. Admisibilitatea actiunii promovate de magistrati, avand ca obiect stimulentele acordate de consilieri din cadrul Ministerului Justitiei.
Curtea a constatat ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 1082/119/2008 reclamantii Andrei Camelia, Velican Maria Daniela, Chiper Janica, Kovacs Ildiko, Maghiar Maria Gabriela, Oprea Silviu, Toboltoc Irina, Benegui Alexandra Daniela si Bartha Kinga Agota au chemat in judecata pe paratii:
1) Ministerul Justitiei
2) Curtea de Apel Brasov,
3) Tribunalul Covasna,
4) Tribunalul Brasov, numai pentru reclamanta Alexandra Daniela Benegui
cu citarea Consiliului National pentru Combaterea discriminarii, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati paratii la plata catre fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite in perioada 2006 – 2008 de un consilier juridic, asimilat magistratilor, din cadrul Ministerului Justitiei, cu titlu de despagubiri, in temeiul disp. art 21 din OUG 137/2000, suma ce va fi actualizata la data platii, precum si la plata dobanzii legale la sumele solicitate potrivit OG 9/2000 de la data nasterii dreptului la actiune, pentru reclamanta Bartha Kinga Agota pretentiile vizeaza numai perioada 2007-2008.
In motivarea actiunii s-a aratat ca personalului din cadrul Ministerului Justitiei, i-au fost acordate in repetate randuri stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin 2 din legea 147/1997, sens in care au fost emise o serie de ordine de catre Ministrul Justitiei.
S-a mai aratat in continuare ca nu au fost respectate normele interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 alin.2 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora sumele constituite in acest fel se utilizeaza pentru stimularea judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ, si de serviciu, din cadrul instantelor judecatoresti, a personalului MJ, si din alte institutii. Repartizarea fondurilor astfel obtinute, s-a realizat de ordonatorul principal de credite, respectiv de Ministerul Justitiei, magistratii au fost exclusi de la plata acestor drepturi, fiind salarizati in mod inegal, desi se afla in aceiasi situatie, avand drepturi egale.
Astfel magistratii si personalul auxiliar de specialitate din instantele judecatoresti nu au beneficiat si nu beneficiaza de asemenea sume considerabile, in raport cu munca efectiva si responsabilitatea acesteia. Sumele alocate instantelor, daca se mai aloca, sunt ridicol de mici in comparatie cu cele acordate personalului din Ministerul Justitiei.
Posibilitatea recunoscuta de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu poate fi privita ca un drept discretionar al acestuia, ci in masura in care ordonatorul de credite hotaraste acordarea acestor premii si stimulente este obligat sa respecte principiul nediscriminarii in relatiile de munca, consacrat de disp. art. 5 din codul muncii, care interzic faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta.
In drept au fost invocate disp. art. 21 al. 1 din OG 137/2000, asa cum a fost modificata ulterior, OG 77/2003 si legea 27/2004.
In probatiune s-au depus inscrisuri.
La dosar s-a formulat intampinare de paratii, Tribunalul Brasov, Curtea de Apel Brasov si Ministerul Justitiei, prin care se solicita respingerea actiunii. In intampinarea formulata de Ministerul justitiei se arata ca respingerea actiunii se impune datorita faptului ca reclamantii nu se afla in situatia valorificarii unui drept si anume, a dreptului de a fi premiat, care de altfel nici nu este reglementat in vreun act normativ. Se mai arata ca prin acordarea stimulentelor consilierilor din Ministerul Justitiei, nu au fost incalcate dispozitiile OUG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea formelor de discriminare, intrucat dreptul pretins de reclamanti nu este fundamentat pe nici un act normativ, iar prin aceasta nu s-a realizat un tratament inegal.
Nici legea 146/1996 si nici normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1008/C/2006 nu prevad obligativitatea acordarii stimulentelor tuturor judecatorilor si personalului auxiliar din cadrul instantelor, acestia avand numai vocatia de potentiali beneficiari ai stimulentelor respective, care ar fi putut fi acordate in functie de criteriile mentionate in reglementarile legale in vigoare.
In intampinarea depusa de Tribunalul Brasov, se invoca exceptia lipsei calitatii procesual pasive, motivat pe faptul ca reclamantii nu au avut calitatea de magistrati in cadrul acestei instante niciodata. Prin urmare, nu acestui parat ii incumba obligatia de plata a stimulentelor ce fac obiectul prezentei actiuni.
Curtea de Apel prin intampinare a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, avand in vedere ca nu a detinut niciodata fondurile necesare efectuarii unor asemenea plati, Ministerul Justitiei fiind acela care centralizeaza fondurile rezultate din colectarea taxele judiciare de timbru si timbrelor judiciare.
Se mai arata ca dispozitiile art. 27 din OG 137/2000 au fost declarate neconstitutionale, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala prin deciziile pronuntate in sedinta din 3 iulie 2008.
Pe fondul cauzei se arata ca pretentiile reclamantilor nu sunt intemeiate, nefiind fundamentate pe nici un temei legal.
La dosar s-a depus si punctul de vedere al CNCD.
Examinand continutul dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii sunt judecatori in cadrul Judecatoriei Sf.Gheorghe.
Prin mai multe ordine emise de Ministrul Justitiei, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justitiei, din fondurile constituite in baza disp. art 25 din legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate in instanta, iar temeinicia si legalitatea acestora nu a fost analizata de instantele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost infiintat acest fond, si categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fara insa a reglementa si obligativitatea acordarii acestora.
Prin urmare, in lipsa unui act normativ care sa garanteze sau sa prevada dreptul fiecarui judecator, de a primi stimulente financiare, acesta ramane un drept virtual, o posibilitate, conditionata de o multitudine de factori, cum ar fi existenta fondurilor, si indeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instantelor de judecata.
Nu poate fi invocata discriminarea, in ceea ce priveste acordarea acestor stimulente, intrucat reclamantii care pretind ca au fost discriminati, trebuie sa se afle in situatii analoage sau comparabile, cerinta care nu este indeplinita.
Asigurarea egalitatii de tratament a salariatilor si angajatorilor nu inseamna uniformitate, nu inseamna neluarea in considerare a particularitatilor, a cerintelor concrete specifice fiecaruia. In speta de fata, ordonatorul principal de credite, care colecteaza si repartizeaza fondurile financiare in discutie, poate sa tina seama de particularitatile care impun in mod necesar si rational un tratament diferentiat si rezonabil in acordarea acestor premii. Este de altfel un atribut principal al angajatorului, iar legiuitorul a lasat in sarcina acestuia si la liberul sau arbitru, acordarea recompenselor si premiilor de orice fel.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementarile nationale si pe practica CEDO, este tot in sensul ca nu se poate retine existenta discriminarii in ceea ce priveste acordarea premiilor si stimulentelor materiale.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului Tribunalul Brasov, trebuie observat ca acest parat a fost chemat in judecata numai de reclamanta Benegui Alexandra, care are calitatea de magistrat in cadrul Tribunalului Brasov, situatie fata de care exceptia invocata urmeaza sa fie respinsa.
In ceea ce priveste exceptia invocata de parata Curtea de Apel Brasov, respectiv, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a acesteia, motivat de faptul ca nu a avut la dispozitie un asemenea fond si in consecinta nu putea face platile, instanta apreciaza ca, aceasta exceptie nu este intemeiata, intrucat intre reclamanti si aceasta parte, exista raporturi de munca, iar parata in calitate de ordonator de credite, asigura plata salariilor, inclusiv a stimulentelor si a premiilor. Existenta sau inexistenta fondurilor necesare platilor, tine de admisibilitatea actiunii pe fond, si nu vizeaza exceptia lipsei calitatii procesual pasive, sens in care instanta va dispune respingerea acesteia.
Fata de toate aceste considerente, instanta a apreciat ca pretentiile reclamantilor sunt nefondate si in consecinta a respins actiunea acestora.
Cu opinia separata a asistentului judiciar,
Incepand cu luna ianuarie 2006, prin ordine ale ministrului justitiei, in temeiul art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimularii consilierilor juridici asimilati magistratilor din Ministerul Justitiei.
Potrivit normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin.(2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justitiei, aprobate prin O.M.J. nr. 1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimularii personalului din sistemul justitiei, in conformitate cu prevederile art. 25 alin.(2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, se constituie din diferenta de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, precum si din amenzile judiciare.
Sumele constituite in acest fel se utilizeaza pentru stimularea judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ si de serviciu din cadrul instantelor judecatoresti, a personalului Ministerului Justitiei, al Institutului National de Criminologie, al Institutului National de Expertize Criminalistice, precum si a personalului din Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea fondului destinat stimularii personalului din sistemul justitiei in conformitate cu dispozitiile legii mai sus citate se face de ordonatorul principal de credite .
Repartizarea sumelor destinate stimularii personalului in cadrul instantelor judecatoresti se face pe ordonatori secundari si tertiari de credite, prin ordin al ministrului justitiei, tinandu-se seama, in principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari si tertiari de credite .
Desi nu exista un drept de a fi stimulat sau premiat si nici o obligatie corelativa, ordonatorul de credite a inteles sa repartizeze fondul prin acordarea preferintei unei anumite categorii de personal, asimilat magistratilor ignorand total magistratii, care se bucura de un statut cel putin egal .
Sustinerea Ministerului Justitiei ca premiatii au desfasurat o bogata activitate in elaborarea unor proiecte de coduri ramane fara suport cat timp magistratii, pe langa activitatea complexa de judecata participa si la procesul de formare continua , la elaborarea proiectelor de acte normative, la implementarea de programe la nivelul instantelor, activitati care ar justifica aplicarea unui tratament egal.
Prin urmare, ordonatorul principal de credite , prin premierea timp de trei ani, in exclusivitate, si in repetate randuri a unei anumite categorii de personal, a incalcat principiul nediscriminarii consacrat de art.5 din Codul Muncii care dispune ca: „(1) In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. (2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta sociala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala este interzisa. (3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin.(2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii. (4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin.(2), dar care produc efectele unei discriminari directe”.
Art. 14 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului defineste notiunea de discriminare prin tratamentul preferential acordat unui grup, fara justificare adecvata, desi ambele grupuri beneficiaza de un statut egal.
In acest sens dispune si art.1 al Protocolului nr.12 la conventia mentionata dar si jurisprudenta CEDO, in Marchx vs Belgia, Beian vs Romania, Fredin vs Suedia, Hoffman vs. Austria, Thilimmenos vs Grecia care a stabilit ca pe baza art. 14 din conventie „o distinctie este discriminatorie daca nu are o justificare obiectiva si rezonabila, adica daca nu urmareste un scop legitim sau nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat”. De asemenea, „dreptul de a nu fi discriminat este incalcat atunci cand statele trateaza in mod diferit persoane aflate in situatii analoage fara a oferi justificari obiective si rezonabile” cum s-a intamplat in speta, ordinele respective neprezentand nici o motivatie, nicidecum una obiectiva si rezonabila.
Potrivit art.1 alin.2 din O.G. nr.137/2000 principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate. Din economia acestui act normativ rezulta, de asemenea ca deosebirea, excluderea, restrictia sau preferinta trebuie sa aiba la baza un criteriu din cel prevazut la art. 22 alin.1 si trebuie sa se refere la persoane aflate in situatii comparabile, tratate, in mod diferit.
Prin urmare, asa cum rezulta din cele mai sus expuse, premierea sistematica, timp de 3 ani, in exclusivitate, fara nici o justificare obiectiva si rezonabila a asimilatilor magistratilor cu excluderea magistratilor insisi inseamna tratament discriminatoriu, ce urmeaza a fi reparat prin admiterea actiunii.
Prin aceasta nu se incalca deciziile Curtii Constitutionale referitoare la O.G. nr.137/2000 intrucat instanta nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative si nici nu a creat vreunele, ci a constatat incalcarea unora existente.
Sentinta civila nr. 29/F/M din 8 septembrie 2008 – C.S.