Actiune avand ca obiect anularea adresei I.P.J. prin care reclamantul a fost atentionat sa respecte indatoririle de serviciu. Inadmisibilitate.
In analiza naturii juridice a unui act administrativ esentiale sunt efectele juridice pe care le produce si natura masurilor dispuse.
Art.15 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 care constituie temeiul de drept al masurii luate fata de reclamant prevede ca pentru prevenirea comiterii de abateri de catre politisti, in raport cu caracterul si gravitatea fiecarui caz in parte, seful este obligat sa ia una dintre urmatoarele masuri:
• sa le atraga atentia asupra respectarii indatoririlor profesionale si civice care le revin, pentru evitarea savarsirii unor noi abateri;
• sa-i sanctioneze disciplinar, conform competentei, dupa cercetarea prealabila si consultarea Consiliului de disciplina, in conditiile legii.
In primul rand Curtea retine ca atentionarea scrisa aplicata reclamantului nu reprezinta o sanctiune disciplinara.
Aceste sanctiuni se aplica politistului dupa efectuarea cercetarii prealabile pentru abaterile disciplinare prevazute de art.57, acestea putand fi contestate de catre cel sanctionat, initial la seful ierarhic, iar ulterior la instanta de judecata.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2690/21 septembrie 2015
Prin sentinta administrativa nr. ../CAF/2014 a Tribunalului Alba – Sectia de contencios administrativ, fiscal si de insolventa a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptie invocata de catre paratul din prezenta cauza.
A fost admisa in parte cererea formulata de reclamantul M.M.I. in contradictoriu cu paratul I.P.J. A.
S-a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat pana la pronuntarea unei hotarari definitive in cauza.
S-a dispus anularea actului administrativ privind masura „Atentionarii” inregistrat sub nr… din data de 20.03.2014 la Politia Municipiului S. din cadrul I.P.J. A.
A fost obligata parata sa faca mentiune pe actul atacat si in documentele in care acesta apare cu privire la solutia de anulare a actului la momentul ramanerii definitive a sentintei.
A fost respinsa cererea reclamantului de obligare a paratului la plata sumei de 1 leu cu titlu de despagubiri.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs paratul I.P.J. A. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si rejudecand, respingerea actiunii reclamantului.
In motivarea recursului se arata ca la data de 20.03.2014, reclamantul inspector principal de politie M.M., din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean A., Politia municipiului S. – B.I.C. a fost atentionat de catre conducerea subunitatii in care isi desfasoara activitatea profesionala pentru faptul ca in primele doua luni ale anului 2014 a avut o activitate necorespunzatoare la nivelul biroului.
Din cuprinsul prevederilor art.15 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 rezulta ca este obligatia sefilor ierarhici sa „atraga atentia” politistilor din subordine asupra respectarii indatoririlor profesionale si civice care le revin, pentru evitarea savarsirii unor noi abateri.
Avand in vedere faptul ca art.15 din ordinul amintit nu prevede in mod expres modalitatea prin care sefii ierarhici atrag atentia politistilor din subordine, rezulta ca atentionarea poate imbraca forma scrisa sau poate fi adresata verbal. In speta, prin adresa nr…/20.03.2014 seful Politiei Municipiului S. l-a atentionat pe reclamant pentru nerespectarea indatoririlor profesionale si pentru activitatea necorespunzatoare pe care a desfasurat-o, in scopul prevenirii si evitarii savarsirii unor noi abateri.
Masura a fost aplicata printr-o adresa deoarece numai in cazul sanctiunilor disciplinare se emit acte administrative conform art.62, alin.1 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004.
Apararile reclamantului si motivarea instantei de fond nu au sustinere si fundament juridic, intrucat Ordinul M.A.I. nr.400/2004 distinge in mod clar la art. 15 intre cele doua masuri care pot fi aplicate de catre sefii ierarhici politistilor din subordine respectiv:atragerea atentiei si sanctionarea disciplinara.
Se mai arata ca masura atentionarii nu a produs si nu produce niciun fel de efecte juridice, nu este luata in calcul la o eventuala selectie de personal si nu este prevazuta ca atare in niciun act normativ privind cariera politistului.
Fata de aceste aspecte, avand in vedere ca „Atentionarea” nu este sanctiune disciplinara si nu este aplicata printr-un act administrativ, apreciaza ca actiunea este inadmisibila, exceptiei inadmisibilitatii fiind gresit respinsa de instanta de fond.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, prin scoaterea de la dosarul personal existent la Serviciul Resurse Umane al I.P.J. A., pana la pronuntarea unei hotarari definitive in cauza, cata vreme nu este vorba de un act administrativ, apreciaza ca nu sunt incidente prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, actualizata.
In motivarea hotararii, instanta a facut confuzie intre „atentionare”, care are doar scop preventiv si „mustrare scrisa”, care este sanctiune si produce anumite efecte in cariera politistului.
Se mai arata ca "atentionarea” ce se cere a fi anulata a fost emisa cu respectarea cerintelor legale de forma si fond, motiv pentru care apreciaza ca cererea reclamantului este neintemeiata.
In drept, s-au invocat prevederile noului Cod de procedura civila, ale Legii nr.554/2004, ale Legii nr.360/2002 privind statutul politistului, ale Ordinul M.A.I. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. cu modificarile si completarile ulterioare.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs reclamantul M.M.I. solicitand admiterea recursului, casarea in parte a sentintei atacate si rejudecand admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului se arata ca instanta a respins in mod nejustificat cererea sa de scoatere a actului atacat de la dosarul personal aflat la Serviciul Resurse Umane din cadrul I.P.J. A. in conditiile in care aceasta reprezinta singura modalitate de reparare a prejudiciului si revenire la situatia anterioara.
Se mai precizeaza ca actul atacat este apt sa produca efecte juridice deoarece orice avansare profesionala are la baza studierea dosarului personal, iar in situatia existentei unui astfel de document sansele de promovare sunt mult diminuate.
Este gresita si solutionarea cererii de acordare a daunelor morale in conditiile in care s-a dovedit ca actul atacat i-a produs un prejudiciu reclamantului, imaginea acestuia in randul colegilor fiind afectata de masura a carei anulare a solicitat-o.
Se critica solutia instantei de fond si in ceea ce priveste neacordarea intregii sume solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata.
In drept, se invoca prevederile art. 20 din Legea nr.554/2004, art.55 si urm. din Legea nr.360/2002.
Atat reclamantul cat si paratul au formulat intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand recursurile Curtea a constatat urmatoarele:
In prezenta cauza s-a solicitat anularea adresei nr… din data de 20.03.2013 emisa de Seful Politiei Municipiului S. prin care reclamantul a fost atentionat, ca in viitor, sa respecte indatoririle de serviciu care ii revin in vederea evitarii savarsirii unor abateri.
Masura a fost dispusa in temeiul art.15, lit.a din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 intrucat in urma analizarii activitatii desfasurate de reclamant in primele luni ale anului 2014 s-a constat ca activitatea profesionala pe care a desfasurat-o este necorespunzatoare.
In fata instantei de fond a fost invocata inadmisibilitatea actiunii considerandu-se ca actul a carei anulare se cerere nu este act administrativ, in sensul art. 2, lit. c) din Legea nr.554/2004 pentru ca nu produce efecte juridice.
Instanta de fond a considerat ca actul atacat este act administrativ si a respins exceptia inadmisibilitatii.
Exceptia inadmisibilitatii a fost gresit respinsa de Tribunal avand in vedere urmatoarele:
Conform art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Asadar, in analiza naturii juridice a unui act administrativ esentiale sunt efectele juridice pe care le produce si natura masurilor dispuse.
Art.15 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 care constituie temeiul de drept al masurii luate fata de reclamant prevede ca pentru prevenirea comiterii de abateri de catre politisti, in raport cu caracterul si gravitatea fiecarui caz in parte, seful este obligat sa ia una dintre urmatoarele masuri:
• sa le atraga atentia asupra respectarii indatoririlor profesionale si civice care le revin, pentru evitarea savarsirii unor noi abateri;
• sa-i sanctioneze disciplinar, conform competentei, dupa cercetarea prealabila si consultarea Consiliului de disciplina, in conditiile legii.
In primul rand Curtea retine ca atentionarea scrisa aplicata reclamantului nu reprezinta o sanctiune disciplinara.
Astfel, art.58 din Legea nr.360/2002 (forma in vigoare la data emiterii actului atacat) stabileste sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate politistului, astfel: mustrare scrisa, diminuarea drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 5 - 20% pe o perioada de 1 - 3 luni, amanarea promovarii in grade profesionale sau functii superioare, pe o perioada de la 1 la 3 ani, trecerea intr-o functie inferioara pana la cel mult nivelul de baza al gradului profesional detinut, destituirea din politie.
Aceste sanctiuni se aplica politistului dupa efectuarea cercetarii prealabile pentru abaterile disciplinare prevazute de art.57, acestea putand fi contestate de catre cel sanctionat, initial la seful ierarhic, iar ulterior la instanta de judecata.
In speta, masura dispusa impotriva reclamantului nu se regaseste in enumerarea cuprinsa in art.58 si nu a fost aplicata ca urmare a cercetarii prealabile. De asemenea, nu s-a retinut ca acesta ar fi savarsit vreo abatere disciplinara.
In aceste conditii masura contestata nu poate fi calificata ca sanctiune disciplinara.
Curtea mai retine ca de masura dispusa nu se tine seama nici la stabilirea sanctiunilor disciplinare viitoare, in conditiile in care alin.8 al art.59 din Legea nr.360/2002 prevede ca expres ca la stabilirea sanctiunii se tine seama de activitatea desfasurata anterior, de imprejurarile in care abaterea disciplinara a fost savarsita, de cauzele, gravitatea si consecintele acesteia, de gradul de vinovatie a politistului, precum si de preocuparea pentru inlaturarea urmarilor faptei comise.
Asadar, raportat la cele mentionate anterior, Curtea retine ca adresa atacata nu produce efecte juridice prin ea insasi, adica nu reprezinta o sanctiune disciplinara, scopul acesteia fiind tocmai prevenirea savarsirii de abateri disciplinare si nu produce consecinte asupra raportului de serviciu, astfel ca in mod eronat a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii.
Pe aceleasi motive se impunerea respingerea ca inadmisibila si a cererii de suspendare a executarii acesteia.
Avand in vedere ca actiunea reclamantului privind anularea adresei nr…/20.03.2013 este inadmisibila, se impune si respingerea capetelor de cerere privind obligarea paratului sa faca mentiune pe actul atacat si in documentele in care acesta apare cu privire la solutia de anulare si obligarea paratului la plata daunelor morale, acestea fiind accesorii ale capatului de cerere principal.
Fata de considerentele expuse anterior, Curtea in temeiul art.498 alin.1 raportat la art.488, pct.8 Noul Cod de procedura civila a admis recursul declarat de paratul I.P.J. A. impotriva sentintei nr. ../CAF/2014, pronuntate de Tribunalul Alba – sectia de contencios administrativ, fiscal si de insolventa in dosar nr…/107/2014, a casat in parte sentinta atacata si rejudecand:
A admis exceptia inadmisibilitatii, invocata de parat.
A respins actiunea formulata de reclamantul M.M.I. in contradictoriu cu paratul I.P.J. A., ca inadmisibila.
A mentinut dispozitia din sentinta atacata referitoare la respingerea capatului de cerere privind acordarea daunelor morale, iar in temeiul art. 496, alin. 1 Noul Cod de procedura civila a respins recursul declarat de reclamantul M.M.I. impotriva aceleiasi sentinte, ca nefondat.