Procedura insolventei. Cerere de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere. Lipsa minutei hotararii judecatorului-sindic. Consecinte
C.proc.civ., art. 256, art. 258
Legea nr. 85/2006, art. 149
In conformitate cu prevederile art. 256 din C.proc.civ., dupa sfarsitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc in secret, fie in sedinta, fie in camera de consiliu. Dupa chibzuire, presedintele aduna parerile judecatorilor, incepand cu cel mai nou in functiune, el pronuntandu-se cel din urma. Dupa inchiderea deliberarii, potrivit art. 258 din acelasi cod, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii (minuta) care se semneaza, sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si in care se va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in minoritate. El se pronunta de presedinte, in sedinta publica, chiar in lipsa partilor, dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nemaiputand reveni asupra parerii sale.
Daca potrivit textului de lege mentionat, chiar si lipsa uneia dintre semnaturile necesare atrage nulitatea hotararii, atunci, avand in vedere si caracterul imperativ al dispozitiei referitoare la intocmirea minutei, in cazul in care aceasta lipseste cu totul, sanctiunea nu poate fi alta decat tot cea a nulitatii absolute a hotararii judecatoresti.
Pe de alta parte, in interpretarea si aplicarea textului art. 258, s-a statuat ca pronuntarea in sedinta publica reprezinta un moment solemn al judecatii, iar nerespectarea acestei cerinte atrage dupa sine, la randul sau, nulitatea hotararii. Intrucat redactarea hotararii judecatoresti are loc, prin forta lucrurilor, la mai mult timp de la data deliberarii si a pronuntarii, mentiunea in dispozitiv a pronuntarii in sedinta publica nu este de natura sa acopere indeplinirii cerintei impuse de art. 258 alin. 2 C.proc.civ. Or, in lipsa partilor, singura garantie a respectarii principiului publicitatii, consacrat si in art. 121 alin. 3 din acelasi cod ramane minuta, care se intocmeste de indata dupa deliberare, si in care se mentioneaza faptul ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Cum principiul publicitatii este un pilon de baza al desfasurarii actului de justitie, incalcarea lui se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, fiind vorba in cauza de o nulitate intrinseca a actului de procedura.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 1273 din 23 octombrie 2007
Prin incheierea nr. 150 din 3 mai 2007 pronuntata in dosarul nr. 142/30/2005 (nr. in format vechi 142/S/2005) Tribunalul Timis a respins cererile de antrenare a raspunderii patrimoniale formulate de creditorii A.F.P. Timisoara si Societatea Cooperativa M. Timisoara, precum si de asociatii G.G. si E.K. impotriva paratei B.M.M.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca pe parcursul administrarii procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. P S.R.L. Timisoara, lichidatorul judiciar desemnat in cauza, in exercitarea atributiilor stabilite in sarcina sa prin lege, a realizat notificari catre creditorii bugetari, debitoare si O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis, din verificarile efectuate la registrul comertului constatandu-se faptul ca in anul 2002, in baza sentintei civile nr. 3154 din 11 octombrie 2002 a Tribunalului Timis, asociatul administrator B.M.M. s-a retras din societate, iar asociatii ramasi, numitii E.K. si G.G., nu au mai procedat la numirea unui alt administrator.
In urma examinarii cererilor reclamantilor, vazand raportul de activitate intocmit de practician, apararile formulata de parata, actele si lucrarile dosarului, conditiile prevazute de art. 138 din Legea insolventei, respectiv art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata, in vigoare la data inregistrarii cererii A.F.P. Timisoara, judecatorul-sindic a constatat ca in speta nu sunt indeplinite cerintele pretinse de lege pentru a se putea lua o asemenea masura.
Potrivit art. 139 din Legea insolventei, actiunea reglementata de art. 138 se prescrie in termen de trei ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de doi ani de la data hotararii de deschidere a procedurii. Procedura de reorganizare si lichidare judiciara a fost deschisa fata de debitoare prin sentinta civila nr. 802 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Timis, iar cererea creditoarei A.F.P. Timisoara se refera la acte de control fiscal, la dosarul cauzei fiind depus un proces-verbal din 26 mai 1999 ce vizeaza o perioada cu mult anterioara termenului de trei ani mentionat.
Sub alt aspect, fostul administrator social a detinut aceasta functie pana la 11 octombrie 2002 cand, prin sentinta civila nr. 3154/2002 a aceleiasi instante, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 584/2003 a Curtii de Apel Timisoara, s-a constatat retragerea celor trei administratori din functie, precum si a paratei din calitatea de asociat la societatea debitoare, aceste aparari nefiind contestate de catre institutia creditoare. Petenta nu a facut dovada ca starea de insolventa a debitoarei a fost cauzata prin nerespectarea legii contabilitatii de catre administratorul social, fapta comisa pana la retragerea acestuia din societate - 11.10.2002, si, raportand aceasta data cu cea a pronuntarii sentintei de deschidere a procedurii - 14.09.2005, orice sustinere in sensul vinovatiei sau comiterii vreunui prejudiciu intemeiat pe art. 138 din Legea insolventei (fostul art. 137 din Legea nr. 64/1995) nu poate fi primita, faptele fiind prescrise.
Solicitarea creditoarei societate cooperativa, intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit. d) din Legea insolventei, se refera la aceeasi persoana, B.M.M., cu motivarea ca aceasta a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documentele contabile sau nu a tinut contabilitatea conformitate cu legea, fara indicarea perioadei in care parata a exercitat efectiv aceste atributii, prejudiciul cauzat in concret si probele pe care se intemeiaza afirmatia ca nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea. Cererea acestei creditoare a fost depusa prin registratura la data de 4 octombrie 2006, iar la intampinarea paratei de la termenul din 1 noiembrie 2006, petenta creditoare nu a raspuns cu nimic in sensul combaterii argumentelor prezentate de aceasta in aparare.
Fostii asociati E.K. si G.G. au formulat, la randul lor, o cerere, care nu este motivata in drept, invocand faptul ca parata nu le-a predat actele contabile, conform sentintei civile nr. 3154/2002 a Tribunalului Timis, si nu a descarcat gestiunea firmei, societatea fiind deja in insolventa la data pronuntarii acestei hotarari judecatoresti.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolventei, raspunderea patrimoniala a persoanelor care au cauzat starea de insolventa a debitoare poate fi ceruta de administratorul judiciar/lichidator, iar in conformitate cu alin. 3 si de comitetul creditorilor in cazul in care practicianul a omis sa indice in raportul sau cauzele insolventei sau persoanele culpabile de starea de insolventa. Prin urmare, facand aplicarea art. 137 alin. 1 C.proc.civ., raportat la art. 138 alin. 1 si 3, prima instanta a constatat, pe cale de exceptie, ca asociatii petenti nu legitimeaza calitatea procesuala activa de a formula o astfel de cerere.
O alta exceptie incidenta in speta este cea referitoare la prescriptia prevazuta de art. 139 alin. 1 din Legea insolventei, astfel cum rezulta din actele depuse in probatiune chiar de catre petenti. Sentinta civila nr. 3154 din 11 octombrie 2002 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 720/COM/2001 constata retragerea din functia de administrator atat a reclamantilor E.K. si G.G., cat si a paratei, aceasta din urma pierzandu-si si calitatea de asociat al S.C. P S.R.L. Timisoara. Prin urmare, cererea asociatilor putea fi formulata in termen de trei ani in raport cu data de 11 octombrie 2002, astfel cum prevede art. 139 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2006, insa ea a fost inregistrata la peste patru ani, respectiv la 4 mai 2006.
Impotriva incheierii de mai sus au declarat recurs numitii E.K. si G.G. solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.proc.civ., considerand ca tribunalul a facut o aplicare gresita a prevederilor art.138-139 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, cu privire la calitatea procesuala necesara pentru a promova o asemenea actiune, judecatorul-sindic in mod eronat a retinut ca cererea de atragere a raspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere nu poate fi promovata decat de administratorul judiciar sau lichidator si de comitetul creditorilor, in cazul de fata nefiind constituit un comitet al creditorilor, insa fiecare creditor in parte a promovat actiuni pentru angajarea raspunderii fostei administratoare B.M.M., situatie in care nu se poate spune ca asociatii nu ar avea calitate procesuala, ei fiind creditori pentru valoarea reziduala.
Referitor la prescriptia actiunii, recurentii au aratat ca, potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2996, actiunea se prescrie in termen de 3 ani de la data care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la deschiderea procedurii, prima instanta in mod gresit retinand ca actiunea ar fi prescrisa cata vreme procedura falimentului a fost deschisa prin hotararea din 14 septembrie 2005.
In ceea ce priveste intrunirea conditiilor angajarii raspunderii patrimoniale a administratorului, in mod eronat judecatorul-sindic a apreciat ca in speta nu ar fi indeplinite conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 137 din Legea nr. 64/1995, la data retragerii din societate a numitei B.M.M. societatea debitoare fiind deja in stare de insolventa, creantele creditorilor fiind anterioare acestei date, prin sentinta civila nr. 3154/2002 a Tribunalului Timis dovedindu-se faptul ca de administrarea debitoarei s-a ocupat in exclusivitate parata, recurentii neavand niciodata posibilitatea de a se implica de facto in societate.
Prin decizia civila nr. 1273 din 23 octombrie 2007 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de recurentii E.K. si G.G. impotriva incheierii susmentionate si a casat in tot hotararea atacata trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante - Tribunalul Timis, pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea nr. 150 din data de 3 mai 2007 pronuntata in dosarul nr. 142/30/2005 (nr. in format vechi 142/S/2005) Tribunalul Timis a respins cererile de antrenare a raspunderii patrimoniale formulate de creditorii A.F.P. Timisoara si Societatea Cooperativa M Timisoara, precum si de asociatii E.K. si G.G. impotriva paratei B.M.M., fara cheltuieli de judecata.
In conformitate cu prevederile art. 256 C. pr. civ., dupa sfarsitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc in secret, fie in sedinta, fie in camera de consiliu. Dupa chibzuire, presedintele aduna parerile judecatorilor, incepand cu cel mai nou in functiune, el pronuntandu-se cel din urma. Dupa inchiderea deliberarii, potrivit art. 258 din acelasi cod, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii (minuta) care se semneaza, sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si in care se va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in minoritate. El se pronunta de presedinte, in sedinta publica, chiar in lipsa partilor, dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nemaiputand reveni asupra parerii sale. Dispozitivul hotararii se consemneaza intr-un registru special, tinut de fiecare instanta.
Din examinarea dispozitiilor art. 258 C.proc.civ. rezulta ca la deliberare, dupa ce s-a intrunit majoritatea, judecatorii au obligatia de a intocmi de indata, pe scurt, dispozitivul hotararii, care se semneaza, sub pedeapsa nulitatii de catre judecatori, instanta fiind obligata sa pronunte acest dispozitiv in sedinta publica chiar in lipsa partilor.
Daca potrivit textului de lege mentionat, chiar si lipsa uneia dintre semnaturile necesare atrage nulitatea hotararii, atunci, avand in vedere si caracterul imperativ al dispozitiei referitoare la intocmirea minutei, in cazul in care aceasta lipseste cu totul, sanctiunea nu poate fi alta decat tot cea a nulitatii absolute a hotararii judecatoresti.
Pe de alta parte, in interpretarea si aplicarea textului art. 258, s-a statuat ca pronuntarea in sedinta publica reprezinta un moment solemn al judecatii, iar nerespectarea acestei cerinte atrage dupa sine, la randul sau, nulitatea hotararii. Intrucat redactarea hotararii judecatoresti are loc, prin forta lucrurilor, la mai mult timp de la data deliberarii si a pronuntarii, mentiunea in dispozitiv a pronuntarii in sedinta publica nu este de natura sa acopere indeplinirii cerintei impuse de art. 258 alin. 2 C.proc.civ. Or, in lipsa partilor, singura garantie a respectarii principiului publicitatii, consacrat si in art. 121 alin. 3 din acelasi cod ("hotararea se pronunta intotdeauna in sedinta publica") ramane minuta, care se intocmeste de indata dupa deliberare, si in care se mentioneaza faptul ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Cum principiul publicitatii este un pilon de baza al desfasurarii actului de justitie, incalcarea lui se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, fiind vorba in cauza de o nulitate intrinseca a actului de procedura.
In speta, asa cum rezulta din dosarul nr. 142/30/2005 (nr. in format vechi 142/S/2005) al Tribunalului Timis, dupa deliberarea din 3 mai 2007 judecatorul fondului nu a intocmit o astfel de minuta, aceasta omisiune fiind de natura sa atraga nulitatea absoluta a incheierii nr. 150/03.05.2007, sanctiune ce nu poate fi acoperita in nici un fel, astfel ca, in baza dispozitiilor alin. 1 al art. 108 din acelasi cod, care statueaza ca nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii, Curtea va admite exceptia nulitatii mentionatei incheieri apreciind ca, procedand in modul susaratat, instanta de fond a incalcat dispozitii de ordine publica privind hotararea judecatoreasca. Aceasta, si in considerarea faptului ca, potrivit art. 162 C.proc.civ., exceptiile de procedura de ordine publica pot fi ridicate inaintea instantei de recurs numai cand nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt in afara dosarului, asa cum este cazul in speta.
Ca o consecinta a admiterii acestei exceptii, in temeiul art. 304 pct. 5 si pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis recursul si a casat hotararea atacata, cu consecinta anularii incheierii primei instante si trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Timis, conform prevederilor art. 312 din acelasi cod, urmand ca la rejudecare sa se respecte toate principiile ce guverneaza procesul civil.