Actiunea in constatarea nevalabilitatii titlului statului. Admisibilitatea actiunii, calitatea procesuala activa si interesul in promovarea actiunii.
Prin sentinta civila nr. 3699/18.04.2005, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta B.P.O. in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primarul General.
A constatat ca imobilul situat in Bucuresti, str. Popa Savu, a fost preluat de Statul Roman de la autorul reclamantei, I.N., fara titlu valabil.
Statuand asupra concordantei actului normativ de preluare a imobilului cu ordinea constitutionala si reglementarile in vigoare de la momentul nationalizarii, judecatorul fondului a constatat ca imobilul a fost preluat de Statul Roman de la autorul reclamantei, fara titlu valabil.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, reclamanta avand deschisa calea actiunii in realizarea dreptului, pe care a si urmat-o, obtinand decizia de restituire in natura a imobilului, tribunalul a respins acest incident, aratand ca desi prin Legea nr. 10/2001 s-a deschis calea pentru realizarea dreptului, instanta este competenta sa stabileasca valabilitatea titlului cu care statul a preluat bunul, conform prevederilor art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
Asupra apelului exercitat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, tribunalul a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate, stabilirea valabilitatii titlului statului impunand, astfel cum a aratat prima instanta, verificarea conformitatii Decretului nr. 92/1950 cu constitutia, tratatele internationale la care Romania era parte si legile in vigoare la data preluarii imobilului de catre stat.
Impotriva deciziei au declarat recurs paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General si intervenientii Szasz Carol, Szasz Daniela Maria si Mitrache Mihaela.
Modificarea hotararii constituie motiv de critica a recursului intervenientilor si pe temeiul art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, aceasta intrucat instantele au aplicat gresit dispozitiile art. 111 Cod procedura civila la raportul dedus solutionarii, in conditiile in care reclamanta avea pe rol doua actiuni in realizare vizand acelasi bun – cererea in revendicarea imobilului si contestatia impotriva dispozitiei de restituire a imobilului.
Fata de obiectul actiunii, mai sus expus si temeiul de drept pe care reclamanta l-a indicat, instantele s-au raportat la prevederile art. 111 Cod procedura civila, constatand ca imobilul a fost preluat de Statul Roman de la autorul acesteia fara titlu valabil. Prin acest obiect al judecatii, astfel recunoscut de instanta, pretentia reclamantei se incadreaza in categoria actiunilor in constatare, nefiind formulate cereri de natura a stabili dreptul sau real de proprietate, de natura a conduce la apropierea bunului, ca forma de realizare a dreptului. Pe cale de consecinta, intervenientii nu se pot prevala de considerentul valoric, apt a conferi competenta materiala de prima instanta in solutionarea litigiului instantei indicate de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila.
In examinarea obiectului raportului litigios, prima instanta si instanta de apel au analizat, astfel cum am aratat, aplicabilitatea in ansamblu a actului normativ de nationalizare la principiile constitutionale si de drept international public in vigoare la momentul adoptarii, fiind cercetata conformitatea Decretului nr. 92/1950 cu Constitutia din 1948. Judecatorul fondului in realizarea acestui proces, utilizeaza un termen care inoculeaza recurentilor intervenienti sentimentul ca si-a depasit atributiile puterii judecatoresti, stabilind ca susmentionatul decret contravine legii fundamentale a timpului, sintagma care insa corespunde analizei de conformitate a acestui act normativ cu constitutia. Din intreaga economie a considerentelor sentintei se desprinde rezultatul acestei constatari, nefiind folosita notiunea de neconstitutionalitate a dispozitiilor decretului mentionat, concluzie care nu putea fi avansata in conditiile in care un control constitutional al legilor a fost instituit in regimul de drept recunoscut dupa 1990, prin crearea unei instante speciale de contencios constitutional.
Nu pot fi acceptate nici criticile de nelegalitate intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 1 si 5 Cod procedura civila care ar atrage casarea hotararilor pe motiv ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale ori ca prin hotarari au fost incalcate formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii, datorita modului in care a fost rezolvata exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata din oficiu de catre prima instanta. In aplicarea prevederilor art. 137 Cod procedura civila, judecatorul fondului a invocat din oficiu, la termenul din 28.03.2005, exceptia inadmisibilitatii actiunii, apreciind ca fata de temeiul de drept al cererii – art. 111 Cod procedura civila – reclamanta are deschisa calea actiunii in realizare. In procesul deliberarii asupra incidentului de care s-a prevalat, instanta a respins exceptia, cu argumentele expuse in dispozitivul incheierii de la termenul mentionat, fara a se putea sustine ca fata de solutia pronuntata fata de exceptia invocata din oficiu judecatorul s-a antepronuntat, fiind necesar ca asupra acesteia instanta sa delibereze intr-o alta compunere. Exceptiile de procedura sau de fond, care fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, avand natura unor exceptii de ordine publica, pot fi invocate de oricare dintre parti sau ridicate din oficiu de catre instanta de judecata, aceasta fiind competenta in aceeasi compunere sa se pronunte asupra incidentelor in cauza.
Cat priveste motivele prin care se tinde la modificarea hotararii, instanta de apel, asemanator primei instante, s-a raportat strict la obiectul cererii cu care a fost investita, constatand, urmare a examinarii decretului de nationalizare, ca imobilul a fost preluat de Statul Roman fara titlu valabil. Aceasta nu inseamna ca instanta a acordat prin solutia pronuntata ceea ce nu s-a cerut – in intelesul art. 304 pct. 6 Cod procedura civila – finalitatea urmarita de reclamanta fiind cea a nevalabilitatii titlului statului ca urmare a ineficientei actului de preluare a imobilului, ineficienta cu efect retroactiv din chiar momentul trecerii imobilului in proprietatea statului, proprie sanctiunii juridice a nulitatii.
Prin decizia data in apel, tribunalul a analizat exceptiile invocate de intervenienti prin cererea de interventie, dand o dezlegare amanuntita fiecareia dintre aceste exceptii, in final respingand cererea de interventie. Chiar daca dispozitivul deciziei nu poarta mentiunea expresa a cererii de interventie, lasandu-se sa se inteleaga ca au fost respinse doar apelurile, cata vreme intervenientii sunt indicati nominal, este evident ca judecata caii de atac a avut in analiza cererea acestora, examinata punctual in cuprinsul considerentelor.
Cat priveste inadmisibilitatea actiunii si lipsa interesului reclamantei in promovarea actiunii, aceste problematici au mai format obiect de control in cercetarea recursului paratului Municipiul Bucuresti, urmand a fi respinsa critica recurentilor intervenienti fata de gresita retinere a calitatii procesuale pasive a paratilor din proces, astfel cum in mod legal s-a aratat fiind lipsita de relevanta imprejurarea ca reclamantei i-a fost restituit o parte din imobil, nevalabilitatea titlului statului neputand fi opusa decat paratilor.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursurile au fost respinse si hotararea atacata a fost mentinuta. Decizia civila nr. 51/R/18.02.2008 – M.D.C.