7. Contestatie in anulare - cazul de contestatie prev. de art.386 alin .1 lit.a Cod procedura penala - deducerea perioadei in care contestatorul a fost arestat in vederea extradarii sale in tara.
S-a constatat ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.386 alin.1 lit.a Cod procedura penala, cata vreme la data la care s-a solutionat recursul contestatorul era arestat in Belgia in vederea extradarii sale in tara. Pe fond, constatandu-se ca, contestatorul a fost arestat in vederea extradarii in Belgia pentru a executa pedeapsa din prezenta cauza, s-a dispus deducerea din pedeapsa si a acestei perioade.
DECIZIA PENALA NR.174/R din 9 aprilie 2009 Prin sentinta penala nr. 1816 din 20 octombrie 2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a hotarat urmatoarele :
In baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul V.G.S. la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 Cod penal.
In baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii din 6 iulie 2002 precum si durata arestului preventiv cu incepere de la 7 iulie 2002 pana la data de 11 iulie 2002 inclusiv.
In baza art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul I.I. la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare.
In baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate a executarii pedepsei de 4 ani si 8 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 810/31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea si s-a contopit restul de pedeapsa de 736 zile inchisoare cu pedeapsa aplicata in cauza, inculpatul executand pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare care a fost sporita cu 3 luni inchisoare, in final inculpatul executand pedeapsa de 3 ani si 9 luni inchisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 Cod penal.
In baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 de ore din data de 6 iulie 2002 precum si durata arestului preventiv, incepand cu data de 7 iulie 2002 pana la data de 11 iulie 2002, inclusiv.
S-a constatat recuperat in parte prejudiciul cauzat partii civile O.T.
In baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 998, art. 1003 cod civil au fost obligati inculpatii la plata la cursul zilei in lei a sumei de 235,5 euro catre partea civila O.T. cu titlu de despagubiri civile si s-au respins restul pretentiilor civile.
In baza art. 191 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul V.G.S. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art. 191 alin. 2 Cod procedura penala, inculpatul I.I. a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare catre stat din care sumele de cate 300.000 lei in faza de urmarire penala si in fata instantei reprezentand onorariu pentru aparator desemnat din oficiu cu imputernicirile avocatiale cu nr. 4247/6 iulie 2002 si cu nr. 5238/9 decembrie 2002 au fost avansate Baroului de avocati Bihor din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in data de 6 iulie 2002, in jurul orei 12,50 - pe timp de zi, inculpatul V.G.S. a fortat sistemul de inchidere a autoturismului marca VW Passat cu nr. de inmatriculare HD-03-BCO, care era parcat pe str. Nufarului din municipiul Oradea. Din interiorul autoturismului, inculpatul V.G.S. a sustras un telefon mobil marca MOTOROLA proprietatea partii vatamate O.T., iar inculpatul I.I. in acest timp, asigura paza.
Partea vatamata s-a constituit ca parte civila cu suma de 11.500.000 lei ce reprezinta contravaloarea telefonului sustras, a cartelei CONNEX si a yalei distruse de inculpat.
In momentul in care organele de politie i-a oprit pe cei doi inculpati, asupra inculpatului I .I. s-a gasit o foarfece si telefonul mobil al partii vatamate.
Fapta inculpatului V.G.S., astfel cum a fost descrisa si retinuta de instanta de fond, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal, in baza caruia cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, s-a avut in vedere pericolul social al faptei comise, atitudinea nesincera a inculpatului precum si faptul ca nu este la primul conflict cu legea penala, conform fisei de cazier judiciar ( fila 44 ) prezenta infractiune a comis-o in stare de recidiva postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1049/27 martie 1998, pedeapsa din executarea careia a fost liberat conditionat la 24 decembrie 1999 cu un rest neexecutat de 208 zile inchisoare.
Inculpatul a fost retinut in data de 6 iulie 2002 pe o durata de 24 de ore - fila 45 dosar fond, fiind arestat prin ordonanta din 7 iulie 2002 a Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea pe o durata de 5 zile, cu incepere de la 7 iulie 2002, pana la data de 11 iulie 2002 - mandat de arestare preventiva nr. 125/7 iulie 2002.
In baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii din 6 iulie 2002 precum si durata arestului preventiv cu incepere de la 7 iulie 2002 pana la 11 iulie 2002 inclusiv.
Fapta inculpatului I.I., astfel cum a fost descrisa si retinuta de prima instanta constituie infractiunea de complicitate la furt calificat, prev. si ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal in baza caruia cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, s-a avut in vedere pericolul social al faptei comise, atitudinea nesincera a inculpatului, faptul ca prejudiciul cauzat a fost recuperat prin restituirea bunului sustras, dar si faptul ca inculpatul a comis infractiunea in stare de recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani si 8 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 810/31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea, pedeapsa din executarea careia a fost liberat conditionat la 31 octombrie 2001, cu un rest neexecutat de 736 zile inchisoare.
In baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate a executarii pedepsei de 4 ani si 8 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 810/31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea si s-a contopit restul de pedeapsa de 736 zile inchisoare cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul executand pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni inchisoare, in final executand pedeapsa de 3 ani si 9 luni inchisoare, cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
Inculpatul a fost retinut pe o durata de 24 de ore prin ordonanta din 7 iulie 2002 si arestat preventiv prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea din data de 7 iulie 2002 pana la data de 11 iulie 2002 inclusiv, mandat nr. 124/2002.
In baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 ore din data de 6 iulie 2002, precum si durata arestului preventiv incepand cu data de 7 iulie 2002 pana la data de 11 iulie 2002 inclusiv.
Fiind dovedita vinovatia inculpatilor, in ceea ce priveste comiterea infractiunilor retinute in sarcina lor, in baza art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 998, 1003 Cod civil, au fost obligati acestia la plata la cursul zilei in lei a sumei de 235,5 euro catre partea civila O.T., respingandu-se restul pretentiilor civile.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, solicitand desfiintarea hotararii atacate si pronuntarea unei hotarari judecatoresti legale si temeinice si a se dispune confiscarea in baza art. 118 lit. b Cod penal a bunului, respectiv foarfece care a servit la comiterea infractiunii si inculpatii V.G. si I.I.
Inculpatul V.G. a solicitat desfiintarea sentintei primei instante si achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, aratand ca probatiunea se bazeaza doar pe declaratia partii vatamate, in sensul ca inculpatul ar fi patruns in autoturism folosindu-se de un foarfece, neexistand in acest sens probe certe ci doar supozitii, iar foarfecele - corp delict - nici nu a fost gasit.
Inculpatul I.I. a solicitat achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. e raportat la art. 10 lit. c Cod procedura penala iar in subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penala nr. 199/A/2006, Tribunalul Bihor, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea impotriva sentintei penale nr. 1816 din 20 octombrie 2003, pronuntata de Judecatoria Oradea pe care o completeaza in sensul ca :
In baza art. 118 Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul V.G. a foarfecelui folosit la comiterea faptei.
A respins apelurile penale formulate de inculpatii V.G. si I.I. impotriva sentintei penale nr. 1816 din 20 octombrie 2003 pronuntata de Judecatoria Oradea.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
A obligat pe apelantul I.I. sa plateasca in favoarea Baroului de Avocati Oradea suma de 40 lei onorariu pentru avocat din oficiu.
A obligat pe apelanti sa plateasca cate 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare in apel.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel invocate cat si din oficiu, in limitele conferite de lege, tribunalul a constatat ca apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea este intemeiat, iar apelurile inculpatilor sunt nefondate.
Starea de fapt a fost retinuta in mod corect de prima instanta pe baza probatoriului administrat si just interpretat, probatoriu din care rezulta fara echivoc vinovatia infractiunilor de furt calificat.
Desi inculpatii nu au recunoscut savarsirea faptelor, declaratiile lor sunt infirmate de intreg probatoriul administrat, in primul rand declaratiile partii vatamate care i-a observat si recunoscut pe cei doi inculpati care i-au fortat yala autoturismului si i-au sustras telefonul si ulterior i-a urmarit impreuna cu martorul M.C.E. pana cand au fost opriti de un echipaj al politiei.
Acest probatoriu este completat de procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de cercetare la fata locului insotit de planse foto, probe testimoniale, proces-verbal de confruntare intre cei doi inculpati iar asupra inculpatilor, conform dovezilor de ridicare - predare ( filele 24-25 dosar de urmarire penala ) s-au gasit telefonul partii vatamate si o foarfeca.
Explicatiile inculpatilor cu privire la provenienta, asupra acestor bunuri gasite asupra lor nu confera credibilitate si nu sunt sustinute de nici un mijloc probatoriu.
Ca atare, apelurile inculpatilor in care solicita achitarea lor sunt nefondate si nesustinute de nici un argument de fapt sau drept care sa duca la o asemenea concluzie.
In ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatilor, prima instanta a uzat in mod corect de toate criteriile prevazute de art. 72 Cod penal si avand in vedere atitudinea lor nesincera pe parcursul intregului proces penal, contrar probelor evidente de vinovatie, precum si starea lor de recidiva, nu se impune reducerea pedepselor care in speta au si fost aplicate spre minimul special.
Referitor la apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, s-a retinut ca acesta este intemeiat, in speta, prima instanta a omis sa dispuna masura confiscarii speciale, in baza art. 118 lit. b Cod penal, a foarfecii - corp delict - bun care a servit la comiterea infractiunii si care a fost ridicat conform procesului-verbal de constatare din data de 6 iulie 2002 ( filele 8-10 ) intocmit de catre organele de politie cu ocazia depistarii celor doi inculpati.
Luand in considerare cele de mai sus, tribunalul a respins apelurile declarate de inculpati si a admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea impotriva hotararii atacate pe care a modificat-o in parte, in sensul ca, in baza art. 118 Cod penal a dispus confiscarea bunului mentionat.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Impotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul recurent I.I., apreciind ca se impune casarea hotararilor pronuntate in prima instanta si apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, in subsidiar s-a solicitat admiterea recursului si achitarea de sub orice acuza in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedura penala.
In motivarea initiala a recursului declarat s-a invederat instantei de control judiciar ca a fost judecat in lipsa la data de 15 mai 2004, fara sa fie incunostintat despre solutionarea apelului, fara a putea sa-si exercite dreptul la aparare, fara a fi ascultat de instanta de judecata din apel, fara a i se acorda dreptul de a propune probe, si fara a fi adusa la cunostinta solutia data in apel.
S-a apreciat ca ambele hotarari atat aceea de la fond cat si cea din apel sunt vadit nelegale si netemeinice, aplicandu-i-se pedepsele prin incalcarea drepturilor si libertatilor prevazute de CEDO art. 6, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Pe de alta parte, s-a considerat ca nu exista nici o proba concludenta care sa dovedeasca presupusa sa complicitate la infractiunea de furt comisa de coinculpatul V.G.
Recurentul a mai invederat instantei de control judiciar ca cele doua hotarari recurate sunt netemeinice si nelegale si sub aspectul interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal in totalitate, in contradictie cu Normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului art. 8 si chiar a substantei dispozitiilor art. 64 Cod penal.
Recurentul a solicitat repunerea sa in termenul de recurs si suspendarea executarii hotararilor penale recurate.
A apreciat ca sunt indeplinite conditiile repunerii in termen, curtea a respins cererea privind suspendarea mandatului de executarea pedepsei aplicate recurentului apreciind ca este nefondata.
Prin decizia penala nr.608/R din 27 noiembrie 2008, a fost admis recursul penal declarat de inculpatul recurent I.I., a fost casata si modificata decizia atacata in sensul ca :
A fost inlaturat sporul de 3 luni inchisoare, aplicat pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, urmare revocarii beneficiului liberarii conditionate a executarii pedepsei de 4 ani si 8 luni inchisoare, la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentinta penala nr. 810 din 31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea, pentru un rest de 736 zile inchisoare, in final urmand sa execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare.
A fost limitat continutul pedepsei accesorii la dispozitiile art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.
S-au mentinut restul dispozitiunilor hotararilor recurate.
A fost obligat inculpatul recurent sa plateasca in favoarea Baroului de Avocati Bihor, onorariu pentru avocat din oficiu in suma de 100 lei.
Analizand decizia recurata prin prisma motivelor invocate si prin prisma cazurilor de casare prevazute de art.385 indice 9 pct. 14 si 18 Cod de procedura penala, Curtea a apreciat ca recursul este fondat cu considerente la individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, avandu-se in vedere contributia inculpatului recurent la savarsirea complicitatii la infractiunea retinuta in sarcina sa, cu considerente si la prejudiciu cauzat partii vatamate.
Totodata recursul a fost apreciat ca fiind intemeiat privind limitarea pedepselor accesorii aplicate, interzicandu-i-se toate drepturile prevazute de art. 64 Cod penal.
In cursul judecarii in recurs a cauzei recurentul a invederat instantei ca are domiciliul in Spania fiind citat in mod repetat de la adresa indicata, fara rezultat, procedura restituita fiind cu mentiunea "necunoscut", in atare conditii instanta a apreciat ca procedura s-a realizat in conditiile art.177 alin. 4 Cod de procedura penala.
Astfel fiind, in baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d Cod de procedura penala, admitand recursul a casat si modificat hotararile recurate in sensul ca a inlaturat sporul aplicat potrivit dispozitivului prezentei decizii, urmand ca in final recurentul sa execute 3 ani si 6 luni inchisoare.
Hotararile au fost modificate si in sensul inlaturarii art.64 lit. a teza I si lit.c Cod penal, referitoare la dreptul de a alege, limitandu-le la art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal, avand in vedere Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului ( Marea Camera ) in cauza Hirst c/a Regatului Unit.
Masura riguroasa ce o constituie privarea de dreptul la vot nu trebuie totusi aplicata lejer; principiul de proportionalitate cere existenta unei legaturi observabile si suficiente intre sanctiune, comportament si situatia persoanei in cauza.
Nu este loc in spiritul Conventiei care recunoaste toleranta si spiritul deschis, ca fiind caracteristici ale unei societati democratice, privatiunea automata a dreptului la vot, bazandu-se doar pe ce ar putea influenta opinia publica.
Prin cererea inregistrata la instanta la data de 12.12.2008, contestatorul recurent I.I., a formulat o contestatie in anulare impotriva deciziei penale nr.608/R din 27.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosarul nr.2065/111/2004, aratand ca la data la care s-a judecat recursul, acesta se afla arestat in Belgia, in vederea extradarii sale in tara, astfel incat solicita admiterea contestatiei in anulare cu consecinta anularii deciziei penale atacate si rejudecandu-se recursul solicita a i se admite cererea de schimbare a incadrarii juridice din complicitate la furt calificat in tainuire si deducerea din pedeapsa a perioadei executate.
Analizandu-se actele si lucrarile dosarului de fond, precum si cel de contestatie in anulare, instanta a retinut urmatoarele :
Contestatorul I.I. a formulat o contestatie in anulare, motivat de faptul ca la data la care s-a judecat recursul sau in dosar nr.2065/111/2004 al Curtii de Apel Oradea, pronuntandu-se decizia penala nr.608/R/2008, acesta era arestat in Belgia in vederea extradarii sale in tara.
In acest sens, pentru a se verifica sustinerile contestatorului s-a dispus a se efectua o adresa la Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala - Biroul National Interpol care, prin adresa nr.1769332/BCF din 12.03.2009 ( fila 18 ), a confirmat faptul ca I.I. "a fost arestat la 21.11.2008 de catre Judecatorul de Instructie din Liege, iar predarea in Romania s-a realizat la 8.12.2008".
Astfel, s-a constatat ca procedura de citare cu contestatorul, la termenul la care s-a solutionat recursul nu a fost legal indeplinita, acesta fiind arestat in Belgia, ( cazul de contestatie in anulare prev. de art.386 alin.1 lit.a Cod procedura penala ), iar pe de alta parte, acesta a formulat contestatia in data de 11.12.2008, respectiv dupa 3 zile de la data la care a fost predat autoritatilor romane.
Ca urmare, Curtea constatand ca sunt indeplinite conditiile contestatiei in anulare, a admis-o, a dispus desfiintarea deciziei penale nr.608/27.11.2008 a Curtii de Apel Oradea si a trecut la rejudecarea recursului declarat de I.I.
Verificandu-se actele si lucrarile dosarului de fond, se constata ca starea de fapt a fost bine retinuta de instanta de fond si cea de apel, just argumentata si conforma cu probele administrate in cauza, incadrarea juridica a faptei comise de inculpat fiind legala.
Astfel, in mod corect s-a retinut vinovatia inculpatului I.I. sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la furt calificat in dauna avutului privat, prev. si ped. de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constand in aceea ca in data de 6 iulie 2002, in jurul orelor 12,50, pe timp de zi, in timp ce inculpatul I.I. asigura paza, inculpatul V.G.S. a fortat sistemul de inchidere a autoturismului VW Passat cu nr. de inmatriculare HD-03-BCO, care era parcat pe str.Nufarului din Oradea, iar din interiorul autoturismului a sustras un telefon mobil marca Motorola, proprietatea partii vatamate O.T., telefon ce ulterior a fost gasit de organele de politie asupra inculpatului I.I.
Sustinerile inculpatului I.I., in sensul ca nu a asigurat paza, in timp ce V.G. comitea furtul, ci ca doar ulterior, intalnindu-se, intamplator cu acesta, a primit telefonul respectiv pentru a-l valorifica, ocazie cu care V.G. i-ar fi spus ca l-ar fi furat, sunt neintemeiate cata vreme din declaratia partii vatamate O.T. si a martorului M.C.E. rezulta ca partea vatamata i-a observat si recunoscut pe cei 2 inculpati care i-au fortat yala autoturismului si i-au sustras telefonul si ulterior i-a urmarit impreuna cu martorul M.C.E. pana cand au fost opriti de catre un echipaj al politiei.
Ca urmare, s-a apreciat ca nu se impune schimbarea incadrarii juridice retinute in sarcina inculpatului I.I.
In ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului I.I., Curtea a apreciat ca, desi acesta se afla in stare de recidiva postcondamnatorie, se impune a se inlatura sporul de 3 luni inchisoare, aplicata pedepsei de 3 ani 6 luni inchisoare, urmare a revocarii beneficiului liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 736 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani 8 luni inchisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentinta penala nr.810/31.03.1999 a Judecatoriei Oradea, contributia inculpatului recurent la savarsirea infractiunii pentru care a fost condamnat, la prejudiciul produs partii vatamate, recuperat integral, dar si pentru motive de echitate, respectiv datorita faptului ca inculpatul V.G. ( autorul infractiunii si care de asemenea este recidivist postexecutoriu ) a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani 6 luni inchisoare.
Totodata, constatandu-se ca inculpatul a fost arestat in vederea extradarii in Belgia, pentru a executa pedeapsa din prezenta cauza, urmeaza a i se deduce inculpatului I.I. din pedeapsa perioada executata pana la zi.
Fata de cele ce preced, Curtea in baza art.392 Cod procedura penala a admis contestatia in anulare formulata de contestatorul I.I., impotriva deciziei penale nr.608 din 27.11.2008 a Curtii de Apel Oradea pe care a desfiintat-o in intregime si in consecinta :
In baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, a admis recursul penal declarat de inculpatul I.I. impotriva deciziei penale nr.199 din 15.05.2006 a Tribunalului Bihor si a sentintei penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecatoriei Oradea pe care le-a casat si modificat in sensul ca a inlaturat sporul de 3 luni inchisoare aplicata pedepsei de 3 ani 6 luni inchisoare, urmare a revocarii beneficiului liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 736 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani si 8 luni inchisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentinta penala nr.810/31.03.1999 a Judecatoriei Oradea, ramanand de executat pedeapsa de 3 ani 6 luni inchisoare cu executare in regim de detentie.
A limitat continutul pedepselor accesorii la dispozitiile art.71, 64 lit.a teza II si b Cod penal.
A dedus din pedeapsa de mai sus perioada executata de la 27.11.2008 la 9.04.2009.
A anulat mandatul de executare nr.3542/2003 din 2.12.2008 al Judecatoriei Oradea emis in baza sentintei penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecatoriei Oradea definitiva prin decizia penala nr.608/27.11.2008 a Curtii de Apel Oradea.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
1