CONCEDIERE – ADMISIBILITATEA CONTESTATIEI IMPOTRIVA CONCEDIERII DISPUSA DE LICHIDATORUL JUDICIAR
Constata ca prin sentinta civila nr. 2445/2011, Tribunalul Covasna a dispus respingerea contestatiei formulate de contestatoarea, G. E., in contradictoriu cu intimata, S.C. B S.A. si S.C. J.C.I. SPRL, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Deciziei de concediere nr. 4 din 4.042011, reintegrarea in functia detinuta cu despagubiri egale rezultate din drepturile salariale de care a fost lipsita, majorate, indexate, a celorlalte drepturi de care nu a beneficiat de la data concedierii si reintegrarea in functie la care sa se adauge daune morale de 10.000 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, J. C.I. SPRL, lichidator judiciar a debitoarei, S.C. B S.A., conform Sentintei civile nr. 274/S din 3 februarie 2011, pronuntata de Tribunalul Brasov, in temeiul prevederilor art. 86 din L. 85/2006 cu modificarile si completarile ulterioare a procedat la desfacerea contractului individual de munca a salariatei, G.E., consilier juridic, incepand cu data de 5 aprilie 2011(f. 5).
Aceasta decizie a fost comunicata catre contestatoare la data de 6 aprilie 2011.
Din Decizia nr. 277/R din 5 mai 2011 a Curtii de Apel Brasov reiese ca, prin Hotararea nr. 1 din 30 martie 2004, Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor S.C. B S.A. a aprobat dizolvarea si lichidarea voluntara a acestei societati, actionat majoritar fiind A Bucuresti.
Pentru realizarea lichidarii voluntare a fost incheiat contract cu lichidatorul, S.C. C. E. S.A. Bacau, prelungit prin acte aditionale, dintre care ultimul a expirat la 31 decembrie 2010.
Tinand cont de faptul ca A nu a mai prelungit contractul lichidatorului la cererea creditoarelor DGFP si D F, Tribunalul Brasov prin Sentinta civila nr. 274/S din 3 februarie 2011 a dispus deschiderea procedurii falimentului pe cale simplificata numind la lichidator judiciar provizoriu, C.I. SPRL .
Sentinta in cauza a fost atacata cu recurs iar Curtea de Apel Brasov prin decizia enuntata, instanta de control judiciar a casat sentinta atacata de A, a constatat ca societatea se afla inca in lichidare voluntara, astfel a dispus suspendarea procedurii de insolventa a debitoarei pana la finalizarea lichidarii voluntare.
Tinand cont de faptul ca societatea se afla dizolvata, situatie care are semnificatia incetarii activitatii, lichidatorul judiciar avand in vedere ca hotararile judecatorului sindic, in raport de prevederile art. 12 alin.(1) din L. 85/2006 cu modificarile si completarile ulterioare au caracter definitiv si executoriu a trecut la aplicarea dispozitiilor art. 86 din aceiasi lege care prevede ca” Prin derogare de la prevederile L. 53/2003 – Codul Muncii cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de administratorul judiciar/lichidator fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva…” cu exceptia preavizului de 15 zile lucratoare.
Scopul preavizului este acela de a asigura atat angajatorului cat si salariatului posibilitatea de a lua masurile necesare pentru a se evita consecintele negative pe care le-ar putea avea incetarea intempestiva a unui contract individual de munca.
In speta, adevarat ca din actul de concediere nu rezulta ca petenta ar fi beneficiat de acordarea in natura a preavizului de 15 zile lucratoare. In speta dat fiind situatia speciala a firmei in sensul ca nu mai deruleaza nici un fel de activitate, reintegrarea contestatoarei si acordarea preavizului in natura apar ca lipsite de eficienta.
Totusi contestatoarea are dreptul la despagubiri pentru cele 15 zile de preaviz neacordate, insa acestea nu au solicitate prin actiune si nici nu s-a precizat cuantumul acestora.
Pentru suma decurgand din neacordarea acestui drept exista posibilitatea inscrierii la masa credala a debitoarei printr-o declaratie de creanta iar achitarea acestor sume au prioritatea fata de alte creante ale creditorilor.
Apararea petentei vizand lipsa de calitate a lichidatorului de a decide concedierea nu subzista in considerarea reglementarilor art. 47 alin.(4) din L. 85/2006 care arata ca” Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea falimentului”, conducerea activitatii fiind preluata, impreuna cu gestiunea scriptica si faptica de lichidator care are drept de reprezentare si decizie(art. 25 lit. b) din Legea amintita si art. 87 pct. 5 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen, motivat, contestatoarea G.E.
Aceasta a criticat sentinta pentru nelegalitate, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si a aratat ca postul detinut de aceasta la intimata era acela de consilier juridic si ca in aceasta calitate a desfasurat activitate chiar pana in data de 4 aprilie 2011.
In data de 5 aprilie 2011 a fost impiedicata sa mai lucreze, sa mai intre in birou, invocandu-se efectele deciziei de desfacere a contractului individual de munca nr. 4 din 4 aprilie 2011.
Recurenta sustine ca societatea a angajat dupa angajarea sa inca un consilier juridic care a ramas in activitate.
Decizia de concediere trebuie anulata pentru ca nu i-a fost acordat preavizul, iar motivarea instantei care-si insuseste lipsa preavizului si o considera justificata, este nelegala, chiar daca acordarea preavizului ar aparea ca lipsita de eficienta.
Intimata J.C.I. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. B S.A. cat si S.C. B S.A. au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, aratand ca situatia financiar-economica a societatii era stiuta si au avut loc discutii cu angajatii ca in termen de 30 de zile sa isi gaseasca loc de munca.
Analizand recursul formulat, instanta constata ca este fondat si, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va fi admis, fiind modificata sentinta in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei de concediere cu consecinta reintegrarii in postul de consilier juridic al contestatoarei.
Orice interpretare a recurentei S.C. B S.A. ca „scuza” sau „justificare” pentru modul de emitere a deciziei de concediere, nu-si are fundament legal.
Dispozitiile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 au fost incalcate in speta, iar ele sunt norme imperative, derogatorii de la dispozitiile Codului muncii.
Administratorul judiciar/lichidatorul dupa data deschiderii procedurii de lichidare, desface Contractul Individual de munca de urgenta, fara a fi nevoie sa parcurga procedura de concediere colectiva, insa trebuie sa acorde personalului concediat preavizul de 15 zile lucratoare.
Chiar daca textul invocat nu prevede nicio sanctiune pentru nerespectarea preavizului fiind vorba de o dispozitiei imperativa, obligatorie, incalcarea acesteia este sanctionata cu nulitatea actului juridic indeplinit neconform cu norma aratata .
Daca intentia legiuitorului ar fi fost in sensul (interpretarea) pe care l-a dat textului legal recurenta atunci dispozitia art.86 pct.6 teza a II a din Legea nr. 85/2006 nu ar mai fi avut un continut obligatoriu, imperativ, ci ar fi fost o norma facultativa, lasand la latitudinea angajatorului acordarea preavizului dupa posibilitatile financiare (economice) ale acestuia .
Nici posibilitatea compensarii preavizului de 15 zile in bani, cum incearca sa sustina S.C. B S.A. nu este prevazuta in singurul text din Legea nr. 85/2006 care reglementeaza procedura concedierii personalului societatii in lichidare.
Sustinerea recurentei referitoare la faptul ca angajatii si implicit contestatorul cunosteau situatia financiara a societatii, faptul ca era deschisa procedura lichidarii voluntare, nu inlatura obligatia angajatorului de a acorda preavizul la concediere.
Aspectele ce tin de modul in care contestatoarea isi indeplinea sarcinile de serviciu exced temeiului emiterii deciziei de concediere si motivului de nulitate a acesteia. In cazul in care angajatorul ar fi avut argumente solide pentru a sustine lipsa de performanta a activitatii contestatoarei ar fi avut la dispozitie alte mijloace procedurale.
Pentru toate aceste considerente, se impune modificarea sentintei de fond, in sensul celor din dispozitivul prezentei.
Solutia se justifica si mai mult avand in vedere ca sentinta civila nr.274/3 februarie 2011 ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a fost casata de Curtea de Apel Brasov prin decizia 277/5 martie 2011, iar procedura insolventei deschisa prin sentinta civila nr. 274/2011 a fost suspendata pana la finalizarea procedurii de lichidare voluntara.
DECIZIA CIVILA NR. 229/R/8.02.2012/AP