Contencios fiscal. Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata - verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 6 din H.G. nr. 831/1997 a facturilor fiscale prin care s-au achizitionat bunuri. Prin sentinta civila nr.11/AF/27.01.2006 pronuntata de Tribunalul Brasov -Sectia comerciala si contencios administrativ si fiscal in dosarul nr.114/AF/2005 s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta SC" M. I." SRL in contradictoriu cu paratele DGFP si DCF Brasov avand ca obiect anularea deciziei nr.215/1.09.2005 emisa de parata DGFP Brasov si a procesului -verbal nr.6319/5.07.2004 incheiat de parata DCF Brasov.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
In mod intemeiat paratele D.G.F.P. Brasov si D.C.F. Brasov au retinut ca facturile prezentate de reclamanta pentru unele marfuri achizitionate de la diverse societati din C. "E." B., nu au calitate de document justificativ si in consecinta TVA aferenta acestor facturi nu este deductibila, generand totodata obligatiile fiscale calculate si respectiv stabilite prin actele administrativ fiscale atacate.
Culpa reclamantei, in calitate de comerciant consta nu numai in usurinta manifestata in raporturile comerciale cu societatile care i-au emis facturi contrafacute.
Mai mult, conform rezolutiei din 5 mai 2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov reclamanta insasi prin administratorul si asociatul unic, respectiv C. C. si C. O. au completat, ei insisi facturile respective pentru motivul ca angajatii firmelor respective fiind de nationalitate chineza nu cunosteau scrisul in limba romana, in cauza penala acest fapt fiind stabilit printr-un raport de constatare grafica efectuat de Serviciul Criminalistic al I.J.P. Brasov.
In aceste imprejurari de fapt, aceste facturi nu indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a avea calitatea de document justificativ si in consecinta de a sta la baza inregistrarilor in contabilitate conform prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii nr.82/1991, respectiv art.119 din HG nr.704/1993 atata vreme cat emitentul facturii este un alt agent economic neidentificabil si nu cel consemnat in facturi.
Ca urmare organele de control in mod intemeiat, au considerat ca bunurile consemnate in aceste facturi sunt bunuri pentru care taxa pe valoare adaugata nu este deductibila conform pct.10.6 lit.g) din HG nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind TVA precum si de art.24 alin.(1) lit.c din Legea nr.345/2002.
Pe cale de consecinta nici cheltuielile cu marfurile aferente celor 37 de facturi inscrise in anexa 1 a procesului verbal nr.6319/2004 - respectiv facturile anterior mentionate nu pot fi admise pentru deducerea cheltuielilor la calculul profitului si a impozitului pe profit motiv pentru care organele de control au recalculat profitul impozabil si au stabilit o diferenta de impozit pe profit suplimentar in suma de 115.779.257 ROL si dobanzi aferente in suma de 94.160.131 ROL
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal reclamanta SC "M. I." SRL solicitand modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii si anularii procesului verbal de control nr.6319/2004 al DCF si a decizie nr.215/1.09.2005 a DGFP Brasov .
In motivare recurenta a aratat ca sentinta recurata este rezultatul aplicarii gresite a legii- art.304 pct.9 Cod procedura civila, instanta de fond considerand ca facturile prezentate pentru achizitionarea de marfuri nu au calitatea de document justificativ si ca o consecinta TVA -ul nu este deductibil.
Recurenta a precizat ca a solicitat si a obtinut de la furnizorii sai facturi fiscale in original, care au fost intocmite corect, cuprinzand elementele principale prevazute de art.119 din HG nr.704/1993, respectiv: denumirea documentelor, denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul, numarul si data intocmirii documentului, mentionarea partilor, continutul operatiunii patrimoniale, datele cantitative si valoarea, numele si prenumele si semnaturile persoanelor care le-au intocmit.
Referitor la obligatia de a solicita copia documentului legal care atesta calitatea de platitor de TVA a furnizorului recurenta a sustinut ca nu avea aceasta obligatie deoarece valoarea TVA-ului nu era mai mare de 20 milioane lei pentru o factura fiscala.
Recurenta a mai aratat ca pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA orice persoana impozabila trebuie sa justifice suma taxei cu facturi fiscale sau cu alte documente legal aprobate, emise pe numele sau de catre persoane impozabile, inregistrate ca platitori de TVA. Din probele aflate la dosar nu rezulta ca emitentii facturilor nu ar fi persoane impozabile inregistrate ca platitori de TVA.
Prin urmare din documentele aflate la dosar, rezulta ca furnizorii recurentei au emis facturi atribuite de distribuitori autorizati de documente cu regim special altor comercianti, dar nu rezulta ca emitentii facturilor nu ar fi inregistrati ca platitori de TVA.
Recurenta a sustinut ca si-a indeplinit obligatiile legale de a evidentia operatiunile impozabile, tinand evidenta contabila privind TVA in asa fel incat sa poata determina baza de impozitare si TVA colectata pentru livrarile de bunuri.
Recurenta a mai sustinut ca potrivit art.145 alin.2 din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere pentru TVA datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ii fie livrate si pentru prestarile de servicii care au fost prestate sau urmeaza sa ii fie prestate de o alta persoana, cu factura fiscala care cuprinde informatiile prevazute de art.155 alin.8 din Codul fiscal si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila, inregistrata ca platitor de TVA.
Recurenta a mai precizat ca a fost de buna credinta aprovizionandu-se pe baza de facturi fiscale in original care au fost inregistrate in contabilitatea firmei.
La data de 24.03.2006 recurenta a depus la dosar completarea si precizarea motivelor de recurs reiterand faptul ca facturile fiscale care au stat la baza deducerilor cuprind elementele principale enumerate in art.119 din HG nr.704/1993.
Recurenta a sustinut ca si-a indeplinit obligatia de a solicita facturi fiscale de la furnizorii de bunuri si a verifica intocmirea corecta a acestora.
Recurenta a precizat ca documentele justificative nu au fost procurate pe cai nelegale, aspect ce s-a constatat si cu ocazia cercetarii penale.
Recurenta a invocat dispozitiile art.6 din HG 831/1997 potrivit carora raspunderea privind procurarea si utilizarea formularelor nu poate cadea in sarcina persoanei care primeste un asemenea formular si nu are posibilitatea de a verifica modul in care a fost procurat si utilizat respectivul formular.
Organul de control ar fi trebuit sa sesizeze organele de cercetare penala, care sa identifice persoanele vinovate, de la care sa fie recuperat eventualul prejudiciu cauzat.
Intimatele DGFP Brasov si DCF Brasov au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
In motivare intimatele au aratat ca pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA recurenta avea obligatia de a justifica aceasta suma prin documente intocmite conform legii, de a solicita furnizorului documente legal aprobate pentru toate bunurile si serviciile achizitionate, precum si de a verifica intocmirea corecta a acestora.
Deoarece in urma verificarilor efectuate s-a constatat ca o parte din documentele prezentate sunt facturi si chitante ale caror numere de inscriere au fost atribuite de catre distribuitorii autorizati de documente cu regim special altor agenti economici decat celor care le-au emis, TVA nu a putut fi dedusa.
Intimata a aratat ca instanta de fond in mod corect a retinut ca facturile fiscale care au facut obiectul cauzei, au fost emise catre alti furnizori decat cei carora le-au fost atribuite de catre distribuitorii autorizati de documente cu regim special si prin urmare aceste facturi fiscale nu indeplinesc calitatea de document justificativ.
In ceea ce priveste impozitul pe profit suplimentar in suma de 11578 RON si dobanzi de intarziere aferente in suma de 9416 RON Tribunalul Brasov a retinut in mod corect ca asupra cheltuielilor cu descarcarea gestiunii de marfa in sensul ca acestea nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil in conditiile in care facturile de aprovizionare nu au calitatea de document justificativ, respectiv nu apartin furnizorilor inscrisi in ele.
Examinand cauza prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat impotriva sentintei civile nr.11/AF/27.01.2006 a Tribunalului Brasov este nefondat.
Motivele invocate de recurenta atat prin cererea de recurs cat si prin completarea acestora sunt neintemeiate.
Facturile fiscale prezentate de recurenta ca documente justificative pentru deducerea TVA-ului achitat nu emana de la societatile comerciale carora le-au fost atribuite de catre distribuitorii autorizati de documente cu regim special, astfel ca in mod corect instanta de fond a retinut ca acestea nu indeplinesc calitatea de document justificativ; document justificativ in baza caruia recurenta sa obtina deducerea TVA-ului precum si descarcarea gestiunii de marfa.
Faptul ca recurenta a inregistrat aceste facturi in contabilitate nu poate determina admiterea cererii privind deducerea TVA, deoarece aceste facturi nu constituie documente justificative in conditiile art.6 din HG 831/1997, intrucat nu provin de la emitentul lor ci dintr-o alta sursa, respectiv de la o alta societate comerciala careia nu i-au fost atribuite seriile si numerele inscrise in facturile fiscale detinute de recurenta.
Fata de aceste considerente curtea a respins, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila recursul declarat de reclamanta S.C. "M. I." S.R.L. Bran impotriva sentintei civile nr. 11/C/AF din 27 ianuarie 2006 pronuntate de Tribunalul Brasov in dosarul nr.114/AF/2005.
( Decizia nr. 121/R din 9 mai 2006)