Hotarare judecatoreasca. Lamurirea dispozitivului hotararii.
Cod procedura civila : art. 281/1
Normele de procedura instituite de art. 281/1 Cod procedura civila permit instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii sau sa inlature dispozitiile potrivnice din cuprinsul dispozitivului, atunci cand redactarea dispozitivului hotararii nu este suficient de clara si explicita sau contine dispozitii potrivnice.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 147/ 20 noiembrie 2012
Prin sentinta civila nr.227 din 4.04.2011 a Judecatoriei Avrig a fost admisa cererea de lamurire a dispozitivului sentintei formulata de parata P.I., lamurindu-se paragraful nr.6 din dispozitivul sentintei civile nr. 227/2011 a Judecatoriei Avrig, in sensul ca obligatia paratei P.I. de a plati reclamantului S. J. cota de ½ parti din contravaloarea ratelor lunare aferente platii nerambursate din cele doua credite bancare in valoare de 15.000 EUR acordat de G. B. D. (Germania), respectiv de 32.376,96 EUR, acordat de S. C.CC-B. AG, se refera la ratele scadente si nerambursate incepand cu data de 02.06.2009, cand a ramas irevocabila sentinta civila nr. 94/02.02.2009, pronuntata in dosar nr. 860/787/2008 al Judecatoriei Avrig, si pana la achitarea integrala a creditelor, obligatia de plata a paratei fiind lunara, in ceea ce privesc ratele scadente si nerambursate inca de catre reclamant, si cu executare dintr-o data, cu privire la ratele deja achitate de reclamant incepand cu data de 02.06.2009.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta ca prin sentinta civila nr. 227/04.04.2011 a Judecatoriei Avrig, irevocabila la data de 26.05.2011, instanta a constatat componenta masei bunurilor comune dobandite de soti pe durata casatoriei, a dispus partajarea acesteia, prin atribuirea imobilului dobandit in timpul casatoriei si a celor doua credite in valoare de 15.000 EUR acordat de G.B. D.(G.), respectiv de 32.376,96 EUR, acordat de S. C. CC-B. AG reclamantului S. J., cu obligarea acestuia la plata catre parata P.I. a cotei de ½ parti din contravaloarea imobilului, iar parata a fost obligata sa plateasca reclamantului S. J. cota de ½ parti din contravaloarea ratelor nerambursate din cele doua credite in valoare de 15.000 EUR acordat de G.B.D. (G.), respectiv de 32.376,96 EUR, acordat de S.C. CC-B. AG. S-a retinut ca avand in vedere ca cele doua credite au fost incluse in lotul atribuit reclamantului S. J., acesta urmeaza a ramane obligat fata de cele doua instituitii de credit, contravaloarea ratelor putand suferi modificari in functie de clauzele si criteriile contractuale.
Din acest motiv, cele doua credite au devenit astfel din datorii comune ale sotilor, datorii proprii ale reclamantului, parata P.I. neputand fi obligata fata de vreuna din cele doua institutii de credit la restituirea ratelor.
In ceea ce priveste cuantumul ratelor pe care parata P.I. trebuie sa le plateasca reclamantului in proportie de ½, instanta apreciaza ca aceasta trebuie ca achite cota de 505 din ratele scadente si nerambursate incepand cu data de 02.06.2009, cand a ramas irevocabila sentinta civila nr. 94/02.02.2009, pronuntata in dosar nr. 860/787/2008 al Judecatoriei Avrig (prin care s-a desfacut casatoria partilor), si pana la achitarea integrala a creditelor.
Desi sentinta civila nr. 227 s-a pronuntat in data de 04.04.2011 si a ramas irevocabila la data de 26.05.2011, instanta a apreciat ca parata datoreaza reclamantului cota de ½ din contravaloarea ratelor scadente si neachitate la data ramanerii irevocabile a hotararii de divort, data certa de la care partile nu au mai convietuit si nu s-au mai gospodarit impreuna, si de la care este evident ca ratele au fost achitate prin contributia exclusiva a reclamantului.
In considerentele sentintei civile nr. 94/02.02.2009 a Judecatoriei Avrig s-a retinut ca partile s-au separat in fapt in vara anului 2008, insa acest unic indiciu temporar nu este de natura a stabili cu exactitate data de la care ratele aferente celor doua credite au fost achitate exclusiv prin contributia reclamantului, si in consecinta a permite instantei sa stabileasca data de la care parata datoreaza reclamantului jumatate din contravaloarea ratelor achitate.
In ceea ce priveste natura obligatiei paratei – obligatia de plata a unei sume globale sau a unei sume lunare -, instanta a considerat ca aceasta depinde de natura ratelor scadente incepand cu data de 02.06.2009, respectiv daca acestea au fost deja achitate de catre reclamant sau sunt inca scadente si neachitate.
In ceea ce priveste ratele deja achitate pana in prezent, instanta apreciaza ca reclamantul este titularul unui drept de creanta actual asupra cotei de ½ din contravaloarea tuturor acestor rate, astfel ca obligatia paratei de plata a cotei de 50% este globala, cu executare dintr-o data, pentru sumele aferente acestor rate.
In ceea ce priveste ratele scadente si neachitate pana in prezent de catre reclamant, avand in vedere ca obligatia de plata a acestuia este cu executare succesiva, lunara, fata de fiecare dintre institutiile bancare, instanta apreciaza ca si obligatia paratei are acelasi caracter, cu executare succesiva, pentru cota de ½ din aceste rate.
Reclamantul nu dobandeste calitatea de creditor fata de parata pentru sumele aferente ratelor bancare neachitate decat dupa achitarea acestora, si in consecinta parata nu poate fi obligata la plata unei sume globale, cu executare dintr-o data, pentru totalitatea ratelor neachitate.
Mai mult, cuantumul ratelor se poate modifica in functie de anumiti factori iar parata datoreaza cota de ½ din contravaloarea fiecarei rate deja achitate, al carei cuantum este cert si determinat.
Sustinerile reclamantului in sensul ca parata datoreaza acestuia cota de ½ din totalitatea ratelor neachitate si ca obligatia acesteia nu este periodica, deoarece acesta este obligat sa achite acesteia in integralitate suma de 95.000 lei, reprezentand cota de ½ din contravaloarea imobilului care i-a fost atribuit lunara, nu este fondata, deoarece obligatia acestuia, de plata integrala a sumei, se circumscrie dreptului corelativ, acesta dobandind dreptul de proprietate exclusiva asupra acestui imobil tot in integralitate, si nu succesiv.
Pentru considerentele de mai sus, instanta a admis, in baza art. 281 C. proc.civ, cererea formulata de parata P.I., si a lamurit paragraful nr.6 din dispozitivul sentintei civile nr. 227/2011 a Judecatoriei Avrig, in sensul celor expuse mai sus.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, care critica solutia pentru gresita admitere a cererii de lamurire a sentintei, caci cererea a fost emisa pentru prima oara in apel, ceea ce este inadmisibil.
Prin decizia civila nr. 233/17 septembrie 2012 pronuntata de Tribunalul Sibiu, Sectia I Civila s-a respins apelul promovat de apelantul S.J.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut de catre tribunal ca apelul nu este fondat, intrucat instanta de fond a respectat prevederile art. 292 Cod pr. civila.
Instanta de control a apreciat ca lamurirea dispozitivului nu a depasit limitele permise de art. 281 si urm. Cod pr. civ., s-a intemeiat pe actele si lucrarile dosarului si a tins spre lamurirea relatiilor pecuniare dintre fostii soti, astfel ca este corecta.
Impotriva acestei decizii civile a formulat recurs in termenul legal, motivat reclamantul S. J., solicitand , in temeiul art. 312 pct. 3 Cod pr. civ., rap. la art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod pr. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei recurate in sensul admiterii apelului reclamantului, si schimbarea incheierii instantei de fond in sensul respingerii cererii de lamurire a dispozitivului sentintei civile nr. 227/2011 , cu cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant sustine , printre altele, ca in mod gresit instanta de fond a admis cererea de lamurire a dispozitivului sentintei civile nr. 227/2011, intrucat solicitarile petentei parate sunt cereri noi, instanta de fond acordand paratei ceea ce nu s-a cerut in termenul legal ( art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.).
Prin decizia civila Nr. 147 din 20 noiembrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul S.J.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut si motivat de catre instanta de recurs ca hotararea recurata nu este lipsita de temei legal si nici nu a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Doctrina a statuat ca, hotararea este lipsita de temei legal, atunci cand din modul in care aceasta a fost redactata nu se poate determina daca legea a fost corect sau nu aplicata, ceea ce inseamna ca lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu incalcarea legii. Hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, ceea ce inseamna ca instanta a carei hotarare se ataca cu recurs la aplicarea dispozitiilor legale incidente spetei, fie le-a incalcat, fie le-a aplicat gresit.
Din aceasta perspectiva, precum si din criticile deciziei recurate subsumate motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9, Curtea retine ca decizia instantei de apel a fost pronuntata in temeiul dispozitiilor legale aplicabile spetei. Astfel, in mod corect s-a retinut de catre instanta de apel ca prin hotararea pronuntata instanta de fond a respectat exigentele dispozitiilor art. 281/1 C.pr.civ
Normele de procedura instituite de art. 281/1 Cod procedura civila permit instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii sau sa inlature dispozitiile potrivnice din cuprinsul dispozitivului, atunci cand redactarea dispozitivului hotararii nu este suficient de clara si explicita sau contine dispozitii potrivnice.
Curtea aminteste ca dispozitivul hotararii constituie unul din elementele esentiale care intra in continutul hotararii, dupa art. 261 Cod procedura civila, procedura instituita prin art. 281/1 urmarind solutionarea cu celeritate a unor astfel de cereri, evitand exercitarea unei cai de atac pentru indreptarea omisiunii sau impreciziei instantei in redactarea dispozitivului.
Cererea paratei de lamurire a dispozitivului sentintei civile nr. 227/04.04.2011 a Judecatoriei Avrig , in ceea priveste data de la care parata trebuie sa achite reclamantului S. J. cota de ½ din cele doua credite bancare contractate pe durata casatoriei , precum si daca obligatia acesteia este globala sau lunara se incadreaza in ipoteza art. 281/1 Cod procedura civila, in contextul in care prin dispozitivul hotararii nu s-a stabilit cu claritate si precizie momentul cand parata trebuia sa-si indeplineasca obligatiile stabilite in sarcina sa si in favoarea reclamantului raportat la cele doua credite bancare contractate in timpul casatoriei.
Aceasta concluzie rezulta si din considerentele hotararii potrivit carora instanta retine ca cele doua credite au fost incluse in lotul atribuit reclamantului S. J., acesta urmeaza a ramane obligat fata de cele doua instituitii de credit, contravaloarea ratelor putand suferi modificari in functie de clauzele si criteriile contractuale, astfel ca cele doua credite au devenit astfel din datorii comune ale sotilor, datorii proprii ale reclamantului, parata P.I. neputand fi obligata fata de vreuna din cele doua institutii de credit la restituirea ratelor.
Aceasta lamurire nu reprezinta o modificare a fondului dreptului substantial dedus judecatii, asa cum sustine recurentul reclamant, cele doua credite bancare contractate de soti in timpul casatoriei au constituit obiectul dedus judecatii prin cererea introductiva si precizatoare, care a fost admisa in parte.
De altfel opunerea reclamantului intimat la aceste precizari , dovedeste ca cererea de lamurire a dispozitivului sentintei este pe deplin justificata, deoarece partile din litigiu aflate pe pozitii de contradictorialitate interpreteaza intinderea dispozitivului in mod diferit, datorita omisiunii instantei de a preciza explicit data de la care parata trebuie sa achite reclamantului S.J. cota de ½ din cele doua credite bancare contractate pe durata casatoriei, precum si daca obligatia acesteia este globala sau lunara.
In dosar s-a retinut cu autoritate de lucru judecat ca partile s-au despartit in fapt in vara anului 2008; divortul partilor a ramas irevocabil la data de 26 mai 2011 – sentinta civila nr. 94/02.02.2009, iar sentinta de partaj a carei lamurire s-a cerut prin cererea dedusa prezentei judecatii a ramas irevocabila la data de 26 mai 2011. Ori, in contextul atator date era imperios necesar, asa cum just au apreciat instantele de judecata anterioare ca dispozitivul sentintei de partaj sa fie lamurit sub aspectele solicitate de catre parata.
Pentru ratiunile mai sus infatisate Curte in temeiul art. 312 (1) Cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S.J.