CONTENCIOS FISCAL. CONDITII PENTRU DEDUCEREA
T.V.A. NECESITATEA EXISTENTEI DOCUMENTELOR
JUSTIFICATIVE PENTRU PRESTARILE DE SERVICII.
- art. 145 alin. 3 lit.a), alin. 8 lit.a), art. 185 alin. 8 lit.a) Cod
fiscal;
- art.6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea.
Conditia de justificare cu acte a receptiei de catre reclamanta a
serviciului efectuat nu este prevazut in textul special ce reglementeaza
conditiile de deductibilitate a TVA, mai exact art.145 alin.3 lit.a si
alin.8 lit.a Cod fiscal. Ea este insa prevazuta ca o regula generala a
activitatii contabile, fiind consacrata ca regula generala in art.6 alin.1
din Legea nr.82/1991 privind contabilitatea.
Pentru deducerea TVA, in afara de conditiile prevazute de
art.185 alin.8 lit.a din Codul fiscal, autoritatea fiscala este indreptatita
sa verifice realitatea prestarii serviciului pentru care se pretinde aceasta
deducere, aceasta din urma conditie fiind o aplicare a regulii generale
prevazute de art.6 din Legea nr.82/1991 privind necesitatea existentei
documentelor justificative.
(Curtea de Apel Pitesti - s.c.c.a.f., decizia nr. 707/R-C/5
septembrie 2008)
Constata ca, prin sentinta nr.235/CF din 24 aprilie 2008 a
Tribunalului Arges, a fost respinsa actiunea formulata de SC R.I.R. SRL
formulata in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice - Directia
Generala a Finantelor Publice Arges
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat ca, la 15 02 2007,
SC R.I.R. SRL a solicitat sa se dispuna 1) anularea: a) raportului de
inspectie fiscala nr. 12082 din 28.06.2006 al Directiei Generale a
Finantelor Publice Arges; b) a deciziei de impunere nr. 215 din
28.06.2006; c) a deciziei nr. 45 din 11.08.2006; 2) obligarea paratei la
recunoasterea caracterului deductibil al sumei de 26.045 lei si la
restituirea sumei respective, cu titlu de TVA, sub motiv ca, gresit parata a
retinut, prin raportul de inspectie fiscala nr. 12082 din 28.06.2006, ca in
luna februarie 2006 reclamanta nu ar fi respectat dispozitiile art. 145 alin.
3 si 8 si art.21 lit.m din Codul fiscal si ca, in consecinta, ea nu ar avea
dreptul la deducerea TVA in suma de 26.045 lei, cuprinsa in factura
fiscala nr.AGYDI9965481PJ/28.02.2006 emisa de AD. SA deoarece nu
ar fi facut dovada prestarii serviciilor "Dezvoltare proiect "; si ca, tot
gresit a fost emisa si decizia de impunere nr.215 din 28.06.2006 prin care
parata a imputat suma aratata, solutie ce ar fi fost mentinuta gresit prin
decizia nr. 45 din 11.08.2006 in care a fost respinsa contestatia
reclamantei.
Analizand in drept litigiul, tribunalul a constatat ca, potrivit art.145
alin.3 lit.a din Codul fiscal si art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal urmatoarele
cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanta,
asistenta sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica
necesitatea prestarii acestora in scopul desfasurarii activitatii proprii si pentru care nu
sunt incheiate contracte.
In concluzie, tribunalul a retinut ca reclamanta nu are dreptul
la deducerea si rambursarea TVA, hotarand sa respinga actiunea
acesteia, ca neintemeiata.
La 03.06.2008 reclamanta a declarat recurs impotriva
sentintei nr. 235/CF/24.04.2004 a Tribunalului Arges, solicitand
admiterea recursului, modificare sentintei si pe fond admiterea actiunilor
.
In esenta, sentinta instantei de fond este criticata pentru
urmatoarele:
I. Hotararea a fost data cu incalcare gresita a legii, art. 304
pct. 7 Cod pr.civila.
II. Hotararea recurata nu cuprinde motivele pe care se
sprijina sau cuprinde motive straine de natura pricinii art. 304 pct. 7 Cod
pr. civila.
Recursul nu este fondat.
I. Nu este fondata prima critica, incadrata gresit de recurenta
in motivul prevazut de art.304 pct.7 Cod pr.civila, desi vorbeste de
incalcarea si aplicarea gresita a legii si, in consecinta, aceasta critica se
incadreaza corect in motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila.
In esenta, recurenta sustine ca instanta a aplicat gresit art.145
alin.8 lit.a si d din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, deoarece
judecatorul a adaugat conditiilor prevazute de textul aratat, pentru
deducerea TVA, conditiile suplimentare prevazute de art.21 lit.m din
acelasi act normativ, cu toate ca acest din urma text vizeaza stabilirea
impozitului pe profit.
Curtea constata ca, in adevar, instanta de fond si-a intemeiat
solutia si pe disp.art.21 lit.m din Codul fiscal, ea facand referire la acest
text in considerentele sentintei.
Curtea constata ca, textul art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal,
nu este aplicabil in cauza, insa, motivul retinut de instanta de fond si
anume, lipsa documentelor de justificare a prestatiei serviciului pentru
care reclamanta a dedus in speta TVA, este just. Aceasta conditie de
justificare cu acte a receptiei de catre reclamanta a serviciului efectuat de
SC Automobile Dacia SA nu este prevazut in textul special ce
reglementeaza conditiile de deductibilitate a TVA, mai exact art.145
alin.3 lit.a si alin.8 lit.a Cod fiscal. Ea este insa prevazuta ca o regula
generala a activitatii contabile, fiind consacrata ca regula generala in art.6
alin.1 din Legea nr.82/1991 privind contabilitatea. Potrivit acestui text,
orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii
ei intr-un document care sta la baza inregistrarii in contabilitate, dobandind astfel
calitatea de document justificativ. In acelasi sens, textul art.24 din aceeasi lege
prevede ca documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitatea
financiara se pastreaza in arhiva timp de 10 ani_ . In aplicarea acestei reguli
generale a activitatii contabile, asa cum corect observa si judecatorul
instantei de fond, prin Ordinul MFP nr.1850/2004, dat in aplicarea Legii
contabilitatii nr.82/1991 se prevede ca in cazul prestarii de servicii ce implica
realizarea de lucrari, la procesul verbal de receptie trebuie anexata lucrarea executata,
aratandu-se in ce consta aceasta, numarul paginilor acesteia, piese scrise si desenate,
daca este cazul, etc..
In consecinta, curtea considera ca, pentru deducerea TVA, in
afara de conditiile prevazute de art.185 alin.8 lit.a din Codul fiscal,
autoritatea fiscala este indreptatita sa verifice realitatea prestarii
serviciului pentru care se pretinde aceasta deducere, aceasta din urma
conditie fiind o aplicare a regulii generale prevazute de art.6 din Legea
nr.82/1991 privind necesitatea existentei documentelor justificative.
Curtea constata ca, reclamanta nu are aceste documente
justificative, facturile fiscale invocate de aceasta nefiind suficiente pentru
a justifica receptia prestarii serviciului.
II. Nu este fondata nici a doua critica, incadrata corect de
recurenta in motivul prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civila.
In esenta, recurenta sustine ca instanta de fond nu a motivat
sentinta, deoarece, din continut acesteia nu rezulta motivele de fapt si de
drept care au format convingerea acesteia si ca nu rezulta motivul pentru
care a fost inlaturata concluzia raportului de expertiza.
Curtea constata ca, instanta de fond si-a motivat solutia
stabilind situatia de fapt si pe cea de drept aplicabila in speta, respectiv
art.145 alin.3 si alin.8 din Codul fiscal ca si Legea contabilitatii.
Cu privire la omisiunea instantei de fond de a motiva
considerentul pentru care nu a fost retinuta concluzia raportului de
expertiza, curtea constata ca judecatorul instantei de fond, chiar daca nu
a aratat expres aceste motive, indirect el a inlaturat concluziile aratate, pe
temeiul textelor legale invocate in sentinta, asa cum au fost aratate mai
sus.
Curtea constata ca, in concluziile raportului de expertiza se
conchide ca serviciul efectuat de prestator este real, deoarece el este
justificat prin beneficiul efectuat de recurenta-beneficiara a serviciului si
ca acest serviciu, avand o alta natura decat cea de constructii sau alte
activitati materiale, poate fi justificat prin bugetul de cheltuieli pentru
persoanele care au efectuat serviciul, documentul de numire a unor
persoane in postul de director adjunct control gestiune, ar constitui
documente justificative.
Curtea considera ca o astfel de concluzie este neintemeiata,
deoarece prestarea unui serviciu nu poate fi justificata cu "bugetul de
cheltuieli" sau cu "documente de numire a unor persoane". In realitate,
asa cum a fost aratat mai sus, prestarea serviciului trebuie sa fie justificata
cu documente scrise. Altfel, nu se poate retine decat ca acest serviciu este
fictiv.
In concluzie, se va respinge si aceasta critica ca nefondata.
Vazand si dispozitiile art.312 alin.1 Cod pr.civila, se va respinge recursul
ca nefondat.