Insolventa. Inadmisibilitatea unei cereri intemeiate pe disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, rep., formulata pe calea unei contestatii indreptate impotriva planului de distribuire, fara sa fi fost utilizata calea contestatiei impotriva tabelului definitiv de creante.
Incidenta disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, rep., poate fi analizata de judecatorul sindic in cadrul unei contestatii impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabelul definitiv de creante, nu in cadrul unei contestatii impotriva planului de distribuire.
De vreme ce contestatoarea nu a putut proba depunerea unei contestatii impotriva tabelului definitiv de creante si nici faptul ca ar fi solicitat repunerea in termenul de formulare a unei astfel de contestatii, judecatorul sindic nu avea temei legal care sa ii permita sa analizeze motivele referitoare la distribuirea sumelor si sa procedeze la modificarea planul de distribuire, atata vreme cat nu a fost investit cu o cerere (contestatie) avand ca obiect verificarea modului de inscriere a creantelor in tabelul definitiv, tabel care a stat la baza intocmirii planului de distribuire. Prin sentinta comerciala nr. 1520 din 17 iunie 2009, judecatorul sindic desemnat in dosarul Tribunalului Comercial Mures nr. 1330/1371/2007 a respins contestatia formulata de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures impotriva planului de distribuire din 20 mai 2009 si a raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante din data de 20 mai 2009 intocmite de lichidatorul judiciar RVA Mures I. S. SPRL.
S-a retinut in considerentele sentintei atacate faptul ca, creditoarea a contestat faptul ca planul de distribuire prevede plati doar in contul creantelor detinute de creditorii O. G. si O. L., care ar avea o creanta garantata, in conditiile in care acestia, conform sustinerilor contestatoarei nu au nici un fel de garantie. Contestatoarea a mai precizat ca dupa anularea vanzarii imobilului debitoarei S.C. E. C. SRL, inscris in CF nr. 94916/N Targu-Mures, a incercat sa reinscrie sechestrul, insa cererea i-a fost respinsa pe motiv ca impotriva debitoarei s-a declansat procedura insolventei.
Judecatorul sindic a tinut cont de faptul ca, la 30 martie 2009 a fost inregistrat la grefa instantei tabelul definitiv consolidat cuprinzand obligatiile debitoarei S.C. E. C. SRL, necontestat de niciunul dintre creditorii inscrisi in tabel, in conditiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, republicata iar planul de distribuire contestat de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures a fost intocmit in baza tabelului de obligatii. Intrucat creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures nu a contestat in termenul legal tabelul de obligatii, nu poate aduce critici asupra modului de alcatuire al acesteia, in acest stadiu al procedurii.
Hotararea judecatorului sindic a fost atacata cu recurs de catre creditoarea contestatoare Directia Generala a Finantelor Publice Mures, care a solicitat modificarea planului de distribuire in sensul distribuirii si catre recurenta a sumelor obtinute din valorificarea bunurilor debitoarei falite.
In motivarea recursului s-a aratat ca, nu a contestat tabelul definitiv consolidat pentru ca nu i-a fost comunicat si nici publicat in buletinul procedurilor de insolventa, motiv pentru care apreciaza ca sunt intrunite conditiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, republicata. Recurenta considera ca exista situatia unei erori esentiale referitoare la dreptul de preferinta al creditorilor O. G. si O. L., care de fapt au calitatea de terti dobanditori ai imobilului cumparat in baza contractului autentificat sub nr. 2085 din 16 iulie 2007, contract anulat in temeiul art. 80 din Legea insolventei. Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 83 din acelasi act normativ, creditorii indicati ar putea detine o creanta chirografara fata de averea falitei si nu o creanta prioritara in raport cu creanta bugetara detinuta de organul fiscal.
Recurenta a criticat faptul ca prin planul de distribuire contestat s-a propus distribuirea fondurilor obtinute in cadrul procedurii de lichidare doar creditorilor prevazuti de dispozitiile art. 121 pct. 1 si 2 din Legea nr. 85/2006, republicata, iar lichidatorul judiciar nu a tinut cont de ipoteca detinuta de contestatoarea pentru suma de 99.832 lei inscris in CF in temeiul Incheierii nr. 40158 din 17 iulie 2007.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului creditoarei contestatoare, precizand ca modificarea tabelului definitiv este o masura luata de lichidatorul judiciar fiind impusa de dispozitiile sentintei nr. 1518 din 22 octombrie 2008 prin care s-a dispus repunerea in situatia anterioara, situatie ce a deschis creditorilor O. G. si O. L. posibilitatea depunerii unei cereri de admitere a creantei. In conditiile date, la indemana creditoarei recurente a stat numai contestatia la raportul continand aceasta solutie, raportul in discutie fiind depus la grefa instantei la data de 18 martie 2009, iar tabelul rezultat din propunerile facute in raport fiind afisat la 30 martie 2009, conform dovezii de la fila 4 din volumul IV dosar.
Intimata a mai invederat ca dreptul de preferinta la distribuire a creantei creditorilor O. fata de creantele bugetare ale recurentei, nu este rezultatul unei erori esentiale in sensul dat de art. 75 din Legea nr. 85/2006, deoarece includerea creditorilor O. in ordinea de preferinta la distribuire, reglementata de art. 123 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 a fost determinata de momentul in care a intervenit aceasta obligatie de plata respectiv dupa declansarea procedurii insolventei. S-a precizat astfel ca nu calitatea de creditori garantati a stat la baza distribuirii contestate.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul creditoarei contestatoare este nefondat.
Contestatoarea recurenta a solicitat modificarea planului de distribuire in conditiile in care, asa cum corect a retinut judecatorul sindic, tabelul definitiv de obligatii care a stat la baza intocmirii planului de distribuire, nu se dovedeste ca ar fi fost contestat. Intr-adevar, recurenta invoca faptul ca nu i-ar fi fost comunicat tabelul definitiv consolidat de creante si nici publicat in buletinul procedurilor de insolventa, insa, nu rezulta ca ar fi fost formulat contestatie impotriva tabelului respectiv, fie si peste termenul de contestare si ca ar fi cerut repunerea in termenul de contestare pentru motivul invocat, acela ca nu a luat la cunostinta de continutul tabelului.
Instanta nu avea cum sa analizeze motive legate de distribuirea sumelor si eventual sa modifice planul de distribuire cata vreme ramase nemodificat, nefiind investita legal si procedural sa verifice modul de inscriere in tabelul definitiv de creante, tabel care in mod firesc sta la baza intocmirii planului de distribuire.
Incidenta prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, republicata poate fi analizata in cadrul unei contestatii impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabelul definitiv de creante, nu in cadrul unei contestatii formulate impotriva unui plan de distribuire.
Lichidatorul judiciar se apara prin faptul ca tabelul in care apare inscrierea creantei celor doi creditori O., este tabelul afisat la 30 martie 2009 (fila 4 din Vol.IV) insa in raportul intocmit la 18 martie 2009, apare propunerea de includere a creantei respective printre creantele de procedura, propunere care nu a fost contestata in termen procedural de creditoarea recurenta.
Lichidatorul judiciar face si precizarea ca nu calitatea de creditori garantati a determinat modalitatea de distribuire contestata, ci efectul hotararii judecatoresti prin care s-a anulat contractul de vanzare-cumparare a unui imobil apartinand debitoarei si s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara.
Masurile luate de lichidatorul judiciar privind modalitatea de punerea in executare a efectelor hotararii judecatoresti prin care s-a anulat contractul de vanzare-cumparare din litigiu, privind inscrierea in tabelul definitiv si apoi distribuirea sumelor, cuprinse in raportul intocmit de lichidatorul judiciar, nu se dovedeste ca ar fi fost contestate la vremea respectiva de creditoarea recurenta.
Fata de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.