Anulare act fiscal. Deducere TVA. Conditii. Decizie nr. 543 din data de 12.10.2006
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Botosani sub nr. 7074/E/din 18.11.2005, reclamanta S.C."D.C.I." SRL Buimaceni, judetul Botosani a solicitat in contradictoriu cu D.G.F.P.J. Botosani si A.N.A.F. Bucuresti, anularea partiala a deciziei nr. 40/21.10.2005 emisa de D.G.F.P. a judetului Botosani, precum si a deciziei de impunere nr. IV(7080) 3 din 19.07.2005 si a Raportului de Inspectie Fiscala din aceeasi data emise de Activitatea de Control Fiscal in sensul rambursarii catre reclamanta a sumei de 3018 RON reprezentand TVA.
In motivarea actiunii, a aratat reclamanta ca de la 1 decembrie 2004 a devenit platitoare de TVA prin depasirea plafonului. Cu nota contabila nr. 5/31 decembrie 2004 a inregistrat suma de 3.018 RON - TVA deductibila aferenta stocului existent la 30 noiembrie 2004.
Prin raportul de inspectie fiscala intocmit de organele de control nu i s-a dat drept de deducere pentru suma de 3.018 RON - TVA aferenta stocului de marfa existent la 30 noiembrie 2004.
A apreciat reclamanta ca in temeiul art. 145 (1) din Codul fiscal si art. 145 al. 12 lit. "B" din acelasi act normativ avea dreptul de deducere a TVA pe baza facturilor fiscale existente.
Faptul ca organele de control au verificat numai facturile fiscale pentru aprovizionarile efectuate dupa 1 decembrie 2004 fara a avea in vedere stocul de marfa de la 30 noiembrie 2004 apreciaza reclamanta ca fiind in contradictie cu disp. art. 145 al. 12 lit."a", in sensul ca are dreptul de deducere a TVA la data inregistrarii ca platitor daca sunt indeplinite conditiile prev. la al. 12 pentru bunuri de natura stocurilor existente la data la care agentul economic a fost inregistrat ca platitor de TVA.
Parata D.G.F.P. Botosani a formulat intampinare (f. 76 dosar) prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii reclamantei.
A aratat parata in intampinare, ca din listele de inventar prezentate la control de reclamanta nu au putut fi identificati furnizorii marfurilor, acestia nefiind trecuti in liste, existand posibilitatea ca unele bunuri aflate in stoc sa fie achizitionate de la furnizori care nu sunt platitori de TVA, caz in care TVA aferenta nu poate fi deductibila.
A mentionat parata, in intampinare, ca agentul economic controlat nu a prezentat dovezi asupra celor sustinute prin contestatie.
Prin sentinta nr. 351 din 28.06.2006, Tribunalul Botosani - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a admis cererea reclamantei si in consecinta, a anulat partial decizia nr. 40 din 21.10.2005 emisa de D.G.F.P. a judetului Botosani, decizia de impunere nr. IV/708/3 din 19.07.2005 si raportul de inspectie fiscala IV/7080 din 19.07.2005 emise de Activitatea de Control Fiscal, obligand paratele la rambursarea catre reclamanta a sumei de 3.018 RON reprezentand TVA. Totodata, paratele au fost obligate in solidar la plata cheltuielilor de judecata in suma de 494,85 RON.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, sunt indeplinite conditiile art.:145 al. 12 Cod fiscal, in sensul ca reclamanta detine facturi fiscale ca documente justificative, motiv pentru care poate beneficia de rambursarea TVA cu suma de 3018 RON, asa cum de altfel rezulta din expertiza contabila efectuata in cauza.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata D.G.F.P. Botosani, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs parata a aratat ca potrivit art. 145 al. 11 lit. “a" si al. 12 lit. “b" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, o societate comerciala are drept de deducere TVA aferenta bunurilor aflate in stoc la data la care a fost inregistrat ca platitor de TVA cu conditia sa detina facturi fiscale care sa justifice suma de TVA aferenta bunurilor achizitionate, or in speta listele de inventar prezentate de catre reclamanta la control contin facturi de la furnizori ce nu au putut fi identificati ca platitori de TVA, caz in care TVA aferenta nu este deductibila , iar pe de alta parte se regasesc documente de aprovizionare din anul 2005.
A mai aratat recurenta ca situatiile anexate la raportul de expertiza contabila au fost intocmite de catre reclamanta, iar expertul nu a verificat corectitudinea acestora.
Analizand hotararea recurata, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, precum si a motivelor invocate in recurs, ce vizeaza disp. art. 304 pct. 9 Cod civil, curtea a constatat neintemeiat recursul.
Reclamanta a devenit platitor de TVA incepand cu data de 1.12.2004.
Potrivit art. 145 al. 11, orice persoana impozabila care a aplicat regimul special de scutire de TVA si ulterior trece la aplicarea regimului normal de TVA are drept de deducere a TVA-ului de la data inregistrarii ca platitor de TVA, daca sunt indeplinite conditiile al. 12 pentru:
a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementarilor contabile, care se afla in stoc la data la care persoana respectiva a fost inregistrata ca platitor de TVA;
b) bunurile sa fie folosite pentru operatiuni cu dreptul de deducere;
c) persoana impozabila trebuie sa detina factura fiscala sau alt document aprobat ce justifica TVA aferenta bunurilor achizitionate.
Prin actele de control intocmite, parata a concluzionat ca, reclamanta nu poate beneficia de rambursarea TVA aferenta stocului de marfa existent la 30.11.2004, intrucat nu a prezentat facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care sa justifice TVA aferent bunurilor achizitionate.
Or, in speta, din raportul de expertiza contabila efectuat rezulta ca, reclamanta a inventariat stocurile de marfa existente in magazinele sale, la data de 30.11.2004 si a intocmit liste de inventar, insotite de documente fiscale, deci a justificat TVA aferenta marfurilor din stoc.
In ce priveste sustinerea paratei in sensul ca o parte din facturi ar fi din anul 2005, trebuie de observat ca expertul raspunde la aceasta obiectie in sensul ca, cele 20 de pozitii din 1037 inscrise in anexele raportului de expertiza, ca fiind din alt an, se datoreaza unei greseli de dactilografiere.
Fata de aceste considerente, criticile formulate in recurs nu au fost primite.
Pe cale de consecinta, cum nici din oficiu curtea nu a identificat motive de casare sau modificare a hotararii de ordine publica, in temeiul disp. art. 312 Cod proc. civila a respins ca nefondat recursul paratei.