Legea nr. 10/2001. Procedura de solutionare a notificarii. Calitate procesuala activa. Admisibilitatea cererii persoanei indreptatite de obligare a unitatii detinatoare sa emita dispozitie de solutionare a notificarii Decizie nr. 15/A din data de 30.01.2006
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

In conditiile in care procedura de solutionare a notificarii nu a fost finalizata reclamantelor nu le poate fi contestata indreptatirea de a solicita interventia instantei de judecata in vederea obtinerii unui raspuns la notificare din partea unitatii detinatoare.
Calitatea de persoana indreptatita prin raportare la art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 trebuie verificata de institutia notificata in cadrul procedurii de solutionare a cererii de restituire , persoanele indreptatite avand posibilitatea ca dupa emiterea dispozitiei de solutionare a notificarii sa atace respectivul act in justitie, in baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001
Prin sentinta civila nr. 499 din 1 iunie 2005, Tribunalul Harghita a admis actiunea formulata de reclamantii Composesoratul Ditrau, Composesoratul Lazarea si Composesoratul Joseni, impotriva paratului Inspectoratul Judetean de Politie Harghita, pe care l-a obligat sa faca pe seama celor dintai oferta de restituire prin echivalent pentru imobilul intravilan situat in Gheorgheni, inscris in CF nr. 3383 Gheorgheni, sub nr. top. 2119, 2120, 2121 si 2122, compus din casa de locuit din piatra, formata din 3 apartamente si teren in suprafata de 1383 mp.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel atat reclamantele, cat si paratul, cele dintai solicitand schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul obligarii paratului la emiterea unei dispozitii de restituire in natura a imobilului in litigiu.
In ceea ce-l priveste pe parat, acesta a invocat, in principal, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor, in raport de prevederile art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001, care conditioneaza indreptatirea persoanelor juridice de a beneficia de masurile reparatorii instituite prin lege, de imprejurarea ca, prin hotarare judecatoreasca, sa se constate ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, conditie care nu este indeplinita in cauza.
De asemenea, paratul a invocat si exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantelor, precizand sub acest aspect ca dispozitiile art. 26 alin. 3 din lege prevad in mod expres ca poate fi atacata in justitie dispozitia de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura, or, in cauza nu a fost emisa o atare dispozitie, procedura de solutionare a notificarii ne fiind finalizata.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantelor, de a li se restitui in natura imobilul din litigiu, paratul s-a opus, invocand prevederile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, care instituie masuri reparatorii numai in echivalent in situatia in care imobilul a fost transformat, astfel incat a devenit unul nou in raport cu cel preluat.
Examinand apelurile deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv al caii de atac, consacrat de art. 294-295 Cod procedura civila, Curtea de apel a retinut urmatoarele:
Prin notificarea comunicata Primariei orasului Gheorgheni si inregistrata la biroul executorului judecatoresc sub nr. 685 din 7 august 2001, Composesoratele Joseni, Lazarea si Ditrau au solicitat restituirea in natura a imobilului inscris in C.F. nr. 3383 Gheorgheni, nr. top. 2119, 2120, 2121 si 2122, iar in cazul in care acest lucru nu este posibil, acordarea de despagubiri banesti. In sustinerea acestei cereri, reclamantele au invocat calitatea de foste proprietare ale imobilului, dovedita prin extrasul de carte funciara anexat.
Prin adresa nr. 997 din 2 martie 2004, institutia notificata a transmis solicitarea reclamantelor, in vederea solutionarii acesteia, detinatorului imobilului revendicat, respectiv Politiei municipiului Gheorgheni, care, prin adresa nr. 112 din 8 martie 2004, a comunicat-o paratului Inspectoratul Judetean de Politie Harghita.
La data de 19 octombrie 2004, reclamantele l-au actionat pe acesta din urma in instanta, solicitand obligarea lui la emiterea dispozitiei de restituire in natura a imobilului, iar in subsidiar, a ofertei de restituire prin echivalent.
Formulandu-si apararea in fata primei instante, paratul a invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii procesuale active a celor trei composesorate, sustinand ca acestea nu au facut dovada ca sunt aceleasi persoane juridice cu cele desfiintate sau interzise, astfel cum pretinde art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Exceptia mentionata nu a fost solutionata de catre prima instanta, astfel ca sub acest aspect apelul declarat de parat apare ca fiind fondat, impunandu-se admiterea lui si examinarea exceptiei de catre instanta de apel. De asemenea, aceeasi solutie se impune si pentru nesolutionarea exceptiei inadmisibilitatii actiunii reclamantelor, invocata de acelasi parat cu prilejul cuvantului pe fond.
Procedand la examinarea celor doua exceptii, Curtea retine ca acestea sunt nefondate, astfel ca vor fi respinse ca atare, pentru urmatoarele considerente:
In conditiile in care procedura de solutionare a notificarii formulate de reclamante nu a fost finalizata prin emiterea dispozitiei prevazute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 dupa republicare), acestora nu le poate fi contestata indreptatirea de a solicita interventia instantei de judecata in vederea obtinerii unui raspuns la notificarea din partea unitatii detinatoare. A accepta opinia contrara, ar insemna a pune persoana indreptatita in situatia de a depinde de optiunea institutiei notificate intre a raspunde sau nu solicitarii primite. De asemenea, o atare abordare a problemei in discutie ar incalca accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, consacrate de Constitutia Romaniei si Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Pentru aceleasi considerente nu poate fi primita nici opinia paratului, conform careia persoana indreptatita se poate adresa tribunalului doar in conditiile art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 (art. 26 dupa republicare), deci numai dupa emiterea dispozitiei de solutionare a notificarii.
In ceea ce priveste examinarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor prin raportare la neindeplinirea conditiei pretinse de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, Curtea apreciaza ca acest aspect trebuie verificat chiar de catre institutia notificata, in cadrul procedurii de solutionare a cererii de restituire formulata de persoanele indreptatite, solutia urmand apoi a fi supusa controlului judecatoresc, potrivit dispozitiilor art. 26 din lege.
Pentru considerentele expuse, atat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor, cat si exceptia inadmisibilitatii actiunii acestora, vor fi respinse.
Continuand examinarea apelului declarat de parat, de aceasta data prin raportare la modalitatea de rezolvare a fondului cauzei de catre prima instanta, Curtea a retinut ca in conditiile neemiterii de catre parat a dispozitiei de solutionare a notificarii reclamantelor, actiunea in justitie formulata de acestea se impune a fi admisa doar in parte, respectiv prin obligarea paratului la emiterea dispozitiei de solutionare a notificarii, in caz contrar fiindu-i rapit acestuia dreptul conferit prin dispozitiile Legii nr. 10/2001, de a examina conditia intrunirii in persoana reclamantelor a calitatii de persoane indreptatite, in raport de prevederile art. 3 din lege, precum si temeinicia solicitarii acestora fata de dispozitiile art. 16. Evident ca, dupa emiterea de catre parat a dispozitiei de solutionare a notificarii, reclamantele vor putea ataca respectivul act in justitie, in baza prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicata, contestand, in caz de nevoie, si natura masurilor reparatorii acordate.
Pentru aceleasi considerente, curtea a constatat ca fiind nefondat apelul declarat de reclamante, calea de atac promovata de acestea vizand tocmai natura masurii reparatorii cuvenite pentru imobilul in litigiu, aspect asupra caruia este indreptatita a aprecia si a dispune in prealabil unitatea detinatoare notificata. Pe de alta parte, in cauza nu poate fi retinuta reaua-credinta a paratului ori refuzul acestuia de a solutiona notificarea reclamantelor, in conditiile in care aceasta le-a fost comunicata doar in cursul lunii martie 2004.
Fata de aspectele anterior relevate, Curtea, in temeiul prevederilor art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul paratului si a schimbat in tot hotararea atacata, in sensul respingerii celor doua exceptii si admiterii in parte a actiunii reclamantelor, cu consecinta obligarii paratului la emiterea dispozitiei de solutionare a notificarii acestora si respingerii celorlalte pretentii.
De asemenea, apelul declarat de reclamante a fost respins ca nefondat.