Dispozitiile din Legea nr.85/2004 privitoare la sesizarea judecatorului sindic in vederea atragerii raspunderii membrilor organului de conducere sunt dispozitii procedurale care se aplica cu prioritate(legea noua), in detrimentul dispozitiilor similare din Legea nr.64/1995 si care constituie legea veche.
Dispozitiile relative la sesizarea instantei de judecata, inclusiv deci, a judecatorului sindic in cadrul procedurii insolventei, indiferent de legea care o reglementeaza la un moment dat, sunt norme privitoare la organizarea si desfasurarea procesului, cu alte cuvinte norme de procedura. Or, potrivit art. 725 alin. 1 Cod procedura civila, aplicabile in aceasta materie potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 (o dispozitie asemanatoare cuprindea si textul art. 127 din Legea nr. 64/1995), dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub acea lege.
In acest context, este evident ca dispozitiile privitoare la sesizarea judecatorului sindic cu o cerere de antrenare a raspunderii membrilor organului de conducere sunt dispozitii procedurale noi, cuprinse in art. 138 alin. 1 si 3 din Legea nr. 85/2006 (legea noua), in raport cu dispozitiile art. 125 din Legea nr. 64/1995 care, de asemenea, cuprinde dispozitii relative la sesizarea instantei de judecata in vederea atragerii raspunderii membrilor organului de conducere, si care reprezinta vechile dispozitii procedurale (legea veche).
Aceasta concluzie, nu va impiedica insa, judecatorul sindic ca legal sesizat fiind, in contextul normelor legale de procedura mentionate, sa procedeze la examinarea faptelor imputate pe baza normelor de natura materiala cuprinse in legea veche (art.123 alin. 1 lit. a – g din Legea nr. 64/1995), si care fiind dispozitii substantiale elaborate in materia raspunderii civile delictuale se aplica prin raportare la momentul savarsirii faptelor, neputandu-se cere faptuitorului o alta conduita decat aceea prescrisa de normele legale in vigoare la momentul savarsirii faptei.
Sectia comerciala – Decizia comerciala nr. 101/29 ianuarie 2010
Constata ca prin Sentinta comerciala nr. 1388/C/15 octombrie 2009 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr. 30/85/2005 al Tribunalului Sibiu s-a respins cererea creditoarei DGFP Sibiu pentru atragerea raspunderii impotriva paratului G.M. in contextul art. 137 din Legea nr. 64/1995.
In motivarea acestei solutii, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Dispozitiile Legii nr. 85/2006, la fel ca si ale Legii nr. 64/1995 republicata sunt de natura procedurala, cum de altfel rezulta din chiar titlul legii.
Este adevarat ca in cauza sesizarea instantei si deschiderea procedurii este anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2006, insa aspectul aplicarii in timp a normelor procedurale ale legilor insolventei rezulta din dispozitiile art. 156 alin.3 ale legii noi care prevad ca: „la data intrarii in vigoare a prezentei legi, <LLNK 11995 64 11 211 0 17>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, <LLNK 11990 31 11 212 282 30>art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alta dispozitie contrara se abroga (la data de 26 iulie 2006 a intrat in vigoare Legea nr. 85/2006, prin care s-a abrogat Legea nr. 64/1995 - lege care a suferit sute de modificari: 106 prin Legea nr.99/1999, 129 prin O.G. nr. 38/2002 si 122 prin Legea nr. 149/2004).
Prin interpretarea normei rezulta ca procedura care a fost deschisa pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2006 va fi administrata conform noilor reglementari.
A interpreta altfel, ar insemna sa se deroge de la principiul prevazut de art. 15 alin.2 din Constitutie si sa creeze o situatie de exceptie, adica de ultraactivitate a legii vechi, fara ca exceptia aceasta sa fie prevazuta de lege (ca in cazul vechilor modificari al legii insolventei prin dispozitiile art. IV de OG nr. 38/2002 etc.)
O asemenea exceptie nu poate fi prezumata sau dedusa, ea trebuie sa fie expresa, iar in absenta s-a apreciat ca trebuie sa se ramana numai pe planul strict al reglementarilor constitutionale .
Se sustine, de asemenea ca desi, de principiu, in materie delictuala in insolventa trebuie sa fie aplicabile normele de drept substantial in vigoare la data savarsirii faptelor, in virtutea principiului neretroactivitatii legii, de imediata aplicare fiind doar normele de procedura.
Cu toate acestea, in speta sub acest aspect, nu exista un conflict intre Legea nr. 85/2006 si Legea nr. 64/1995, deoarece continutul art.137 din Legea nr. 64/1995 este identic cu cel al art. 138 din Legea nr. 85/2006.
In concluzie, fata de cele mentionate, s-a apreciat ca analiza legalitatii investirii judecatorului sindic, inclusiv sub aspectul calitatii procesuale active, trebuie efectuata la momentul sesizarii, potrivit legii in vigoare la acest moment, respectiv Legea nr. 85/2006. S-a constatat astfel ca, in raport de momentul sesizarii – 2 mai 2009, calitatea procesuala activa pentru a solicita antrenarea raspunderii administratorului social culpabil pentru starea de insolventa a societatii in faliment o avea conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul care trebuiau sa exercite aceasta actiune in termenul de prescriptie prevazut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 raportat la Decretul nr. 167/1958 si nu creditoarea reclamanta.
Impotriva acestei solutii, a declarat recurs creditoarea DGFP Sibiu, solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii paratului G.M. si a obligarii acestuia la plata sumei de 3.733 lei cu titlu de pasiv neacoperit in cursul procedurii falimentului.
In motivarea recursului se arata ca a formulat cererea de atragere a raspunderii motivat de faptul desi, initial, lichidatorul judiciar a formulat o atare cerere, ulterior a retras-o, avand in vedere o anumita practica a Curtii de Apel Alba Iulia prin care erau respinse astfel de cereri ale lichidatorului judiciar prin care solicita atragerea raspunderii pe temeiul Legii nr. 64/1995.
Cat priveste temeinicia cererii, se arata ca in cauza sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii administratorului social pe temeiul art. 124 lit. c din Legea nr. 64/1995 constand in aceea ca a condus o activitate care ducea in mod vadit societatea stare de incetare de plati. De asemenea, avand in vedere ca potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, unde potrivit art. 1540 Cod civil mandatarul este raspunzator nu numai pentru dol, dar si inca pentru culpa comisa in exercitarea mandatului, se apreciaza ca fostul administrator raspunde inclusiv in temeiul acestor dispozitii legale.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele :
In mod intemeiat a retinut judecatorul sindic ca dispozitiile relative la sesizarea instantei de judecata inclusiv, deci, a judecatorului sindic in cadrul procedurii insolventei, indiferent de legea care o reglementeaza la un moment dat, sunt norme privitoare la organizarea si desfasurarea procesului, cu alte cuvinte norme de procedura. Or, potrivit art. 725 alin. 1 Cod procedura civila, aplicabile in aceasta materie potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 (o dispozitie asemanatoare cuprindea si textul art. 127 din Legea nr. 64/1995), dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub acea lege.
In acest context, este evident ca dispozitiile privitoare la sesizarea judecatorului sindic cu o cerere de antrenare a raspunderii membrilor organului de conducere sunt dispozitii procedurale noi, cuprinse in art. 138 alin. 1 si 3 din Legea nr. 85/2006 (legea noua), in raport cu dispozitiile art. 125 din Legea nr. 64/1995 care, de asemenea, cuprinde dispozitii relative la sesizarea instantei de judecata in vederea atragerii raspunderii membrilor organului de conducere, si care reprezinta vechile dispozitii procedurale (legea veche).
Aceasta concluzie, nu va impiedica insa, judecatorul sindic ca legal sesizat fiind, in contextul normelor legale de procedura mentionate, sa procedeze la examinarea faptelor imputate pe baza normelor de natura materiala cuprinse in legea veche (art.123 alin. 1 lit. a – g din Legea nr. 64/1995), si care fiind dispozitii substantiale elaborate in materia raspunderii civile delictuale se aplica prin raportare la momentul savarsirii faptelor, neputandu-se cere faptuitorului o alta conduita decat aceea prescrisa de normele legale in vigoare la momentul savarsirii faptei.
Asa fiind, facand aplicarea dispozitiilor legii noi in ce priveste sesizarea instantei de judecata cu o cerere de atragere a raspunderii, in mod intemeiat judecatorul sindic a retinut, fata de momentul sesizarii instantei ca recurenta creditoare nu este legitimata sa formuleze o cerere de atragere a raspunderii impotriva paratului G.M., o atare legitimare fiind consacrata de textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 in favoarea lichidatorului judiciar si, in subsidiar, in conditiile art. 138 alin. 3 din acelasi act normativ, comitetului creditorilor.
Desi recurenta face vorbire despre o anumita practica a Curtii de Apel Alba Iulia, contrara celor mentionate, nu motiveaza afirmatia prin indicarea hotararilor judecatoresti relevante, asa incat aceste argumente vor fi inlaturate.
In conditiile in care hotararea recurata a statuat doar asupra chestiunii procedurale relative la sesizarea judecatorului sindic cu o cerere de atragere a raspunderii pentru plata pasivului, fara a examina conditiile de fond ale cererii, acestea nu vor putea fi examinate, asa cum se solicita, nici in recurs.