Masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara. Obligatia instantei de fond de a face sau nu precizarea ca mentine masura la momentul pronuntarii sentintei de condamnare, in situatia in care nu se impune revocarea ei. Decizie nr. 554 din data de 26.05.2011
pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Prin rechizitoriului Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau a fost trimisa in judecata inculpata F. S. E. in stare de arest preventiv.
In cursul judecatii in prima instanta, prin decizia nr. 566/R/ 7 august 2009 a Tribunalului Bacau a fost admis recursul impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii si fata de inculpata F. S. E. s-a dispus inlocuirea arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea,
Judecatoria Bacau a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa inchisorii si nu a facut nici o referire la masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau care a criticat faptul ca prima instanta nu a mentinut masura restrictiva de libertate.
Tribunalul Bacau a respins apelul procurorului ca nefondat.
Impotriva acestei decizii in termen legal a declarat recurs PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL BACAU, care a criticat-o pentru nelegalitate.
In motivare procurorul a criticat solutiile pronuntate de instanta de fond si apel pentru nepronuntarea asupra prevederilor art. 145 Cod procedura penala.
Se arata in motivele de critica ca inculpata F. S.E. a fost arestata preventiv in perioada 12 iunie – 7 august 2009 cand i-a fost inlocuita masura arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea.
Apreciaza procurorul ca in temeiul art. 350 Cod pr. penala, instanta de fond avea obligatia sa se pronunte asupra masurii de preventie si ca prezentul recurs este o problema de drept atat timp cat masura a fost luata pe durata nedeterminata si ca instanta trebuia sa se pronunte cu privire la aceasta masura.
Analizand recursul curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente.
In cauza, dupa emiterea rechizitoriului prin care a fost trimisa in judecata inculpata in stare de arest, prin decizia nr. 566/R/ 7 august 2009 a Tribunalului Bacau fata de inculpata F. S. E. s-a dispus in timpul judecatii fondului inlocuirea masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea,
Curtea nu isi insuseste motivarea tribunalului in sensul ca masura obligarii de a nu parasi localitatea a fost valabila pana la pronuntarea hotararii de condamnare, respectiv pana la data de 15 aprilie 2010, inclusiv, iar din moment ce instanta de fond nu a inteles sa mentina in continuare masura restrictiva de libertate inseamna ca a considerat ca nu este cazul sa fie mentinuta.
Desi solutia pe fond din apel este legala este lipsita de fundament juridic sustinerea tribunalului din considerente ca se putea mentine numai ceea ce exista deja, iar masura restrictiva de libertate fusese intrerupta la sfarsitul zilei de 15 aprilie 2010.
Potrivit art. 145 alin. 1 din Codul de procedura penala, "masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura".
Ca urmare, sub acest aspect, se impune sa se aiba in vedere ca in cuprinsul art. 136 din Codul de procedura penala, prin care se reglementeaza "scopul si categoriile masurilor preventive", se prevede ca "in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: retinerea; obligarea de a nu parasi localitatea; obligarea de a nu parasi tara; arestarea preventiva".
Asadar, apare evident ca atat textul art. 145 din Codul de procedura penala, cat si dispozitiile la care se face referire prin acesta contin reglementari lipsite de echivoc in ceea ce priveste luarea sau prelungirea, in cursul urmaririi penale, a masurii preventive la care se refera, fiind insa mai putin explicite in legatura cu luarea, prelungirea sau mentinerea aceleiasi masuri in cursul judecatii, motiv pentru care se impune coroborarea acestora cu prevederile art. 350 Cod Procedura Penala.
Se observa ca Tribunalul Bacau, prin decizia nr. 566/R/ 7 august 2009 a admis recursul declarat de inculpata F. S. E. impotriva incheierii Judecatoriei Bacau de mentinere a arestarii preventive pe care a inlocuit-o cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, fara a prevedea un termen limita.
Potrivit art. 350 alin. 1 Cod Procedura Penala instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra luarii, mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului si asupra luarii sau revocarii masurii obligarii acestuia de a nu parasi localitatea ori tara, motivand solutia pronuntata.
Din formularea art. 350 alin. 1 rezulta ca prin hotararea de judecare a fondului cauzei instanta are obligatia sa se pronunte si cu privire la luarea sau revocarea masurilor restrictive de libertate, insa nu si cu privire la mentinerea lor.
In aceste conditii se observa ca daca anterior pronuntarii sentintei fata de inculpata a fost luata masura restrictiva de libertate in cazul in care instanta nu dispune revocarea ei, masura dureaza in continuare pana la ramanerea definitiva a hotararii ori pana la revocarea ei de catre instanta de control judiciar, chiar daca instanta de fond nu a dispus expres mentinerea acesteia.
Nefiind motive de nulitate care sa conduca la casarea deciziei atacate urmeaza ca in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod Procedura Penala, sa fie respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, impotriva deciziei penale nr. 18/A/2011 din 13 ianuarie 2011, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 4280/110/2010.