LITIGIU DE MUNCA. TICHETE DE MASA. MAGISTRATI SI PERSONAL DE SPECIALITATE DIN
SISTEMUL AUTORITATII JUDECATORESTI. CATEGORIE DE SALARIATI EXCLUSA.
Legea nr.142/1998
Referitor la tichetele de masa se constata ca prin Legea nr.142/1998 a fost reglementata posibilitatea
acordarii tichetelor de masa de catre angajatori salariatilor sai, acestea constituind o alocatie individuala de
hrana, suportata integral de angajator.
Normele de aplicare ale Legii nr.142/1998 din 14.01.1999 prevad la art.1 ca angajatorii persoane
juridice sau fizice prevazute la art.1 din Legea nr.142 stabilesc impreuna cu organizatiile sindicale legal
constituite sau cu reprezentantii salariatilor, dupa caz contractarea achizitionarii tichetelor de masa cu una sau
mai multe unitati emitente.
In consecinta, acordarea tichetelor de masa este in primul rand o posibilitate a angajatorului si nu o
obligatie imperativa, pentru ca echivalentul acestora se suporta integral din fondurile angajatorului, care trebuie
sa aiba prevazut in bugetele de stat sumele cu aceasta destinatie.
Fata de cele de mai sus rezulta ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca reclamantii sunt
indreptatiti la primirea tichetelor de masa fiind inexact ca aceasta constituie o discriminare fata de alte
categorii de salariati, de vreme ce acesta este atributul angajatorului.
(Decizia civila nr.450/R-CM/25 septembrie 2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru
cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Angajatii Curtii de Apel Ploiesti, prin reprezentant A.V., au chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei,
Curtea de Apel Ploiesti, Tribunalul Prahova si Ministerul Finantelor Publice, solicitand sa fie obligati paratii la plata
sumelor de bani reprezentand contravaloarea tichetelor de masa, sume ce nu au fost acordate pe ultimii trei ani, 8.12.2003
- 8.12.2006 reactualizate, acordarea tichetelor de masa in continuare, plata sumelor de bani reprezentand contravaloarea
tichetelor cadou si a tichetelor de cresa prev. de Legea nr.193/2006, plata reactualizata la zi a sumelor cuvenite in raport
de indicele de inflatie, iar indexarile semestriale cu indicele pretului de consum inregistrate la marfurile alimentare.
In motivarea actiunii, reclamantii au sustinut ca potrivit art.1 al.1 din Legea nr.142/1998, reclamantii care sunt
salariati in cadrul Curtii de Apel Ploiesti -institutie bugetara, erau indreptatiti la acordarea tichetelor de masa, suportate
integral de angajator, drepturi care insa nu le-au fost acordate motivat de lipsa fondurilor, desi potrivit art.1 al.2 din lege
sumele se platesc in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, paratii avand obligatia sa prevada sumele necesare
acoperirii si acestor drepturi.
S-a mai sustinut de reclamanti ca, prin faptul ca anumite categorii de salariati beneficiaza de tichete de masa,
tichete cadou si tichete de cresa, iar marea majoritate a angajatilor din sectorul bugetar, printre care si angajatii Ministerului
Justitiei nu beneficiaza de prevederile legilor mentionate se creaza o discriminare, incalcandu-se un drept fundamental al
egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, ocrotit de Constitutia Romaniei si art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor
Omului de la Strasbourg din anul 1950.
Prin cererile de interventie in interes propriu V.A., T.E.F. si P. M. au solicitat obligarea paratilor, in solidar la
plata sumelor reprezentand contravaloarea tichetelor de masa ce nu au fost acordate pe 3 ani, plata reactualizata la zi,
avand in vedere indicele de inflatie si obligarea Ministerului Finantelor Publice de a aloca fondurile necesare.
D.G.F.P. Prahova a invocat prin intampinarea depusa, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinand ca
Ministerul Finantelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte institutii sau ministere, care la randul
lor sunt ordonatori principali de credite si nu repartizeaza sume de la bugetul acestora, raspunzand numai de elaborarea
proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
In urma probelor administrate in cauza, Tribunalul Prahova prin sentinta civila nr.16 din 8 ianuarie 2007 a
respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice si a admis actiunea
formulata de reclamanti, prin reprezentant A.V., cat si cererea de interventie in interes propriu.
Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantilor contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada 8.12.2003
- 8.12.2006, a tichetelor de cresa si a tichetelor cadou, pentru aceeasi perioada, sume ce vor fi reactualizate pana la data
platii efective, precum si in continuare.
Au fost obligati paratii sa plateasca intervenientilor V.A. pe perioada 8.12.2003 - 15.07.2005, T.E.F. pe
perioada 8.12.2003 - 30.06.2005 si P.M. pe perioada 8.12.2003 - 31.08.2005 sumele de bani reprezentand contravaloarea
tichetelor de masa ce vor fi reactualizate la data platii efective.
A fost obligat paratul Ministerul Finantelor sa aloce fondurile necesare efectuarii platilor.
S-a retinut de instanta de fond la pronuntarea acestei sentinte ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive,
ridicata de Ministerul Finantelor Publice este neintemeiata, deoarece acesta are obligatia alocarii fondurilor necesare
achitarii sumelor de bani care sunt datorate institutiilor bugetare.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca, reclamantii sunt salariati ai Curtii de Apel Ploiesti -institutie bugetara - calitate
in care sunt indreptatiti la acordarea tichetelor de masa, tichetelor cadou si a celor de cresa, astfel ca, in baza art.1 al.1 din
Legea 142/1998 si art.1 din Legea 193/2006 pretentiile lor sunt intemeiate.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Ploiesti,
Tribunalul Prahova si Ministerul Finantelor Publice.
In recursul declarat de Ministerul Justitiei s-a criticat sentinta ca nelegala, fata de motivele de casare prev.de
art.304 pct. 4, 6, 7 si 9 Cod procedura civila.
Se arata in dezvoltarea motivelor de recurs ca instanta de fond a obligat paratii la plata unor drepturi
neprevazute de lege.
Nu s-a avut in vedere ca judecatorii, procurorii, cat si personalul de specialitate si functionarii publici sunt
salarizati prin legi speciale si pot beneficia si de alte drepturi prevazute in mod expres prin acte normative speciale,
pentru aceste categorii.
Nici Legea nr.142/1998 si nici Legea nr.193/2006 invocate de prima instanta nu au caracterul unor acte
normative speciale in raport cu salariatii din sistemul autoritatii judecatoresti.
Pe de alta parte, in Legea nr.142/1998 nu se fixeaza in sarcina angajatorului o obligatie permanenta de plata a
tichetelor de masa, acesta fiind un drept care se poate realiza in conditiile prevederii in buget a unor sume cu aceasta
destinatie.
La art.4 al.2 din legea nr.193/2006 se mentioneaza ca tichetele de cresa se acorda in limita prevederilor
bugetului de stat, iar la aliniatul 3 ca tichetele se acorda angajatilor care nu beneficiaza de concediul si indemnizatia
acordata pentru cresterea copilului.
Pe de alta parte, hotararea nu cuprinde nici un fel de motivare pentru a inlatura apararile paratilor, instanta
acordand tichete de cresa si tichete cadou si pentru perioada anterioara adoptarii Legii nr.193/2006, incalcand principiul
neretroactivitatii legii.
Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si pe fond respingerea
actiunii.
In recursul declarat de Curtea de Apel Ploiesti s-a criticat sentinta ca nelegala, fiind data cu aplicarea si
interpretarea gresita a legii, motiv de casare prev.de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Nu s-a avut in vedere ca art.1 din Legea nr.142/1998 prevede ca salariatii din sistemul bugetar pot primi o
alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, iar alin.2 prevede ca tichetele de masa se acorda in
limita prevederilor bugetului de stat. Rezulta astfel ca angajatorul nu are obligatia de a acorda aceste tichete de masa si in
cauza de fata nu exista fonduri alocate in buget pentru astfel de plati si nici o negociere a sindicatului sau reprezentantilor
salariatilor cu angajatorul.
De asemenea salarizarea personalului din cadrul autoritatii judecatoresti este facuta prin legi speciale care
stabilesc modul de calcul a salariului de baza si nu este necesara completarea veniturilor cu acordarea tichetelor de masa.
In recursul declarat de Tribunalul Prahova s-a criticat sentinta instantei de fond ca nelegala aratandu-se in
esenta ca, fata de prevederile art.1 al.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa si art.1 din Legea
nr.193/2006 angajatorul nu are obligatia de a acorda tichete de masa si nici tichete cadou sau tichete de cresa, acordarea
acestora fiind conditionata de existenta unor fonduri alocate cu aceasta destinatie.
Intrucat in cauza de fata nu exista fonduri alocate in buget pentru astfel de plati, cererea reclamantilor este
neintemeiata si trebuia respinsa.
In recursul declarat de D.G.F.P. Prahova s-a criticat sentinta instantei de fond ca nelegala, intrucat in mod
gresit Ministerul Finantelor Publice a fost obligat la alocarea fondurilor necesare platii sumelor in litigiu, acesta
raspunzand numai de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai
acestui buget.
Faptul ca ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justitiei, nu a colectat indemnizatiile cuvenite
reclamantilor nu poate duce la obligarea Ministerului Finantelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor
raporturi de munca.
La data de 20 iulie 2007, Curtea de Apel Ploiesti a scos cauza de pe rol si a inaintat-o la Curtea de Apel
Pitesti, spre competenta solutionare, urmare a incheierii nr.4895 din 14 iunie 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie
si Justitie, prin care s-a dispus stramutarea solutionarii acesteia.
Recursurile declarate de parati au fost privite ca intemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Ploiesti si Tribunalul Prahova au criticat sentinta instantei de
fond pentru gresita acordare a tichetelor de masa, tichetelor cadou si tichetelor de cresa, fata de prevederile Legii
nr.142/1998 art.1 al.2, cat si ale Legii nr.193/17.05.2006 art.4 al.2.
Referitor la tichetele de masa s-a constatat ca prin Legea nr.142/1998 a fost reglementata posibilitatea acordarii
tichetelor de masa de catre angajatori salariatilor sai, acestea constituind o alocatie individuala de hrana, suportata integral
de angajator.
Potrivit art.1 alin.2, tichetele de masa se acorda insa in limita prevederilor bugetului de stat sau dupa caz ale
bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate pentru celelalte
categorii de angajatori.
Normele de aplicare ale Legii nr.142/1998 din 14.01.1999 prevad la art.1 ca angajatorii persoane juridice sau
fizice prevazute la art.1 din Legea nr.142 stabilesc impreuna cu organizatiile sindicale legal constituite sau cu reprezentantii
salariatilor, dupa caz contractarea achizitionarii tichetelor de masa cu una sau mai multe unitati emitente.
Tichetele se acorda in conditiile stabilite prin contractele colective de munca in urma negocierii dintre
angajatori si organizatiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie sa prevada
numarul salariatilor din unitate care pot primi lunar tichete de masa, valoare nominala a tichetului, numarul de zile
lucratoare din luna pentru care se distribuie, criteriile de selectie pentru cei care le primesc.
In consecinta, acordarea tichetelor de masa este in primul rand o posibilitate a angajatorului si nu o obligatie
imperativa, pentru ca echivalentul acestora se suporta integral din fondurile angajatorului, care trebuie sa aiba prevazut in
bugetele de stat sumele cu aceasta destinatie.
In al doilea rand, acordarea tichetelor de masa se face dupa o anumita metodologie care prevede numarul
salariatilor indreptatiti, valoarea nominala a tichetului, criteriile de selectie etc., de unde se deduce ca nu toti salariatii
beneficiaza de ele.
Deosebit, tichetele se acorda in conditiile stabilite prin contractele colective de munca in urma negocierii dintre
angajatori si sindicate sau reprezentantii acestora, dupa caz.
Aceeasi este situatia si in cazul tichetelor cadou si a tichetelor de cresa intrucat Legea nr.193/17.05.2006
prevede la art.1 ca institutiile din sectorul bugetar care incadreaza personal pe baza de contract individual de munca pot
utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de cresa.
Articolul 2 din aceeasi lege stipuleaza ca tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul
pietei, promovarea pe pietele existente sau noi, pentru protocol, cheltuieli de reclama si publicitate si pentru cheltuieli
sociale, iar angajatii care beneficiaza de tichete cadou pot beneficia si de tichetele de cresa, iar in speta nu ne aflam in
niciuna din aceste ipoteze.
Fata de cele de mai sus rezulta ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca reclamantii sunt indreptatiti la
primirea tichetelor de masa fiind inexact ca aceasta constituie o discriminare fata de alte categorii de salariati, de vreme
ce acesta este atributul angajatorului.
Referitor la recursul Ministerului Economiei si Finantelor, s-a constatat ca urmare admiterii recursurilor
celorlalti parati se impune respingerea actiunii formulate de reclamanti, situatie in care obligarea paratului la asigurarea
fondurilor necesare platilor a ramas fara obiect, urmand de asemenea a fi respinsa.
Fata de cele aratate, in baza art.312 al.2 Cod procedura civila au fost admise recursurile formulate si
modificata sentinta civila atacata, in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanti impotriva paratilor.