Atribuirea provizorie a bunului in procesul de partaj. Necesitatea existentei unei cereri care sa nu impuna conditii de pret, cu care celelalte parti sa nu fie de acord.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca prin incheierea atacata s-a dispus scoaterea la vanzare prin licitatie publica a imobilului supus partajului, ceea ce prejudiciaza partea care doreste atribuirea in natura a imobilului, la valoarea de expertiza sau, in cel mai rau caz, vanzarea sa prin buna invoiala. Instanta a incalcat astfel dispozitiile art. 6739 – 67311 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa intimatii au solicitat respingerea recursului.
La ultimul termen de judecata recurentul a depus o declaratie autentificata prin care declara ca doreste atribuirea provizorie a bunului, la valoarea corespunzatoare cererii si ofertei din momentul partajului, cu excluderea variantei de indexare avuta in vedere la momentul dispunerii scoaterii la licitatie publica.
Examinand cauza, prin prisma motivelor invocate, instanta constata ca recursul este nefondat.
Art. 6739 Cod procedura civila, cuprinde criteriile de atribuire enumerate exemplificativ de legiuitor si, avand in vedere pozitia partilor din proces si faptul ca bunul nu este comod partajabil in natura, aceasta dispozitie nu are impact in prezenta cauza.
Art. 67310 Cod procedura civila, cuprinde procedura de atribuire provizorie a bunului in cazurile in care imparteala in natura nu este posibila, ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod pagubitor destinatia economica.
Aceasta atribuire provizorie se poate realiza numai la cererea unuia dintre coproprietari. Din actele dosarului instantei de fond, si chiar din declaratia depusa de recurent in prezentul dosar, rezulta ca aceasta modalitate de partajare nu a putut fi urmata, avand in vedere ca recurentul a conditionat aceasta atribuire de o valoare a bunului cu care ceilalti copartajanti nu au fost de acord. In aceste conditii instanta a fost nevoita sa recurga la urmatoarele modalitati de partajare, respectiv vanzarea prin buna – invoiala sau vanzarea la licitatie publica.
Nici vanzarea prin buna – invoiala nu a fost agreata de parti, fapt ce rezulta din incheierile de sedinta, instanta acordand termen pentru realizarea acordului partilor, acestea neajungand insa la o intelegere.
In aceste conditii s-a procedat la dispunerea vanzarii prin executorul judecatoresc.
Criticile recurentului privind prioritatea atribuirii provizorii si a vanzarii prin buna – invoiala nu pot fi primite in prezenta cauza intrucat acestea se pot realiza numai in masura in care toti coindivizarii sunt de acord, iar din actele dosarului rezulta ca acest acord nu a fost intrunit.
De asemenea nu se poate retine critica privind scaderea valorii bunului prin vanzare la licitatie publica, deoarece pe de o parte aceasta reprezinta o ipoteza teoretica, iar pe de alta parte din pretul obtinut spezele vanzarii se suporta in limita cotelor de catre toti coindivizarii asa incat nu li se creeaza unora o situatie mai grea decat celorlalti.
Pentru toate considerentele de mai sus, in baza art. 312 Cod procedura civila, curtea constata ca decizia atacata nu s-a dat cu o aplicare sau interpretare gresita a legii, asa cum invoca recurentul, motiv pentru care recursul va fi respins.
(Decizia civila nr. 136/01.03.2006 )