8. ACTIUNEA UNITATII IN CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA AL SALARIATULUI. CONDITII DE ADMISIBILITATE. NELEGALITATEA SENTINTEI DE ADMITERE A ACTIUNII UNITATII Decizie nr. 612 din data de 13.10.2005
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava - sectia civila si inregistrata la data de 7.04.2005, astfel cum a fost precizata prin cererea depusa la data de 21.04.2005 (fila nr.50 din dosarul nr. 1064/C/2005 al Tribunalului Suceava), reclamantul P.N., in contradictoriu cu parata S.N.T.F.C. - C.F.R. - Regionala de Transport Feroviar de Calatori Iasi, a solicitat anularea deciziei paratei nr. 601/2/691/2005 din 15.04.2005, prin care a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca in conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, pentru ca, indeplinind functia de mecanic ajutor la Depoul Suceava-Nord, la data de 23.01.2005, fiind de serviciu pe locomotiva DHC 452, in conducerea trenului 5631/5641, a avut o comportare necorespunzatoare in serviciu, prin faptul ca a permis operatorului tratare apa J.Gh, sa sustraga motorina din rezervorul auxiliar al locomotivei, indicandu-i si locul pe unde sa monteze furtunul folosit la sustragere.
In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca decizia susmentionata este nelegala intrucat in cuprinsul ei nu este precizat care anume prevedere din Instructia personalului de locomotiva nr. 201/1997 a fost incalcata, atata timp cat art. 6A cuprinde o serie de obligatii grupate pe 17 puncte.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei invocat de reclamant a fost acela legat de faptul ca, la data emiterii deciziei de sanctionare disciplinara se afla in incapacitate temporara de munca.
Acest din urma motiv insa a devenit caduc, dat fiind ca parata a revocat decizia din 9.02.2005 tocmai avand in vedere aceasta situatie, dupa care a emis decizia din 15.04.2005, cand reclamantul a revenit la serviciu.
Prin sentinta nr. 433 din 30.05.2005 a Tribunalului Suceava - sectia civila, s-a admis actiunea reclamantului P.N., in contradictoriu cu parata S.N.T.F.C. - C.F.R. - Regionala de Transport Feroviar de Calatori Iasi, a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 601/2/691 din 15.04.2005 emisa de parata, a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior emiterii deciziei, a obligat parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
A fost obligata parata sa plateasca in favoarea reclamantului contributiile datorate bugetelor de stat pentru aceeasi perioada, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca.
Referindu-se la prevederile art. 268 din Codul muncii, instanta de fond a retinut ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru ca din continutul ei lipsesc prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca care au fost incalcate de reclamant si nu indica instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Impotriva susmentionatei sentinte, parata a declarat recurs.
In motivarea acestuia a sustinut ca fiind gresita retinerea din considerentele sentintei recurate in sensul ca fisa postului nu poate fi considerata un inscris din cele enumerate imperativ de legiuitor prin art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, cata vreme fisa postului este parte integranta din contractul individual de munca, unde conform art. 17 alin. 2 lit. d, trebuie prevazute drepturile si obligatiile salariatului in legatura cu munca sa.
Sub un al doilea motiv de recurs, parata sustine ca la punctul 3 din decizia contestata a stipulat cu claritate ca "cel in cauza poate veni cu contestatie la tribunalul de la domiciliul sau resedinta in termen de 30 de zile de la data comunicarii ", asa incat nu se poate retine nulitatea absoluta a deciziei nici sub acest aspect.
Examinand recursul de fata, curtea il constata intemeiat, sub aspectul celor ce se vor retine in continuare.
Astfel, cu referire directa si exclusiva la motivele de nulitate absoluta a deciziei contestate, retinuta de prima instanta, dat fiind ca din actele dosarului - referitor la fondul cauzei - apare neindoielnic faptul ca reclamantul a savarsit fapta pentru care a fost sanctionat disciplinar, curtea retine ca nu este dat in cauza nici unul din cele doua motive de nulitate absoluta a deciziei contestate.
Astfel, referitor la faptul ca in decizia de sanctionare disciplinara nu s-au indicat - contrar prevederilor art. 268 din Codul muncii - prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de reclamant, pe de o parte, din continutul deciziei rezulta ca acesta a incalcat prevederile din Instructia personalului de locomotiva nr. 201/1997 art. 6 A, Regulamentul intern de Organizare si Functionare al R.T.F.C. Iasi, cap. IV, art. 14 coroborat cu prevederile din fisa postului art. 6 alin. 5, iar pe de alta parte, chiar si in lipsa mentiunilor de mai sus, tot nu s-ar fi putut retine nulitatea absoluta a deciziei, cata vreme reclamantul - asa cum rezulta din Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Radauti din 24.03.2005 (fila 66 dosar fond) - a savarsit, in exercitarea atributiilor de serviciu o fapta penala (complicitate la infractiunea de furt calificat).
Or, este de notorietate ca o abatere disciplinara de asemenea gravitate nu poate fi lasata nesanctionata doar pentru ca in statutul personal al reclamantului nu s-a inscris expres ca acesta - in exercitarea sarcinilor de serviciu - nu are voie sa savarseasca fapte penale.
Nici cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta a deciziei contestate, retinut de instanta de fond nu este dat in cauza.
Sanctionarea unui act juridic cu nulitatea absoluta se impune numai in cazul in care nerespectarea de catre organul emitent al actului al unui text normativ a produs o vatamare reala si efectiva persoanei lezate de un astfel de act juridic.
Or, in cauza, nu se poate retine ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru faptul ca in aceasta nu s-a indicat ca instanta competenta sa judece contestatia este Tribunalul Suceava, cata vreme - asa cum rezulta din dosarul cauzei - reclamantul a adresat contestatia la Tribunalul Suceava, sub acest aspect el nefiind in nici un fel prejudiciat.
Fata de cele de mai sus, curtea avand in vedere prevederile art. 312 alin .1 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, va admite recursul paratei si va modifica in totalitate sentinta recurata in sensul ca va respinge, ca nefondata, contestatia reclamantului impotriva dispozitiei nr. 601/2/691 din 15.04.2005 emisa de parata.