.165/9.05.2002, desfiintata prin decizia nr.630/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a avut in vedere obligarea paratei „Co” la plata sumei de 236.043,47 lei cu titlu de rate investitii achitate catre UJCM de catre reclamanta, in legatura cu complexul „Tampa” aflat in prezent in proprietatea paratei.
Cauza juridica a actiunii a avut la baza transmiterea in proprietatea cooperativei „C” a imobilului in discutie in anul 1989, imobil ce a trecut apoi in proprietatea paratei „Co” in anul 1999 cu titlu de fuziune prin absorbtie, fiind reprezentata de dreptul potential al reclamantei Societatea cooperatista pe actiuni „T” Brasov izvorat din restituirea unor rate pentru creditul acordat in vederea edificarii imobilului.
Obiectul dedus judecatii prin prezenta actiune consta in obligarea paratei la plata sumei de 414.219,76 lei plus TVA, cu titlu de cota parte din pretul de vanzare obtinut de aceasta in urma instrainarii imobilului in litigiu in anul 2003 catre Judetul Brasov prin consiliul sau judetean, cu dobanzile aferente.
Cauza juridica a prezentei cauze are la baza dreptul de creanta nascut in patrimoniul reclamantei ca efect al fuziunii prin absorbtie a cooperativei „C” de catre parata „Co” si a indeplinirii conditiei suspensive potestative simple a vanzarii imobilului de catre proprietara „Co”.
Desi Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia 638/2004 a hotarat ca dreptul de creanta al reclamantei de a cere despagubiri de la cooperativa absorbita prin fuziunea din 1999 era prescris incepand cu anul 1989, sanctiunea prescriptiei nu e aplicabila in ceea ce priveste dreptul reclamantei de a cere despagubiri de la parata care s-a nascut abia de la data implinirii conditiei suspensive avute in vedere de partile implicate in fuziunea prin absorbtie, respectiv din iulie 2003, in conditiile in care situatia juridica avuta in vedere de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia mentionata mai sus, era cea anterioara datei de 9.05.2002, cand s-a pronuntat sentinta arbitrala nr.165.
Dreptul reclamantei de a cere despagubirile din prezenta actiune este un drept nou care a fost instituit in favoarea reclamantei in temeiul unei conventii incheiata in anul 1999 cu ocazia aprobarii de catre „A” a fuziunii prin absorbtie a cooperativei „C”.
Simplul fapt ca in ambele dosare reclamanta tinde a valorifica un drept de creanta, diferita fiind doar suma solicitata nu inseamna automat, cum sustine parata, ca este vorba despre acelasi drept de creanta.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este neintemeiata.
Prin prezenta actiune reclamanta invoca un drept nascut sub conditie suspensiva la nivelul anului 1999 ca urmare a incuviintarii de catre „A” a fuziunii dintre „Co” si Cooperativa „C”, conditie care s-a implinit in anul 2003 prin vanzarea complexului comercial de catre parata,acesta fiind momentul la care dreptul reclamantei s-a nascut si a putut fi cuantificat (19% din pretul de vanzare).
(Decizia nr.106/Ap din 28 iunie 2007 –L.F.)