APROBAREA RAPORTULUI FINAL. INCHIDEREA
PROCEDURII INSOLVENTEI. INCALCAREA NORMELOR
DE PROCEDURA PENTRU CARE NU ESTE PREVAZUTA
SANCTIUNEA NULITATII ABSOLUTE.
Art.129 din Legea nr.85/2006
Art.105 si 108 alin.3 din Codul de procedura civila.
De principiu, aprobarea raportului final si
inchiderea procedurii insolventei se pronunta de judecatorul
sindic prin hotarari separate, insa, in masura in care
adoptarea celor doua dispozitii, prin una si aceeasi sentinta,
nu vatama interesele partilor, retinand si ca nu exista o
interdictie legala, se apreciaza ca o astfel de masura nu
atrage admiterea caii de atac.
Lipsa dovezii de comunicare a raportului final si a
situatiilor financiare pot constitui motiv de admitere a
recursului in masura in care aceste neregularitati procedurale
au fost invocate de parte la prima zi de infatisare ce a urmat,
inainte de a pune concluzii de fond, si a fost de natura a-i
provoca acesteia o vatamare.
(Decizia nr.188/R/C din 2 martie 2007) Prin sentinta comerciala nr.741/F/2006, Tribunalul
Comercial Arges a admis cererea lichidatorului, a aprobat raportul final si
in temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a dispus inchiderea
procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. "P.T.91" S.R.L.
Topoloveni.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca prin
sentinta nr.3179/C/2003 a Tribunalului Arges - Sectia comerciala si de
contencios administrativ s-a deschis procedura de insolventa impotriva
debitorului, iar la data de 30.10.2006, lichidatorul judiciar a inregistrat la
tribunal raportul final si situatiile financiare de inchidere a falimentului
debitorului, fara a se formula obiectiuni din partea creditorilor.
Constatand ca raportul final este judicios intocmit, precum
si ca la 28.11.2006 acelasi lichidator a formulat cerere de inchidere a
procedurii de faliment si ca nu exista fonduri nerepartizate, judecatorul
sindic a dispus inchiderea procedurii, pentru temeiurile aratate.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs D.G.F.P. Arges,
cale de atac respinsa prin decizia nr.73/R-C/2007, si A.V.A.S. Bucuresti,
care a invocat dispozitiile art.304 pct.5 si art.3041 Cod pr.civila, cale de
atac solutionata in sensul respingerii ei ca nefondata prin decizia
nr.188/R-C/2007.
In considerentele acestei hotarari s-a aratat ca, potrivit art.129
din Legea nr.85/2006, dupa ce bunurile din averea debitorului au fost
lichidate, practicianul va supune judecatorului sindic un raport final
insotit de actele financiare, copii ale acestora vor fi comunicate
creditorilor si debitorilor, vor fi afisate la usa tribunalului, iar judecatorul
sindic va convoca adunarea creditorilor, acestia avand posibilitatea de a
formula obiectiuni cu cel putin 5 zile inainte de convocare.
In cauza, la 30 octombrie 2006 (f.366-372), s-au depus
raportul final si situatiile financiare, acestea au fost afisate, asa cum
rezulta din procesul verbal de la fila 374, in incheierea din 31 octombrie
2006 s-a dispus convocarea adunarii creditorilor pentru discutarea
raportului, convocare ce s-a si facut, purtand expres aceasta mentiune,
asa cum rezulta din actul de la fila 375, act ce a fost primit de recurenta,
potrivit stampilei acesteia, la 3 noiembrie 2006.
Sustinerea ca lichidatorul nu ar fi cerut inchiderea procedurii
este lipsita de suport, ea regasindu-se in inscrisul de la fila 385, inscris in
care practicianul comunica judecatorului sindic si ca a inaintat tuturor
creditorilor copii de pe raportul final si situatiile financiare.
Este adevarat ca la dosarul cauzei nu exista dovada
comunicarii acestor inscrisuri catre creditori, insa, urmeaza a se observa
ca textul de lege precitat nu contine o sanctiune pentru neindeplinirea
acestui act procedural.
In aceste conditii sunt aplicabile dispozitiile art.105 si art.108
alin.3 din Codul de procedura civila, potrivit carora nulitatea actelor de
procedura se impune atunci cand, fie exista o astfel de prevede expresa,
fie s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod.
Neregularitatea actelor, in aceasta din urma situatie, se acopera daca ea
nu a fost invocata la prima zi de infatisare ce a urmat si, inainte de a se
pune concluzii in fond.
In cauza, recurenta nu a invocat si, cu atat mai putin, nu a
dovedit ca a suferit o vatamare, de vreme ce a cunoscut termenul pentru
care s-a convocat adunarea creditorilor, in vederea discutarii raportului si
situatiilor financiare, si nu a inteles sa solicite raportul final si sa faca
obiectiuni in conformitate cu textul de lege.
Mai mult chiar, nici la prima zi de infatisare, respectiv sedinta
din 28 noiembrie 2006, creditoarea-recurenta nu a pretins sa se constate
neregularitatea, asa incat invocarea ei direct in recurs nu poate fi primita.
Nici sustinerea potrivit careia judecatorul sindic nu poate, in
aceeasi sedinta, sa aprobe raportul final si sa inchida procedura, nu este
fondata.
Nu exista nici o dispozitie legala care sa impuna ca cele doua
masuri procedurale sa fie luate in sedinte de judecata distincte, daca
judecatorul sindic apreciaza ca prin aceasta nu sunt vatamate interesele
partilor (si nu se dovedeste o astfel de vatamare), iar prevederile legale nu
sunt nesocotite.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat ca recursul este
nefundat si, in baza art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a fost
respins.