ACTIUNEA UNITATII IN CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA AL SALARIATULUI. CONDITII DE ADMISIBILITATE. NELEGALITATEA SENTINTEI DE ADMITERE A ACTIUNII UNITATII Decizie nr. 717 din data de 03.11.2005
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin actiunea adresata Tribunalului Botosani - sectia civila si inregistrata la data de 21.02.2005, reclamanta SC"P"SA Botosani, in contradictoriu cu paratul H. M., a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de munca incheiat cu paratul si inregistrat sub nr. 123442 din 20.06.2002 la I.T.M. Botosani.
In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca, prin sus mentionatul contract individual de munca, paratul a fost incadrat in functia de director general incepand cu data de 1.05.2002, avand si calitatea de administrator al societatii si de membru in consiliul de administratie; ca acest contract este nul de drept in temeiul art. 152 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 modificata si republicata; ca paratul, fiind membru al consiliului de administratie, era incompatibil cu functia de director general.
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii reclamantei, cu motivarea ca potrivit statutului si contractului de societate, aceasta este reprezentata de directorul general si nu de presedintele consiliului de administratie; ca incompatibilitatea invocata de reclamanta nu poate fi primita intrucat contractul individual de munca a fost incheiat pentru functia de director general si ca, deci nu sunt motive de contestarea nulitatii acestuia si ca, incepand cu luna ianuarie 2005, nu mai are calitatea de membru in consiliul de administratie.
Prin sentinta nr. 668 din 28.03.2005 a Tribunalului Botosani - sectia civila, s-a admis actiunea reclamantei SC "P" SA Botosani in contradictoriu cu paratul H. M. si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului individual de munca al acestuia, inregistrat sub nr. 123442/20.06.2002.
S-a retinut, referitor la nulitatea contractului individual de munca al paratului ca potrivit art. 147 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, paratul, in calitate de director, nu putea fi si membru in consiliul de administratie, aceasta din urma calitate nefiind contestata de parat.
S-a retinut, de asemenea, ca este adevarat ca textul normativ priveste directorii executivi, si nu functia de director general, dar, cum din inscrisurile din dosar, nu reiese ca in structura reclamantei ar exista si functia de director executiv, rezulta ca, in speta, este vizata functia de director general, cea a paratului, incat actiunea reclamantei este intemeiata.
Impotriva sus mentionatei sentinte, paratul a declarat recurs, solicitand admiterea acesteia si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantei, ca nefondata.
In motivarea recursului, paratul a sustinut ca sentinta recurata este lipsita de temei legal, fiind pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de casare prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, pentru ca, desi cauza de fata este un litigiu exclusiv de dreptul muncii, fiind judecata de un complet specializat in litigii de munca, instanta de fond nu indica nici un text de lege incalcat si care sa impuna anularea contractului sau individual de munca. A mai sustinut ca el a incheiat cu societatea reclamanta un contract individual de munca pe durata nedeterminata pentru functia de director general si nu de director executiv, fiind incidente in cauza prevederile art. 143 alin. 2 din legea nr. 31/1990 potrivit carora calitatea de director general al societatii nu este incompatibila cu cea de membru al consiliului de administratie, pozitia de membru in consiliul de administratie fiind prohibita numai directorilor executivi, in sensul de director in functie de executie.
Prin recurs, paratul a sustinut ca, incepand cu luna ianuarie 2005 nu mai are calitatea de membru al consiliului de administratie, caz in care sunt aplicabile prevederile art. 57 alin. 3 din Codul muncii.
Recurentul a mai aratat ca instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti, motiv de casare prevazut de art. 304 pct. 4 din Codul de procedura civila, intrucat instanta a completat cererea reclamantei, adaugand cu de la sine putere si un text de lege (art.152 alin. 2 din legea nr. 31/1990), astfel incat cererea introdusa de reclamanta sa para fondata.
In fine, recurentul a sustinut ca, chiar si in situatia in care ar fi avut concomitent atat calitatea de director executiv, cat si calitatea de membru al consiliului de administratie (ceea ce nu a fost cazul sau), s-ar fi putut ridica semne de intrebare asupra legalitatii hotararilor consiliului de administratie si nu asupra contractului sau individual de munca incheiat de el cu societatea reclamanta.
Examinand recursul de fata, curtea il constata intemeiat, in sensul celor ce se vor retine in continuare.
Astfel, sub un prim aspect, curtea apreciaza ca este de principiu faptul ca nulitatea absoluta a unui contract civil (inclusiv a unui contract individual de munca) poate fi constatata in situatia in care nu ar fi fost respectate anume conditii legale la data incheierii acestuia, pentru ca, pentru motive intervenite ulterior (ca in cazul in speta) se putea, eventual, apela la institutia juridica a rezilierii contractului individual de munca al recurentului.
Or, din actele dosarului si din continutul contractului individual de munca incheiat de recurent cu intimata nu rezulta ca, la data incheierii acestui contract nu ar fi fost respectate anumite prevederi legale, care sa faca posibila constatarea nulitatii absolute a acestuia.
Pe de alta parte, din actele dosarului rezulta ca recurentul a fost angajat la societatea intimata pe functia de director general (si nu pe cea de director executiv), astfel incat in cauza nu sunt incidente prevederile art. 147 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Sub un ultim aspect, chiar acceptand (ceea ce nu este cazul in speta) ca recurentul a fost incadrat de intimata pe functia de director executiv, cum din luna ianuarie 2005 acesta nu mai era membru in consiliul de administratie al societatii, in cauza instanta de fond ar fi trebuit sa dea incidenta prevederilor art. 57 alin. 3 din Codul muncii, potrivit carora "nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege."
Fata de cele de mai sus, curtea avand in vedere prev. art. 312 alin. 1 raportat la prev. art. 304 pct. 9 din Codul de proc. civila, va admite recursul paratului si va modifica in tot sentinta recurata, in sensul ca va respinge, ca nefondata, actiunea reclamantei.