Neintocmirea raportului final de catre lichidatorul judiciar, cu respectarea dispozitiilor articolului 129 din legea nr. 85/2006, duce la concluzia neindeplinirii conditiilor avute in vedere de articolul 132 alin.2 pentru a se putea dispune inchiderea procedurii.
- Articolul 132 din Legea 85/2006
Mai mult, prin ultimul raport de activitate, care a fost depus la dosar chiar la data la care judecatorul sindic a retinut cauza in pronuntare (fila 250 dosar tribunal), lichidatorul judiciar chiar a aratat ca raportul final urmeaza a fi intocmit in masura in care creditorii nu vor depune contestatii la planul de distribuire – aceleasi sustineri fiind reiterate oral de catre lichidator in fata judecatorului sindic la ultimul termen de judecata, motiv pentru care a si solicitat amanarea cauzei.
Fata de cele de mai sus, constatand pe de o parte ca judecatorul sindic nu a motivat in fapt si in drept hotararea sub aspectul inchiderii procedurii in baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar pe de alta parte ca nu erau intrunite conditiile pentru luarea acestei masuri, Curtea apreciaza ca prin sentinta atacata nu a fost cercetat fondul cauzei, motiv pentru care in temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ., admitand recursul, va dispune casarea cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta in vederea continuarii procedurii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 209 din 29.01. 2013)
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII a Civila, prin sentinta civila nr. 2943 din 7.03.2012, pronuntata in dosarul nr. 31950/3/2007, a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar D.U.A.SPRL al debitoarei SC E. G. SRL, a disjuns cererea formulata in baza art. 138 lit. c, d de AFP S. 2 – Bucuresti, impotriva paratului M. E. M., in baza art. 132 din Legea nr. 85/2006 a inchis procedura falimentului si a dispus radierea societatii debitoare SC E. G. SRL de la ORC – Bucuresti.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si pe cale de consecinta sa se dispuna continuarea procedurii pana la valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei.
In motivare, s-a aratat ca debitoarea mai figureaza in evidentele fiscale ale recurentei cu bunuri mobile (mijloace de transport) conform documentelor anexate la declaratia de creanta depusa la dosarul cauzei, mai mult, nici pana la acest moment nu s-a facut dovada ca acestea ar fi iesit din patrimoniul debitoarei.
Or, avand in vedere procesul verbal de constatare intocmit de serviciile de specialitate ale recurentei, proces-verbal ce insoteste cererea sa de admitere a creantei si care atesta existenta acestor bunuri, nu se pot primi sustinerile lichidatorului cu privire la inexistenta bunurilor in patrimoniul debitoarei SC E. G. SRL.
In acest sens s-a mentionat ca mijloacele de transport figureaza inmatriculate la SPC- RPCIV Bucuresti in patrimoniul debitoarei, dupa cum rezulta din documentele anexate, respectiv extras din evidenta SPC- RPCIV Bucuresti.
S-a mai invederat instantei ca fata de prevederile legale, recurenta a calculat in sarcina debitoarei obligatii fiscale reprezentand impozit asupra mijlocul de transport pe care societatea il are in proprietate.
Fata de cele aratate, in mod gresit si total neintemeiat instanta de fond a dispus inchiderea procedurii impotriva debitoarei S.C. E. G. S.R.L.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 10 si art. 3041 din Codul de Procedura Civila, art. 261, 264 din Codul fiscal, art. 86 din Codul de procedura fiscala.
In dovedire au fost depuse inscrisuri.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de recurenta si fata de actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza recursul ca fondat si il va admite.
Se are in vedere ca in cauza prin sentinta atacata judecatorul sindic a dispus inchiderea procedurii falimentului in baza art. 132 din Legea nr. 85/2006, text de lege care la alin. 2 prevede ca „o procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora”.
Se constata insa ca in cauza raportul final la care face referire acest text de lege si care trebuie sa fie intocmit de lichidatorul judiciar cu respectarea dispozitiilor art. 129 din Lege nu exista, intrucat lichidatorul judiciar nu a intocmit un asemenea raport, astfel ca nu erau indeplinite conditiile avute in vedere de art. 132 alin. 2 pentru a se putea dispune inchiderea procedurii.
Mai mult, prin ultimul raport de activitate, care a fost depus la dosar chiar la data la care judecatorul sindic a retinut cauza in pronuntare (fila 250 dosar tribunal), lichidatorul judiciar chiar a aratat ca raportul final urmeaza a fi intocmit in masura in care creditorii nu vor depune contestatii la planul de distribuire – aceleasi sustineri fiind reiterate oral de catre lichidator in fata judecatorului sindic la ultimul termen de judecata, motiv pentru care a si solicitat amanarea cauzei.
Mai constata Curtea ca in cauza sentinta atacata nici nu este motivata sub aspectul solutiei de inchidere a procedurii falimentului, necuprinzand motivele de fapt si de drept pe care se bazeaza, astfel ca instanta de recurs nu este in masura sa analizeze argumentele care au condus judecatorul sindic la pronuntarea acestei solutii.
Fata de cele de mai sus, constatand pe de o parte ca judecatorul sindic nu a motivat in fapt si in drept hotararea sub aspectul inchiderii procedurii in baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar pe de alta parte ca nu erau intrunite conditiile pentru luarea acestei masuri, Curtea apreciaza ca prin sentinta atacata nu a fost cercetat fondul cauzei, motiv pentru care in temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ., admitand recursul, va dispune casarea cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta in vederea continuarii procedurii.
Cat priveste criticile formulate de recurenta prin care se invoca gresita inchidere a procedurii fata de faptul ca intimata debitoare mai are in patrimoniu o serie de bunuri, Curtea apreciaza ca acestea sunt intemeiate, fata de modul superficial in care lichidatorul judiciar si-a indeplinit atributiile privind identificarea si valorificarea bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei.
In acest scop, se impune ca in urma casarii cu trimitere sa fie efectuate verificari in ceea ce priveste situatia autovehiculelor indicate in inscrisul anexat la cererea de recurs, pentru a se afla daca acestea figureaza sau nu in evidentele Directiei regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor ca fiind inmatriculate pe numele intimatei debitoare sau daca din contra aceasta figureaza si cu alte autovehicule.
In situatia in care rezultatul acestor verificari va fi pozitiv, este necesar ca lichidatorul judiciar sa depuna toate diligentele necesare pentru identificarea faptica a acestor autovehicule si valorificarea lor, pentru acoperirea, cel putin in parte, a creantelor creditorilor. Curtea a apreciat ca posibilitatile de care dispune lichidatorul sunt variate si nu se limiteaza la efectuarea de verificari la sediul debitoarei, ci pot privi inclusiv sesizarea de catre lichidator a organelor de politie pentru lipsa autovehiculelor (in situatia in care in urma diligentelor depuse ar reiesi indicii in sensul ca acestea ar fi iesit in mod nelegitim din posesia debitoarei), deoarece organele de politie au posibilitatea identificarii si opririi in trafic a autovehiculelor, si chiar formularea unei cereri de atragere a raspunderii in temeiul art. 138 lit. e din legea nr. 85/2006 (cererea disjunsa fiind intemeiata pe art. 138 lit. c si d).