Drept procesual civil
Contestatie in anulare – art. 318 Cod procedura civila
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare prin care se cere insasi instantei care a pronuntat hotararea atacata in cazurile si in conditiile prevazute de lege sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata.
Este suficient ca instanta de recurs sa arate considerentele pentru care a gasit motivul de casare neintemeiat chiar daca nu a raspuns la toate argumentele recurentului.
Prin sentinta civila nr.199/26.02.2009 a Tribunalului Covasna s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantii V.A.si D.F. in contradictoriu cu paratul Consiliul Local E.
S-a retinut ca reclamantii ca primar si viceprimar nu se incadreaza in dispozitiile legii pentru a primi indemnizatia de dispozitiv.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului recurentii reclamanti au aratat ca Ordinul nr.496/2003 al M.A.I. se aplica si personalului civil, recurentii considerand ca fac parte din categoria personalului civil din administratia publica, alaturi de angajatii din alte domenii ale administratiei publice, cum ar fi Institutia Prefectului, Directia Generala de Pasapoarte etc. Recurentii reclamanti au sustinut ca prin hotararea data de instanta de fond se incalca legea de drept substantial, in sensul ca desi sporul respectiv – indemnizatia de dispozitiv- este acordat prin Ordinul nr.496/2003 in mod nediscriminator si pentru personalul din administratia publica, fara distinctie intre administratia locala si cea centrala, printr-o interpretarea excesiva a notiunii de autonomie locala s-a admis actiunea si pentru reclamanti care fac parte din administratia locala. Recurentii au mai aratat ca li se cuvine indemnizatia de dispozitiv si prin prisma specificului activitatilor pe care le desfasoara in administratia publica locala pe linie de situatii de urgenta, similar cu personalul din institutia prefectului, care primesc aceasta indemnizatie, neacordarea acestei indemnizatii reprezentand un tratament discriminatoriu pentru recurentii reclamanti prin comparatie cu alte categorii de personal din administratia publica, carora li se plateste indemnizatia de dispozitiv.
Prin Decizia civila nr 363/R/19.05.2009 Curtea de Apel Brasov a respins recursul reclamantilor. S-a aratat ca recurentii reclamanti sunt alesi locali, avand pentru perioadele mentionate la fiecare in parte in actiune si in cererea de recurs calitatea de primar (V.A.), respectiv de viceprimar (D.F., regimul juridic aplicabil acestora fiind cel prevazut de Legea nr.215/2001 republicata si modificata a administratiei publice locale. Astfel, potrivit art 57 alin. (5): „Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege”.
Indemnizatia de dispozitiv este reglementata prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de aparare nationala, ordine publica, si siguranta nationala, fiind o indemnizatie care initial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar in oricare din aceste structuri statale, dar si salariatilor civili din unitatile militare. Prin vointa legiuitorului, indemnizatia de dispozitiv a fost acordata inca de la momentul aplicarii Legii nr.138/1999 si personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind mentinut pentru personalul contractual din unitatile de politie demilitarizate, alaturi de personalul civil din celelalte unitati subordonate Ministerului de Interne care ramasesera militarizate, astfel incat in intregul sistem al Ministerului de Interne indemnizatia de dispozitiv era general aplicabila.
Prin reorganizarea ministerelor efectuata in anul 2003, Ministerul de Interne a fuzionat cu Ministerul Administratiei Publice, rezultand Ministerul Administratiei si Internelor. Pentru eliminarea unor discriminari de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de functionari si personal contractual din structura noului Minister al Administratiei si Internelor constituit in anul 2003, a fost emis Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.496/28.07.2003 care la pct.9.2. prevede ca „indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice”, iar la pct.31.1 din acelasi ordin este definit personalul civil ca reprezentand atat functionarii publici, cat si personalul contractual din toate unitatile ce intra in structura acestui minister. In acest ordin de ministru se mai precizeaza ca personalul civil din domeniul administratiei publice beneficiaza de dreptul reglementat in art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizatia de dispozitiv lunara, in cuantum de 25% din salariul de baza.
Din actele normative mentionate rezulta ca, din moment ce reclamantii recurenti au un regim juridic special, derogator de la regulile de drept comun in materia administratiei publice, regim juridic expres si exhaustiv reglementat de legea organica a administratiei publice acestia nu pot fi asimilati notiunii de „personal civil ce isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice” in sensul prevederilor Ordinului MAI nr.496/2003 , pct.9.2. De altfel, indemnizatia de dispozitiv nu se plateste nici altor categorii de demnitari publici, cum ar fi ministrii care detin portofolii in ministere cu structuri militare, legea de salarizare fiind una speciala si derogatorie in mod expres de la dreptul comun privind salarizarea acelor structuri institutionale militare ori de tip militar (cum ar fi Ministerul Apararii, Ministerul Administratiei si Internelor).
Prin urmare, in situatia functiilor de demnitate publica nu sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003 privind acordarea indemnizatiei de dispozitiv, acest ordin de ministru neputand sa modifice legea administratiei publice locale (lege care ii este superioara in privinta fortei juridice) prin care se stabilesc expres regulile de remunerare a functiilor de demnitate publica de primar si viceprimar.
Impotriva Deciziei civile nr 363/R/19.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Brasov au formulat contestatie in anulare recurentii reclamanti V.A.si D.F. in baza art. 318 Cod procedura civila. In dezvoltarea motivelor arata ca nu s-au cercetat motivele de recurs invocate, iar hotararea contine motive contradictorii. Se arata ca legalitatea sentintei implica justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecarii pricinii si nu s-a aplicat legea speciala cu respectarea Constitutiei si Legii 137/2000 privind combaterea discriminarii.
Intimatul nu a depus la dosar intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarelor, decizia contestata raportat la motivele contestatiei in anulare formulata Curtea a retinut urmatoarele:
Conform art.318 Cod procedura civila, articol invocat de catre contestatori „hotararile instantei de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta respingand recursul sau admitandu-l numai in parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare prin care se cere insasi instantei care a pronuntat hotararea atacata in cazurile si in conditiile prevazute de lege sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata. Codul de procedura civila reglementeaza doua categorii de contestatii in anulare, contestatia in anulare de drept comun (art.317) si contestatia in anulare speciala (art.318 invocat in speta). Pentru contestatia in anulare speciala art.318 prevede doua motive: „cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale” si „cand instanta respingand recursul s-au admitandu-l numai in parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Primul motiv prevazut de art.318 Cod procedura civila are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite. Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata , respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispozitii legale sau de rezolvarea unui incident procedural. In doctrina si jurisprudenta s-a aratat ca a da posibilitatea partilor de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parti si a aplicat legea , ar insemna sa se deschida dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac ceea ce ar echivala cu o opozitie, astfel incat contestatia in anulare ar deveni o cale ordinara de atac mai rea decat recursul la recurs care cel putin s-ar adresa unei instante superioare.
Numai o greseala materiala esentiala care a determinat o solutie eronata poate fi invocata pe calea contestatiei in anulare, iar aceasta se apreciaza in raport cu situatia existenta la dosar la data hotararii ce se ataca.
Cel de al doilea motiv prevazut de art.318 Cod procedura civila, omisiunea cercetarii unui motiv de casare poate fi invocat pe calea contestatiei in anulare numai daca recursul a fost respins sau admis numai in parte. Se are in vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocat in termen de catre recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care oricat de larg ar fi dezvoltate sunt intotdeauna subsumate motivului de casare care il sprijina.
In speta nici teza a II-a a art.318 Cod procedura civila nu se verifica. Instanta de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de catre recurenti inclusiv argumentele invocate din nou prin prezenta contestatie in anulare.
Contestatorul invoca din nou prin contestatia in anulare o parte din motivele care au fost examinate atat de instanta de fond, cat si de cea de recurs si au fost respinse ca neintemeiate. Curtea retine ca decizia data nu este rezultatul unei greseli materiale, iar instanta a raspuns tuturor motivelor de recurs invocate de catre recurentii reclamanti.
Am aratat ca art.318 Cod procedura civila are in vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de catre recurent iar nu argumentele de fapt si de drept aratate de parte care oricat de larg ar fi dezvoltate sunt intotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijina. Este suficient ca instanta de recurs sa arate considerentele pentru care a gasit motivul de casare neintemeiat chiar daca nu a raspuns la toate argumentele recurentului.
Instanta de recurs a retinut prin considerentele Deciziei civile nr 363/R/19.05.2009 ca recurentii reclamanti V.A.si D. F. cu functii de demnitate publica (primar si viceprimar) nu se incadreaza in categoriile prevazute de Legea 138/1999 si nu li se pot aplica nici dispozitiile Ordinului MAI nr. 496/2003 (nu sunt personal contractual sau functionari publici) pentru a solicita indemnizatia de dispozitiv.
Pentru motivele aratate considerand ca cerintele nici unuia din cele doua motive prevazute de art.318 Cod procedura civila nu sunt indeplinite Curtea in baza art.320 Cod procedura civila a respins contestatia in anulare formulata.
Decizia nr. 636/R/13.10.2009