Rolul activ al judecatorului sindic in materia privitoare la atragerea raspunderii membrilor organului de conducere pe temeiul art.138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu inseamna obligarea acestuia de a initia si nici de a produce probe pentru a observa daca nu cumva in cauza se contureaza elementele acestei raspunderi.
Nu revine judecatorului sindic obligatia de a initia si nici de a produce probe din care ar putea sa rezulte necesitatea atragerii raspunderii membrilor organului de conducere, o atare probatiune urmand a fi realizate de catre titularul cererii formulate in acest sens in temeiul art.138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 caruia, data fiind calitatea acestuia de reclamant ii revine inclusiv obligatia de dovedire a cererii, in temeiul art.1169 Cod civil.
Sectia comerciala – Decizia comerciala nr. 36/16 ianuarie 2009
Prin Sentinta nr.13749/C/18.09.2008 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr. 1794/85/2007 al Tribunalului Sibiu s-a dispus inchiderea procedurii falimentului impotriva debitoarei SC „V. & V.” SRL cu sediul in localitatea S., judetul Sibiu, pe temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, constatand ca debitoarea nu detine bunuri sau valori valorificabile in cadrul procedurii pentru recuperarea creantelor depuse in cauza.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs creditoarea AVAS Bucuresti solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
In motivarea recursului se invoca incalcarea de catre judecatorul sindic a dispozitiilor art. 132 alin. 2 coroborate cu art. 129 alin. 2 si art. 7 din Legea nr. 85/2006 prin aceea ca nu a supus adunarii generale a creditorilor spre aprobare raportul final al lichidatorului judiciar si nu a comunicat acest raport creditorilor pentru a putea depune eventuale obiectiuni in termenul de 5 zile prevazute de lege.
De asemenea, se invoca incalcarea dispozitiilor art.129 Cod procedura civila pe temeiul caruia judecatorul sindic era obligat sa ordone administrarea de probe, inclusiv cu expertiza, menite sa determine cauzele reale si imprejurarile care au determinat ajungerea societatii in stare de insolventa. In conditiile in care lichidatorul judiciar nu a promovat o cerere de atragere a raspunderii membrilor organului de conducere, se apreciaza ca judecatorul sindic era obligat sa convoace o adunare a creditorilor in vederea analizarii oportunitatii promovarii unei astfel de cereri, sens in care ar fi fost necesar sa ceara asistenta comitetului creditorilor.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
In ce priveste raportul final al lichidatorului judiciar, prin care acesta solicita inchiderea procedurii falimentului impotriva debitoarei, cu motivarea ca debitoarea nu are bunuri ori alte disponibilitati banesti si nici un creditor nu s-a oferit pentru a avansa sumele necesare, se constata ca acest raport a fost adus la cunostinta recurentei in sedinta din data de 14.02.2008, reprezentantul acesteia declarand chiar ca se opune inchiderii procedurii pana ce, in dosarul penal in care sunt cercetati cei doi administratori ai societatii debitoare pentru evaziune fiscala, nu se va fi incheiat.
In aceste conditii, in care se dovedeste ca recurenta a cunoscut propunerea lichidatorului de inchidere a procedurii facand chiar obiectiuni in acest sens, criticile acesteia legate de nerespectarea dispozitiilor indicate privitoare la inchiderea procedurii falimentului, urmeaza a fi inlaturate ca neintemeiate.
Cat priveste criticile referitoare la necesitatea formularii in cauza a unei cereri de atragere a raspunderii membrilor organului de conducere, cerere cu privire la care judecatorul sindic ar fi obligat, din oficiu sa dispuna administrarea de probe pentru a vedea daca nu exista cauze sau imprejurari de natura a antrena raspunderea acestora, se constata ca o asemenea critica este neintemeiata.
Intr-adevar, potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, o cerere de atragere a raspunderii membrilor organului de conducere a debitoarei poate fi promovata de catre administratorul ori lichidatorul judiciar din proprie initiativa ori de catre comitetul creditorilor cu autorizarea prealabila a judecatorului sindic. Cum o atare cerere are valoarea unei cereri de chemare in judecata prin care se urmareste stabilirea in sarcina persoanelor vinovate a unei raspunderi civile delictuale pentru savarsirea faptelor prevazute limitativ de textul art. 138 alin. 1 lit. a-g, urmeaza ca cel care formuleaza o astfel de cerere va trebui, in temeiul art. 1169 Cod civil sa faca dovada tuturor elementelor acestei raspunderi, prin raportare atat la conditiile generale ale raspunderii civile delictuale prevazute in textul art. 998-99 Cod civil, cat si a celor speciale prevazute in textele mai sus indicate. Intre acestea, in primul rand, reclamantul va trebui sa faca dovada faptelor imputabile precum si a legaturii acestora cu prejudiciul suferit, respectiv cu creantele stabilite in cauza si, in acelasi timp, a vinovatiei cu indicarea exacta a persoanelor vinovate, o imputare in general a vinovatiei nefiind admisa.
Iata, asadar, ca nu revine judecatorului sindic obligatia de a initia si nici de a produce probele necesare in vederea atragerii raspunderii membrilor organului de conducere, ci altor persoane expres indicate de textul art.138 alin.3 mai sus mentionat, fara ca prin aceasta sa se inteleaga neglijarea atributiilor sale privind incuviintarea si administrarea probatiunii ori rolul sau activ, atunci cand sunt potrivit legii, solicitate. Cum o atare cerere de atragere a raspunderii membrilor organului de conducere a debitoarei nu a fost facuta in cauza, criticile recurentei privitoare la necesitatea promovarii si a sustinerii sale de catre judecatorul sindic se dovedesc neintemeiate, urmand a fi respinse ca atare.
1