Avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, Tribunalul era obligat sa procedeze nemijlocit la administrarea de probe noi, considerate necesare cauzei, in completarea celor deja administrate la prima instanta si nu sa trimita cauza pentru rejudecare a apelului conform art. 297 alin. 1 Cod proc. civila
Prin actiunea adresata Judecatoriei Radauti la data de 5 februarie 2007, reclamantul C. V. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu paratul F. N. sa se stabileasca o servitute de trecere pe terenul proprietatea sa.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca pe o parte din terenul ce a constituit proprietatea sa inainte de colectivizare, paratul si-a construit in anul 1970 gospodaria ce a ocupat toata latimea parcelei dinspre drum, inchizand astfel accesul reclamantului la terenul proprietatea lui aflata in spatele casei paratului.
Paratul a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca reclamantul are in prezent o cale de acces.
Prin sentinta civila nr. 1246 din 3 aprilie 2007 Judecatoria Radauti a respins actiunea ca nefondata, retinand in motivare imprejurarea ca reclamantul are acces la terenul arabil proprietatea sa situat in spatele terenului pe care este edificata gospodaria paratului, traversand terenul arabil proprietatea numitului M. M., aspect constatat cu ocazia cercetarii locale.
Apelul reclamantului a fost admis prin decizia civila nr. 305 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Suceava, care a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond pentru a se stabili daca terenul reclamantului este loc infundat si daca servitutea propusa este cea mai economicoasa.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul F. N., care a criticat solutia ca fiind nelegala si a solicitat modificarea acesteia in sensul mentinerii hotararii instantei de fond, motivand ca gospodaria sa ocupa in intregime terenul proprietate, astfel ca nu se poate crea o servitute de trecere in favoarea reclamantului.
Examinand recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului Curtea a constatat ca este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Astfel, procedand la desfiintarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare cu recomandarea punerii in discutie a necesitatii efectuarii unei expertize topo care sa stabileasca elementele legate de cererea dedusa judecatii, tribunalul a retinut incidenta dispozitiilor art. 297 al. 1 Cod proc. civila, potrivit carora se impune aceasta solutie doar in cazul in care "in mod gresit prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata".
Ipoteza avuta in vedere de legiuitor vizeaza doua situatii stricte si prevazute limitativ, care insa nu se regasesc in prezenta speta, tribunalul ca instanta de apel avand obligatia legala de a verifica "in limitele cererii de apel stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta" si totodata facultatea de a "incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi_" potrivit dispozitiilor art. 295 Cod proc. civila.
In considerarea faptului ca instanta de apel a incalcat principiul rolului activ in solutionarea cauzei si a ignorat caracterul devolutiv al acestei cai de atac, solutia trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante pe motiv ca este necesara administrarea unei noi probe in scopul lamuririi complete a raporturilor deduse judecatii este nelegala, asa incat in baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civila raportat la art. 312 pct. 1 si 3 Cod proc. civila s-a admis recursul paratului si s-a casat decizia atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare.