Recurs – exceptia nulitatii. Motivele de recurs nu pot fi incadrate de catre instanta de recurs in nici unul dintre cazurile expres si limitativ prevazute de art. 488 Cod procedura civila. Decizie nr. 21/R din data de 09.01.2015
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 955/CA/12.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantii B.I., C.A., E.C. si S.V. in contradictoriu cu paratul I.P.J. B. in consecinta a obligat paratul sa plateasca reclamantului B.I. contravaloarea celor 8 ore suplimentare lucrate in perioada 1.12.2010 – 31.12.2010, actualizata cu rata de inflatie incepand cu data scadentei si pana la data platii efective, precum si dobanda legala aferenta calculata incepand cu data scadentei si pana la data platii efective, sa compenseze cu timp liber corespunzator orele suplimentare lucrate de acelasi reclamant in anii 2011 – 448 ore, 2012 – 304 ore si 2013 – 80 ore. Totodata, instanta a obligat paratul sa plateasca reclamantului C.A. contravaloarea celor 16 ore suplimentare lucrate in perioada 1.12.2010 – 31.12.2010, actualizata cu rata de inflatie incepand cu data scadentei si pana la data platii efective, precum si dobanda legala aferenta calculata incepand cu data scadentei si pana la data platii efective si sa compenseze cu timp liber corespunzator orele suplimentare lucrate de reclamantul C.A. in anii 2011 – 428 ore, 2012 – 312 ore si 2013 – 162 ore, respectiv sa plateasca reclamantului E.C. contravaloarea celor 8 ore suplimentare lucrate in perioada 1.12.2010 – 31.12.2010, actualizata cu rata de inflatie incepand cu data scadentei si pana la data platii efective, precum si dobanda legala aferenta calculata incepand cu data scadentei si pana la data platii efective si sa compenseze cu timp liber corespunzator orele suplimentare lucrate de reclamantul E.C. in anii 2011 – 380 ore, 2012 – 304 ore si 2013 – 182 ore. Tribunalul a obligat paratul sa compenseze cu timp liber corespunzator orele suplimentare lucrate de reclamantul S.V. in anii 2011 – 432 ore, 2012 – 304 ore si 2013 – 152 ore.
Impotriva acestei hotarari, reclamantii B.I., C.A., E.C. si S.V. au declarat recurs, in termenul legal, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si, in rejudecare, obligarea intimatei parate I.P.J. B. la executarea in concret si efectiv a obligatiei de compensare stabilita de instanta de fond in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a sentintei sau in alt termen rezonabil stabilit de instanta de recurs, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
In motivare, au aratat ca, prin sentinta recurata, s-a admis in parte actiunea, respectiv s-a dispus compensarea in bani a timpului de munca suplimentar efectuat in anul 2010, iar, cu privire la orelor suplimentare lucrate in intervalul 2011-2013, instanta de fond a admis numai solicitarea lor subsidiara, formulata in cuprinsul cererii de chemare in judecata, referitoare la compensare cu timp liber corespunzator, fara a se stabili un termen de executare in concret a acestei obligatii.
Fata de faptul ca recurentii isi exercita atributiile in cadrul Biroului de Dispecerat din cadrul intimatei parate si a faptului ca nu exista alti angajati permanenti care sa ii inlocuiasca, acestia au apreciat ca, desi hotararea le este favorabila, practic, aceasta nu va putea fi pusa in executare intr-un termen rezonabil.
Recurentii au mai invocat considerentele Curtii Constitutionale exprimate in decizia nr. 422/2013 prin care s-a statuat asupra prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, in sensul ca aceste norme nu incalca principiul egalitatii si ca aplicarea lor efectiva este atributul exclusiv al instantelor de judecata.
Recurentii au mai aratat ca sentinta recurata nu poate fi pusa in executare in lipsa stabilirii unor termene clare, prezentul recurs fiind promovat pentru a preintampina dificultatile ce pot aparea cu prilejul executarii acesteia.
In drept a fost invocata aplicarea Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform dispozitiilor art. 29 lit. l) din OUG 80/2013 coroborat cu art. 117 din Legea 188/1999 si art. 266 si 270 din Codul muncii.
Intimatul I.P.J. B., prin intampinare formulata in conditiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (fila 18), a solicitat anularea recursului declarat de catre recurentii reclamanti, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
In sustinerea cererii de anulare a recursului, intimatul a aratat ca motivele invocate de catre recurentii reclamanti nu se incadreaza in nici unul dintre cazurile de casare prevazute de art. 488 Cod procedura civila.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a aratat ca, in cauza, nu sunt incidente dispozitiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar sentinta primei instante este legala si temeinica.
Intimatul a mai aratat, in combaterea sustinerilor recurentilor, ca, la nivelul P.M.S. au fost luate masuri pentru punerea in aplicare a sentintei pronuntate de instanta de fond, in sensul ca personalul a fost suplimentat cu un politist, pentru ca, dupa ramanerea irevocabila a sentintei, aceasta sa poata fi executata.
Intimatul I.P.J. B. a formulat recurs incident (fila 17), prin care a solicitat casarea in parte a sentintei recurate si respingerea actiunii promovate.
In sustinerea cererii de recurs incident intimatul a aratat ca prin dispozitiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, a art. 7 din Legea nr. 283/2011 si a art. 2 din OUG nr. 84/2012 a fost eliminata posibilitatea compensarii cu bani a timpului lucrat suplimentar.
In ceea ce priveste compensare cu timp liber, intimatul a aratat ca, potrivit art. 122 alin. 1 din legea nr. 53/2002 – Codul muncii, aceasta trebuie sa aiba loc in termen de 60 de zile de la efectuarea muncii suplimentare.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi in recurs.
Recurentii nu au formulat intampinare la recursul incident declarat de catre intimat.
Analizand actele si lucrarile dosarului si deliberand cu prioritate asupra exceptiei nulitatii recursului, invocata prin intampinare de intimatul parat I.P.J.B. si care primeaza in solutionare prin prisma dispozitiilor art. 248 Cod procedura civila, curtea constata ca aceasta exceptie este intemeiata.
Astfel, Curtea retine ca legea contenciosului administrativ, ca lege speciala, se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, lege generala, in conditiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
In legea speciala – Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ – nu sunt reglementate cazuri distincte de casare in recurs, astfel ca, fata de cele retinute anterior, Curtea constata ca sunt aplicabile prevederile art. 488 Cod procedura civila, norma generala care stabileste expres si limitativ cazurile de casare aplicabile in recurs, aceasta cale de atac fiind, in prezent, conceputa ca o cale de atac extraordinara, pentru motivele de nelegalitate enumerate de legiuitor.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. 2 Cod procedura civila, in cazul in care motivele invocate nu se incadreaza in motivele de casare intervine sanctiunea nulitatii recursului.
In cauza, recurentii reclamanti au criticat hotararea primei instante, in mod exclusiv, prin prisma faptului ca aceasta nu a stabilit un termen pentru executarea in concret a obligatiei stabilite in sarcina intimatului parat de compensare cu timp liber corespunzator a orelor lucrate suplimentar in intervalul 2011-2013.
Or, acest motiv de recurs nu poate fi incadrat de catre instanta de recurs in nici unul dintre cazurile expres si limitativ prevazute de art. 488 Cod procedura civila. In conditiile in care prin cererea de chemare in judecata nu a fost formulata o astfel de solicitare nu se poate vorbi de o nepronuntare asupra unei cereri, pentru a fi incidente dispozitiile art. 488 pct. 5 raportat la art. 22 alin. 6 Cod procedura civila.
Curtea constata ca argumentele aduse de recurenti in cererea de recurs tin de faza de executare a hotararii pronuntate de catre instanta de contencios administrativ, faza care este guvernata de dispozitiile speciale ale art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, Curtea constata ca exceptia invocata prin intampinare de intimatul parat I.P.J. B. este fondata, urmand a fi admisa, cu consecinta anularii recursului declarat de reclamantii B.I., C.A., E.C. si S.V. impotriva sentintei civile nr. 955/CA/12.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Fata de dispozitiile 472 alin. 2 coroborat cu art. 494 Cod procedura civila, fata de solutia pronuntata asupra recursului principal, instanta va respinge si recursul incident formulat de catre paratul I.P.J. B., acesta ramanand fara nici un efect.