Cu exceptia cazului cand prin cererea introductiva debitorul si-a aratat intentia de reorganizare, deschiderea procedurii are ca efect pierderea de catre debitor a dreptului de a-si mai conduce activitatea, de a administra bunurile din patrimoniu sau de a dispune de ele.
Nemaiavand dreptul de administrare asupra averii sale, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Prin cererea inregistrata la data de 29.09.2005, lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat judecatorului sindic sa constate nulitatea conventiilor de vanzare-cumparare incheiate intre debiotare si SC T.C.C. SA Bucuresti, materializate in facturile nr. 00614913/4.05.2005 si 00614915/5.05.2005, cat si a conventiei de vanzare-cumparare incheiate de debitoare cu SC S.D.A.P.C. SRL Targoviste, materializate in factura nr. 00614916/24.04.2005.
S-a solicitat in consecinta, ca aceste societati parate sa fie obligate sa restituie bunurile ce au facut obiectul conventiilor sau contravaloarea acestora de la data transferului, intrucat debitoarea a vandut catre prima parata, potrivit celor 2 facturi, unele cantitati de nisip si pietris a caror restituire este dificila, motiv pentru care se impunea plata valorii lor, in suma de 57.179.500 lei.
Totodata, a mai motivat lichidatorul, ca debitoarea a instrainat catre SC S.D.A.P.C. SRL Targoviste utilaje denumite "masina rulat cornuri si masina foitaj", la preturi totalizand 25.200.000 lei, fara a exista autorizarea judecatorului sindic, in conditiile in care era deschisa procedura de reorganizare judiciara si faliment din data de 18.04.2005.
S-a mai aratat, de asemenea, ca din actele contabile ale societatii nu rezulta ca facturile emise au fost achitate si care anume reprezentau pretul produselor vandute.
Aceeasi situatie se impune si in ceea ce o priveste pe parata SC T.C.C. SA Bucuresti, in sensul de a se constata nulitatea absoluta a conventiilor, intrucat vanzarea a fost realizata de catre administratorul societatii debitoare dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si faliment, aratandu-se ca din actele contabile nu rezulta ca pretul acestor conventii a fost incasat.
In cauza, SC T.C.C. SA Bucuresti a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, pe considerentul ca a girat in favoarea debitoarei C.E.C.-urile anexate intampinarii, cu care intelege sa dovedeasca faptul ca a platit si pretul facturilor. A mai aratat parata, ca la data cand a incheiat cele 2 conventii nu avea cunostinta despre faptul ca debitoarea se afla in procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995.
Solutionand cauza prin sentinta nr. 183 din data de 14 noiembrie 2005, judecatorul sindic al Tribunalului Dambovita a admis actiunea formulata de lichidatorul judiciar al debitoarei, a constatat nulitatea conventiilor de vanzare-cumparare incheiate intre debitoare si SC T.C.C. SA Bucuresti, materializate in facturile nr. 00614913/4.05.2005 si 00614915/5.05.2005, cat si a conventiei de vanzare-cumparare incheiate de debitoare cu SC S.D.A.P.C. SRL Targoviste, materializate in factura nr. 00614916/24.04.2005.
Prin aceeasi sentinta, au fost obligate SC T.C.C. SA Bucuresti si SC S.D.A.P.C. SRL Targoviste sa restituie debitoarei bunurile transferate prin aceste conventii sau valoarea lor de la data transferului.
Pronuntand aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 49 din Legea nr. 64/1995, modificata, potrivit carora, in afara de cazurile prevazute de lege sau cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile sau platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Data fiind nulitatea actelor de instrainare potrivit art. 49 din Legea nr. 64/1995, instanta de fond a retinut ca se impune ca cele 2 societati parate sa restituie bunurile transferate sau contravaloarea acestora, urmand ca ulterior sa se inscrie la masa credala cu aceste valori.
Impotriva sentintei pronuntate de instanta de fond a declarat recurs parata SC T.C.C. SA Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand modificarea in tot a acesteia si pe fond, respingerea cererii formulate de lichidatorul societatii debitoare.
In sustinerea recursului, recurenta a aratat ca societatea a incheiat cele 2 contracte de vanzare-cumparare, avand ca obiect nisip si pietris, fiind de buna-credinta, fara a cunoaste faptul ca debitoarea se afla in procedura de reorganizare judiciara si faliment, de aceea impunandu-se respingerea cererii de anulare a actelor.
A mai invocat recurenta ca, in mod gresit, ca si lichidatorul, instanta de fond a retinut ca produsele cumparate nu au fost platite, intrucat acestea au fost achitate cu suma de 90.173.853 lei, conform filelor C.E.C., depuse la dosar, iar o repunere a partilor in situatia anterioara nu mai este posibila. O astfel de solutie nu duce decat la imbogatirea fara justa cauza a debitoarei, deoarece nu-si va mai putea recupera pretul platit.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art.49 din Legea nr. 64/1995, in afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile sau platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Ori, atata timp cat operatiunile comerciale de vanzare-cumparare au avut loc dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si faliment, acestea sunt nule, fiind efectuate cu incalcarea unor dispozitii imperative ale legii sus citate.
Ca atare, debitorul, vanzatorul in speta, nu mai putea dispune de bunurile sale dupa deschiderea procedurii, intrucat nu mai avea capacitatea de exercitiu necesara si obligatorie la incheierea actelor de vanzare-cumparare, situatie care duce inevitabil la nulitatea actelor incheiate cu tertii, chiar daca acestia au fost de buna-credinta.
Invocarea bunei-credinte de catre recurenta nu poate fi avuta in vedere pentru mentinerea actelor de vanzare-cumparare, pentru considerentele aratate anterior, si, astfel, si din acest punct de vedere, recursul este nefondat.
Nici faptul ca recurenta a platit pretul produselor cumparate nu poate duce la mentinerea ca valabile a actelor juridice incheiate, intrucat s-au incalcat dispozitiile legii sus citate, fiind incheiate de o persoana fara capacitate de exercitiu, sanctiunea aplicabila fiind nulitatea acestora.
De asemenea, imbogatirea fara justa cauza, invocata de recurenta, nu are incidenta in cauza, deoarece, potrivit art. 64 alin.2 din Legea nr. 64/1995, tertul dobanditor care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce ii fusese transferat, va avea impotriva averii acestuia o creanta de aceeasi valoare.
De aceea, in mod legal, judecatorul sindic a mentionat in sentinta criticata ca, urmare restituirii bunurilor sau valorii acestora in averea debitoarei, societatile care au avut calitatea de cumparator urmeaza a se inscrie la masa credala cu pretul produselor pe care le-a platit.