Conflict de munca. Notiune. Natura juridica a indemnizatiei cuvenita magistratilor, cu vechime continua in magistratura de 20 de ani, la data pensionarii sau a eliberarii din functie pentru alte motive neimputabile
- Legea nr. 62/2011: art. 1 lit. n) si lit. p), art. 211
- Legea nr. 303/2004: art. 81 alin. (1)
- Legea nr. 263/2010: art. 153 lit. f), art.155 alin. (1) si ale art. 156
Dispozitiile art. 211 din Legea nr. 62/2011 nu definesc conflictul individual de munca, ci stabilesc termenele in care pot fi declansate anumite categorii de conflicte de munca. Aceste prevederi legale vizeaza doar unele conflicte de munca si se completeaza cu dispozitiile art. 268 din Codul muncii, republicat. Conflictele de munca sunt definite de art. 1 lit. n) din Legea nr. 62/2011, iar conflictele individuale de munca de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.
Indemnizatia reglementata de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se plateste de catre angajator, fiind un drept derivat din raportul munca al magistratului, iar nu de catre casa de pensii, intrucat indemnizatia in litigiu nu reprezinta un drept de asigurari sociale, astfel incat nu sunt aplicabile, intr-un litigiu avand ca obiect obligarea angajatorului la plata acestei indemnizatii, prevederile art. 153 lit. f) coroborate cu cele ale art. 155 alin. (1) si ale art. 156 din Legea nr. 263/2010.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. nr. 1652 din 20 iunie 2012, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 538/05.03.2012, pronuntata in dosarul nr. 247/108/2012, Tribunalul Arad a respins actiunea formulata de reclamantul S.P. in contradictoriu cu paratii Tribunalul Arad si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca, prin decizia nr. 276691/31.08.2010, reclamantul a fost inscris la pensie de invaliditate, drepturile fiindu-i acordate incepand cu data de 28.06.2010, cu toate ca cererea acestuia a fost inregistrata la data de 30.06.2010.
Aceasta pensie de invaliditate i-a fost acordata in baza art. 53 din Legea nr. 19/2000, asa cum rezulta din decizia nr. 276691/31.08.2010.
Ulterior, prin decizia nr. 276691/08.12.2010, reclamantul a fost inscris la pensie de serviciu, potrivit art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata, fiind eliberat din functie prin pensionare, conform decretului nr. 233/28.02.2011. Plata pensiei s-a facut incepand cu data eliberarii din functia de judecator, respectiv cu data publicarii in Monitorul Oficial a decretului de eliberare din functie: 4.03.2011.
Prin urmare, reclamantul a avut functia de judecator pana la data de 04.03.2011, adica si pe perioada in care a beneficiat de pensie de invaliditate, deoarece boala care a dus la acordarea pensiei de invaliditate poate sa se vindece, iar reclamantul putea sa-si reia activitatea de judecator.
Instanta de fond a constatat ca dispozitiile referitoare la plata indemnizatiei egale cu 7 salarii brute, prevazuta de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicata, dispun ca "judecatorii si procurorii cu vechime continua in magistratura de 20 de ani beneficiaza, la data pensionarii sau a eliberarii din functie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizatie egala cu 7 indemnizatii de incadrare lunare brute, care se impoziteaza potrivit legii".
Astfel, potrivit prevederilor acestui text de lege, doar la data pensionarii, adica a eliberarii din functie prin pensionare sau eliberarii din functie pentru alte motive neimputabile, se acorda o indemnizatie egala cu 7 indemnizatii de incadrare lunare brute.
Reclamantul s-a inscris la pensie de invaliditate prin decizia nr. 276691/31.08.2010 si a pastrat calitatea de judecator pe parcursul perioadei in care a beneficiat de aceasta pensie, deoarece nu a fost eliberat din functia de judecator decat la data de 04.03.2011, cand a fost publicat decretul de eliberare din functie prin pensionare.
Avand in vedere ca reclamantul a fost eliberat din functia de judecator, prin pensionare, de la data de 04.03.2011, doar de la aceasta data i s-ar putea acorda indemnizatia prevazuta de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicata. La aceasta data a fost in vigoare Legea nr. 285/2010, care prevede, la art. 13 alin. (1), ca "in anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica". Reclamantul, fiind inscris la pensie speciala in cursul anului 2011, nu mai poate beneficia de plata celor 7 indemnizatii de incadrare lunare brute solicitate prin prezenta actiune, deoarece dispozitiile legale citate anterior, nu o mai acorda.
De altfel, si in anul 2010 a existat o prevedere identica, respectiv art. 9 din Legea nr. 118/2010, care dispunea ca “incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi nu se mai acorda ajutoare sau, dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva".
Pensia de invaliditate a fost acordata in temeiul art. 53 din Legea nr. 19/2000, in prezent abrogata, iar aceasta lege nu prevedea plata vreunei indemnizatii la acordarea pensiei de invaliditate, ea fiind prevazuta doar de legea speciala care reglementeaza pensia speciala de care beneficiaza reclamantul, la eliberarea din functia de judecator, si care s-a aplicat de la data de 04.03.2011, data publicarii decretului de eliberare din functie.
Reclamantul a formulat recurs, la data de 13.07.2011, impotriva sentintei civile nr. 538/05.03.2012 a Tribunalului Arad, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 303/2004, atunci cand a concluzionat ca indemnizatia prevazuta de alin. (1) al acestui text de lege poate fi acordata numai la eliberarea din functia de judecator, odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a decretului semnat de Presedintele Romaniei.
Totodata, se sustine ca prima instanta a apreciat in mod gresit ca, in speta dedusa judecatii, sunt incidente dispozitiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 si cele ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 si ale art. 304 ind. 1 Codul de procedura civila.
Paratul-intimat Ministerul Justitiei a depus intampinare, prin care solicita respingerea recursului ca nefondat, aratand ca hotararea recurata este temeinica si legala.
Paratul-intimat Tribunalul Arad nu a depus intampinare, desi a fost citat cu aceasta mentiune.
La termenul de judecata din data de 13.06.2012, in temeiul art. 137 Cod de procedura civila raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, Curtea, a invocat, din oficiu, exceptia tardivitatii declararii recursului de catre reclamant si a retinut acest recurs in pronuntare pe exceptia tardivitatii recursului.
Recurentul a depus concluzii scrise, prin care sustine ca exceptia tardivitatii recursului este nefondata, dat fiind ca obiectul actiunii nu se incadreaza in cazurile expres si limitativ prevazute de art. 211 din Legea nr. 62/2011, astfel incat nu sunt incidente nici dispozitiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, ci cele ale art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010 coroborate cu cele ale art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 si cele art. 301 Codul de procedura civila, iar recursul pendinte a fost declarat in termenul legal.
Examinand exceptia de tardivitate a recursului declarat de catre reclamant, prin prisma dispozitiilor art. 299 si art. 301 Cod procedura civila raportate la cele ale art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care instituie un termen de recurs special de 10 zile de la comunicarea hotararii recurate pentru cauzele ce au ca obiect solutionarea unui conflict de drepturi, Curtea a constatat ca exceptia de tardivitate a recursului este intemeiata si o admite, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin actiunea pendinte, reclamantul Stana Petru a chemat in judecata paratii Tribunalul Arad si Ministerul Justitiei, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratilor la plata indemnizatiei egala cu 7 indemnizatii lunare brute de care reclamantul a beneficiat la momentul pensionarii sale pentru invaliditate, in temeiul art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 dispune ca: "judecatorii si procurorii cu vechime continua in magistratura de 20 de ani beneficiaza, la data pensionarii sau a eliberarii din functie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizatie egala cu 7 indemnizatii de incadrare lunare brute, care se impoziteaza potrivit legii".
Aceasta indemnizatie se plateste de catre angajator, iar nu de catre casa de pensii, intrucat indemnizatia in litigiu nu reprezinta un drept de asigurari sociale, astfel incat nu sunt aplicabile, in speta, prevederile art. 153 lit. f) coroborate cu cele ale art.155 alin. (1) si ale art. 156 din Legea nr. 263/2010, cum gresit sustine recurentul.
Potrivit art. 1 lit. n) din Legea nr. 62/2011, conflictul de munca este "conflictul dintre angajati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca sau de serviciu". Conflictele de munca pot fi colective sau individuale.
Art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 defineste conflictul individual de munca, dupa cum urmeaza: "conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de munca urmatoarele: (i) conflictele in legatura cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca ori raportul de serviciu; (ii) conflictele in legatura cu constatarea nulitatii contractelor individuale de munca ori a unor clauze ale acestora; (iii) conflictele in legatura cu constatarea incetarii raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora".
Dispozitiile art. 211 din Legea nr. 62/2011 nu definesc conflictul individual de munca, ci stabilesc termenele in care pot fi declansate anumite categorii de conflicte de munca.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, Curtea a constatat ca litigiul pendinte reprezinta un conflict individual de munca, dat fiind ca obiectul sau vizeaza obligarea angajatorului la plata catre reclamant a unei indemnizatii prevazuta de Legea nr. 303/2004, astfel incat, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 215 din Legea nr. 62/2011, iar nu cele de drept comun, respectiv ale art. 301 Codul de procedura civila.
Art. 215 din Legea nr. 62/2011, dispune ca "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii", prin care a fost solutionat un conflict individual de munca.
La data de 29.03.2012 a Arad, pronuntata in dosarul nr. 247/108/2012, asa cum rezulta din dovada de comunicare a hotararii, reclamantul avand la dispozitie un termen de 10 zile de la aceasta comunicare pentru a formula recurs, conform art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 101 Cod procedura civila.
In aceste conditii, ultima zi de declarare a recursului a fost 9.04.2012. In speta, recursul a fost depus la Tribunalul Arad la data de 12.04.2012. Prin urmare, Curtea a constatat ca termenul de declarare a recursului a fost depasit, reclamantul-recurent fiind decazut din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 Cod procedura civila.
Dat fiind ca exceptia tardivitatii recursului formulat de catre reclamantul-recurent este intemeiata, instanta de recurs nu a mai analizat motivele de recurs invocate tardiv de catre recurent.
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate, in temeiul art. 312 alin. (1) Cod de procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de catre reclamant ca tardiv formulat.