Conform art. 141 alin. 1 teza finala Codul de procedura penala, incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive, nu este supusa nici unei cai de atac.
Recursul este insa admisibil, avand in vedere dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, precum si art. 5 si 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil.
Conform art. 20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
In aplicarea dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, se apreciaza ca dispozitiile art. 141 alin.1 teza finala din Codul de procedura penala privind inexistenta vreunei cai de atac impotriva incheierii prin care prima instanta respinge cererea de inlocuire a masurii preventive incalca dispozitiile art. 5 paragraful 4 si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Aceasta incalcare are in vedere obligativitatea existentei unui recurs, drept cale de atac inteleasa in sens larg, ca o cale efectiva si eficienta de atac impotriva masurii luate, recursul trebuie examinat de un "tribunal", organ independent si impartial, iar procedura aplicata trebuie sa aiba caracter contradictoriu si sa respecte principiul "egalitatii armelor" intre procuror si cel acuzat.
Dispozitiile art. 141 alin.1 teza finala Codul de procedura penala, sunt neconforme cu Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale in masura in care nu se face distinctie intre masurile privative si cele restrictive de libertate.
Astfel, in timp ce, in cazul masurii privative de libertate a arestului preventiv, aceasta este verificata periodic de catre instanta (prin prelungirea arestului preventiv dispusa in timpul urmaririi penale si verificarile privind arestarea inculpatului la primirea dosarului si in cursul judecatii), dispozitia instantei fiind supusa caii de atac a recursului, pentru masurile restrictive de libertate ( obligarea de a nu parasi localitatea si obligarea de a nu parasi tara), nu exista astfel de dispozitii privind verificarea periodica, iar solutia instantei, de respingere a cererii de inlocuire a unei astfel de masuri preventive nu este supusa nici unei cai de atac.
Lipsa caii de atac solutiei de respingere a cererii de inlocuire a unei masuri restrictive de libertate mai severa cu una mai blanda, reprezinta o restrangere nejustificata a accesului la justitie, ca un corolar al dreptului la un proces echitabil intrucat acesta nu poate ajunge niciodata inaintea unei instante de control judiciar care sa se pronunte asupra legalitatii acestei solutii in cazul in care instanta, respingand cererea, a mentinut masura preventiva restrictiva de libertate mai severa (conform art. 141 alin.1 teza finala cod procedura penala); ori, in cazul verificarii periodice a legalitatii si temeiniciei masurii arestului preventiv (prin prelungirea arestului preventiv dispusa in timpul urmaririi penale si verificarile privind arestarea inculpatului la primirea dosarului si in cursul judecatii), instanta de recurs, investita cu solutionarea recursului declarat de procuror sau inculpat impotriva acestei masuri, are posibilitatea, direct in recurs sa inlocuiasca masura arestului preventiv - ca masura preventiva cea mai severa - cu obligarea de a nu parasi tara sau localitate - ca masuri preventive mai blande -, posibilitate pe care, art. 141 alin. 1 teza finala cod procedura penala nu o acorda, pentru egalitate de tratament si inculpatului care solicita inlocuirea unei masuri preventive restrictive de libertate cu o alta masura preventiva.
Constatand ca dispozitia prevazuta de art. 141 alin.1 teza finala cod procedura penala( privind inlocuirea unei masuri preventive restrictive de libertate cu o alta masura preventiva restrictiva de libertate), nu este conforma cu dispozitiile art. 5 paragraful 4 si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor, instanta va aplica cu prioritate dispozitia din Conventie privind dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil,ca o garantie procesuala in plus a dreptului de acces la justitie, urmand a analiza motivele de recurs formulate de inculpat.
La data de 29 ianuarie 2008, inculpatul C.C.V. a formulat cerere de inlocuire a masurii preventive a obligatiei de a nu parasi localitatea, luata de instanta de judecata odata cu revocarea masurii arestarii preventive a acestuia, cu masura preventiva a obligatiei de a nu parasi tara, aratand ca si-a gasit loc de munca, in calitate de agent de vanzari, ceea ce presupune deplasarea sa la mai multe locatii din tara.
Prin incheierea din 12 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Gorj , cererea a fost respinsa, retinandu-se ca, desi inculpatul este salariat in calitate de agent de vanzari la o societate comerciala care produce si desface textile, prezenta lui fiind necesara in mai multe orase din tara, pentru a distribui marfa (asa cum sustine societatea), s-a apreciat ca nu se impune inlocuirea masurii preventive, deoarece, pe de o parte, nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute in vedere la luarea acestei masuri, procesul aflandu-se in prezent in faza administrarii probelor, fiind necesare mentinerea unor masuri stabilite potrivit art. 145 cod procedura penala, iar pe de alta parte, inculpatul poate parasi localitatea motivat, cu incuviintarea Tribunalului, ca instanta de executare, care a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Impotriva acestei incheieri, a declarat recurs inculpatul, aratand ca si-a gasit un loc de munca ce presupune deplasari frecvente in tara, fiind foarte dificil sa solicite permanent incuviintarea instantei de judecata, pentru parasirea localitatii. S-a mai aratat ca in urma mediatizarii in presa a cazului sau si a proastei reputatii dobandite nu a reusit sa-si gaseasca vreun loc de munca pe raza localitatii, ca membrii familiei sale sunt arestati, iar singurul loc de munca gasit a fost ca agent de vanzari la o firma cu sediul intr-o alta localitate, fiind necesar sa se deplaseze in toata tara la punctele de distributie, pentru a distribui produsele fabricate de acea firma, locul de munca fiindu-i necesar pentru a-si asigura mijloacele de subzistenta si integrarea treptata in societate.
Ca o chestiune prealabila, Curtea analizeaza admisibilitatea acestui recurs avand in vedere dispozitiile art.141 alin.1 teza finala cod procedura penala, incidenta in cauza a dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, precum si dispozitiile art. 5 si 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Conform art. 141 alin. 1 teza finala codul de procedura penala, incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive, nu este supusa nici unei cai de atac.
Curtea apreciaza ,insa, ca acest recurs este admisibil, avand in vedere dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, precum si art. 5 si 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil.
Conform art. 20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
In aplicarea dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 141 alin.1 teza finala din Codul de procedura penala privind inexistenta vreunei cai de atac impotriva incheierii prin care prima instanta respinge cererea de inlocuire a masurii preventive incalca dispozitiile art. 5 paragraful 4 si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Aceasta incalcare are in vedere obligativitatea existentei unui recurs, drept cale de atac inteleasa in sens larg, ca o cale efectiva si eficienta de atac impotriva masurii luate, recursul trebuie examinat de un "tribunal", organ independent si impartial, iar procedura aplicata trebuie sa aiba caracter contradictoriu si sa respecte principiul "egalitatii armelor" intre procuror si cel acuzat.
Dispozitiile art. 141 alin.1 teza finala codul de procedura penala, sunt neconforme cu Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale in masura in care nu se face distinctie intre masurile privative si cele restrictive de libertate.
Astfel, in timp ce, in cazul masurii privative de libertate a arestului preventiv, aceasta este verificata periodic de catre instanta (prin prelungirea arestului preventiv dispusa in timpul urmaririi penale si verificarile privind arestarea inculpatului la primirea dosarului si in cursul judecatii), dispozitia instantei fiind supusa caii de atac a recursului, pentru masurile restrictive de libertate ( obligarea de a nu parasi localitatea si obligarea de a nu parasi tara), nu exista astfel de dispozitii privind verificarea periodica, iar solutia instantei, de respingere a cererii de inlocuire a unei astfel de masuri preventive nu este supusa nici unei cai de atac.
Daca s-ar accepta ideea ca un inculpat aflat in stare de libertate, care solicita inlocuirea masurii preventiva mai severe a obligarii de a nu parasi tara cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, nu poate ataca cu recurs aceasta masura preventiva, ar insemna ca acesta nu poate ajunge niciodata inaintea unei instante de control judiciar care sa se pronunte asupra legalitatii acestei solutii in cazul in care instanta, respingand cererea, a mentinut masura preventiva restrictiva de libertate mai severa (conform art. 141 alin.1 teza finala cod procedura penala); ori, in cazul verificarii periodice a legalitatii si temeiniciei masurii arestului preventiv (prin prelungirea arestului preventiv dispusa in timpul urmaririi penale si verificarile privind arestarea inculpatului la primirea dosarului si in cursul judecatii), instanta de recurs, investita cu solutionarea recursului declarat de procuror sau inculpat impotriva acestei masuri, are posibilitatea, direct in recurs sa inlocuiasca masura arestului preventiv cu obligarea de a nu parasi tara sau localitatea, posibilitate pe care art. 141 alin.1 teza finala cod procedura penala nu o acorda inculpatului care solicita inlocuirea unei masuri preventive restrictive de libertate cu o alta masura preventiva.
Constatand ca dispozitia prevazuta de art. 141 alin.1 teza finala cod procedura penala nu este conforma cu dispozitiile art. 5 paragraful 4 si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ( privind inlocuirea unei masuri preventive restrictive de libertate cu o alta masura preventiva restrictiva de libertate), instanta va aplica cu prioritate dispozitia din Conventie privind dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil,ca o garantie procesuala in plus a dreptului de acces la justitie, urmand a analiza motivele de recurs formulate de inculpat.
Analizand temeinicia recursului declarat de catre inculpat, instanta constata ca acesta este fondat si il va admite, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia penala nr. 168 din 17 decembrie 2007 a Curtii de Apel Craiova, a fost inlocuita masura arestarii preventive a inculpatului cu obligarea de a nu parasi localitatea in care locuieste fara incuviintarea instantei, instituindu-se in sarcina inculpatului anumite obligatii pe care acesta trebuie sa le respecte si atragandu-se atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurilor sau a obligatiilor ce ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Dupa data punerii sale in libertate, respectiv 17 decembrie 2007, inculpatul si-a gasit un loc de munca, in calitate de agent de vanzari la S.C. A. I. S.R.L. Lugoj, incepand activitatea la 24 ianuarie 2008.
Asa cum rezulta din contractul individual de munca si adresa inaintata de S.C. A. I. S.R.L. L. catre Tribunalul Gorj , fisa postului inculpatului presupune efectuarea de deplasari in tara, in vederea distribuirii catre diversi parteneri comerciali, a produselor fabricate de societate aflati in mai multe localitati.
Curtea apreciaza ca, dupa punerea in libertate a inculpatului, ce a fost arestat preventiv o perioada mai mare de 2 ani, acesta a facut eforturi pentru gasirea unui loc de munca, fiind credibila sustinerea inculpatului in sensul ca nu si-a putut gasi un loc de munca pe raza localitatii T. J., datorita ecourilor dosarului sau penal si a proastei reputatii pe care o are in zona, in conditiile in care alti membrii ai familiei sale (mama si fratele) sunt arestati.
In raport de aceste considerente, se retine ca, partial, s-au schimbat temeiurile avute in vedere de Curtea de Apel Craiova la data pronuntarii deciziei penale nr.168 din 17 decembrie 2007, situatia din acel moment a inculpatului impunand aplicarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea instantei.
Schimbarea acestor temeiuri rezulta din incercarea inculpatului de a-si gasi un loc de munca pe raza localitatii de domiciliu si imposibilitatea gasirii acestui loc, datorita proastei reputatii de care se bucura in zona, in urma dosarului penal in care figureaza ca inculpat si in final, gasirea unui loc de munca in alta localitate, fisa postului sau impunand deplasari in tara pentru distribuirea produselor societatii S.C. A. I. S.R.L. L.
De altfel, prin adoptarea masurii preventive a obligarii inculpatului de a nu parasi tara, nu inseamna ca inculpatului nu i se mai impun nici un fel de obligatii sau restrictii, ci dimpotriva, se mentin obligatiile stabilite la luarea masurii preventive a obligarii de a nu prasi localitatea, ceea ce se schimba fiind doar aria de deplasare a inculpatului, determinata de obligatiile sale derivand din contractul de munca.
Avand in vedere aceste considerente, in baza art.38515 pct.2 lit.d cod procedura penala raportat la art. 139 lit .a si 136 alin. 1 cod procedura penala, va fi admis recursul declarat de inculpat, va fi casata incheierea de sedinta din data de 12 februarie 2008, pronuntata de Tribunalul Gorj.
In baza art. 1451 cu aplic. art. 139 alin. 1 cod procedura penala, va fi admisa cererea de inlocuirea a interdictiei de a nu parasi localitatea, cu aceea de a nu parasi tara, fara incuviintarea instantei impunandu-i-se totodata si respectarea unor obligatii prevazute de art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 cod procedura penala .